Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2359/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2359/R/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș Eugenia
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 2068 din 9 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe intimatele reclamante și, precum și pe pârâta intimată CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 octombrie 2009.
Având în vedere că atât recurenții, prin memoriile de recurs, cât și intimata prin întâmpinarea formulată, au solicitat judecarea recursului în lipsă, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2068 din 9 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins excepția invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a constatat că reclamanta a renunțat la judecată împotriva pârâtilor CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI și LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTITIEI și LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR.
Pârâții de rd. l si 2 au fost obligați în solidar, la plata sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar, pentru perioada 15.04.2008-26.01.2009 și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare efectuării plății drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin Sentința civilă nr. 674/15.04.2008 a Tribunalului Cluj intervenientei i s-a admis cerea de intervenție în interes propriu și pârâții au fost obligați să-i plătească acesteia sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare pentru perioada 11.03.2005-15.04.2008 (11).
Reclamanta solicită recunoașterea dreptului la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 15.04.2008 și până la data de 26.02.2009.
Privitor la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamantă, Ministerul Justiției și Libertăților a emis Ordinul nr. 768/C/04.03.2009 prin care arată că începând cu data de 01.03.2009, judecătorii instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Acest ordin a fost emis având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite cu privire la recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea disp.art. 47 din Legea 50/1996 republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul nr. 1165/C/09.04.2009 al Ministrului Justitiei si Libertăților, drepturile salariale recunoscute, anterior menționate, urmau să se acorde doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare". Din analiza prevederilor acestui ordin rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate la data emiterii acestuia si după această dată prin care se acordă aceste drepturi "pentru viitor" sau "în continuare" vor fi puse în executare doar de la momentul "pronunțării", neputându-se pune problema recalculării drepturilor cuvenite pentru intervalul 01.03.2009 și data pronunțării. Prevederi asemănătoare cuprind si Ordinele nr. 1167/2009 si nr. 1168/2009.
Conduita reprezentanților pârâtului de rd. II este nelegală câtă vreme a dispus, recunoscând aceste drepturi, ca Direcția Generală Economică din Minister, Curțile de Apel si Tribunalele să stabilească si să calculeze sumele cuvenite tuturor judecătorilor, asistenților judiciari, personalului din serviciile de probațiune și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești (pentru acestea din urmă prin Adresa nr. 24956/05.03.2009) fapt care s-a și întâmplat.
Potrivit disp. art. 5 alin. l si 4 din Codul Muncii în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Drepturile reclamantei au fost prevăzute de normele legale anterior menționate și constituind o obligație legală neacordarea acestora prin motivarea lipsei sintagmelor "pentru viitor" și "în continuare", din hotărârile judecătorești pronunțate tocmai pentru a se aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată constituie un abuz.
Din conținutul dispozitivului sentinței anterioare, respectiv Sentința civilă nr.674/15.04.2008, a rezultat că pârâta de rd.1, respectiv Curtea de APEL CLUJa fost obligată să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților si intervenienților in interes propriu, situație in care instanța consideră că acest drept este în ființă, si ca atare, reclamanta este îndreptățită să beneficieze de acesta până la data pensionării câtă vreme nu există o dispoziție contrară.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite si recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prev.art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
În contextul celor mai sus arătate, trebuie pusă în discuție și problema posibilității anulării unor acte administrative emise de către o autoritate publică nelegal chiar de către aceasta. Potrivit disp.art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, o astfel de entitate poate solicita instanței constatarea nulității acestuia in situatia în care nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. De altfel, Curtea de Apel București prin Sentința civilă nr. 1750/24.04.2009 a suspendat executarea Ordinului nr. 1163/C/2009 si nr. 1165/C/2009 emise de către pârâtul de rd.II până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la lipsa calității procesuale pasivă a Ministerului Economiei si Finanțelor, invocată prin întâmpinare, instanța a constatat că acesta are calitate procesuale pasivă deoarece potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr. 22/2002 ca si ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4.pr.civ. deoarece instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dovada în acest sens fiind Decizia Curții Constituționale privind soluționarea conflictului juridic de natură constituțională. Astfel prima instanță trebuia să aibă în vedere exclusiv Decizia 838/27.05.2009 a CC și să considere art. 47 din Legea 50/1996 abrogat.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a susținut în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii, instituția recurentă nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestuia pe calea acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Calitatea de pârât aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut acel drept.
Cererea de chemare în judecată formulată direct împotriva Ministerului Finanțelor Publice este inadmisibilă.
rolul Guvernului la art 18 din aceeași lege, Legea nr. 500/2002 stabilește că acesta asigură însăși elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale și transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum și supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetară și a contului general anual de execuție.
Bugetul pe anul 2009 fost deja adoptat prin Legea nr. 18/26 februarie 2009 iar conform art. 4 alin 1 și alin 2 din Legea nr. 500/2002, legea bugetară anuală prevede și autorizarea pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile, prin buget, în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maximă care nu poate fi depășită.
Intimata prin întâmpinarea formulată la data de 28 octombrie 2009 solicită respingerea recursurilor formulate de pârâții intimați cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (11).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor <LLNK 11996 50 11 202 47 29>art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a <LLNK 12000 83130 301 0 33>Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin <LLNK 12001 334 10 201 0 18>Legea nr. 334/2001.
Astfel, în ceea ce privește dreptul reclamantei la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, așa cum a reținut și prima instanță, acest drept a fost consacrat prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei obligativitate în ceea ce privește dezlegarea problemelor de drept este impusă de art. 329.proc.civ.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâții recurenți Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii, cât și cu inadmisibilitatea acesteia apar a fi nefondate.
Pretențiile deduse judecății, vizând tocmai interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, se constată că interpretarea dată de prima instanță acestor dispoziții este conformă cu cele statuate prin decizia în interesul legii.
Este adevărat că, prin Decizia 838/27 mai 2009 Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Numai că, însăși Curtea Constituțională în decizia de mai sus a reținut faptul că, decizia pe care o pronunță în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de în exercitarea atribuțiilor consacrate de art.329 proc.civ.
Prin aceste considerente, s-a dat valoare principiului separației puterilor în stat, recunoscând lipsa de efect a hotărârii pronunțate de Curtea constituțională asupra hotărârii pronunțate de o instanță de judecată, această instituție neavând competența de a cenzura legalitatea unei hotărâri judecătorești.
În raport de cele mai sus reținute, criticile formulate de pârâtul Ministerul Justiției în legătură cu lipsa de temei legal a acțiunii, cât și cu inadmisibilitatea acesteia apar a fi nefondate.
Este nefondat și recursul pârâtului Ministerul Finanțelor Publice declarat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului C având în vedere următoarele:
Acțiunea reclamantei a fost admisă față de acest pârât nu în considerarea unor eventuale raporturi juridice de muncă, raporturi ce în adevăr nu există între părți, ci s-au avut în vedere atribuțiile acestui organ de specialitate al administrației publice în legătură cu sistemul bugetar, respectiv, pregătirea legilor bugetare cât și a proiectelor de legi de rectificare a bugetului. Are în același timp, atribuții de exercițiu bugetar, printre care, conform art.2 alin.2 lit.g din HG208/2005, administrează resursele derulate prin Trezoreria Statului și art.3 pct.9 din același act normativ conform căruia Ministerul Finanțelor Publice deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
Prin sentința recurată, pârâtul a fost obligat tocmai să-și îndeplinească obligațiile față de ordonatorul principal de credite pentru ca acesta să poată îndeplini obligația de plată stabilită în favoarea reclamantei.
Sentința fiind legală și temeinică, n baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2068 din 9 iulie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
7 ex./20.11.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Eugenia
