Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2395/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.2395/R/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 1108 din 30 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este declarată în termenul legal și este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 09 noiembrie 2009, un script, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, la care a anexat copia sentinței civile nr. 123 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, copia minutei deciziei civile nr. 1240 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, copia sentinței civile nr. 121 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, copia deciziei civile nr. 722 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Curtea constată prezenta contestație în anulare în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub nr- din 22.06.2009, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimații MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, anularea deciziei civile nr.1108/R/2009 a Curții de Apel Cluj, invocând că dezlegarea dată cauzei a fost rezultatul unei greșeli materiale.
În motivarea contestației s-a arătat că susținerea instanței conform căreia activitatea consilierilor de probațiune este străină actului de justiție (ceea ce ar însemna că activitatea consilierilor de probațiune nu presupune efort intelectual și consum psihic iminent, că personalul de probațiune nu are atribuții, obligații și restricții specifice personalului implicat în activitatea de judecată și urmărire penală), constituie o greșeală materială în sensul art.318 pr.civ. și nu o greșeală de interpretare a unor dispoziții legale ori a unor fapte, motiv pentru care solicită admiterea contestației, deoarece: această greșeală materială a fost esențială, determinând soluția instanței; este o greșeală evidentă, involuntară, realizată prin confundarea unor elemente importante (confundarea atribuțiilor consilierilor de probațiune cu a altor categorii care nu contribuie la înfăptuirea actului de justiție); nu este vorba de greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
În acest sens, contestatoarea a enumerat atribuțiile care îi revin conform Codului d e procedură penală, Codului penal și altor legi, și care, în opinia sa o îndreptățesc să beneficieze de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De asemenea, contestatoarea a prezentat modul său de interpretare a unor dispoziții legale concluzionând în sensul existenței dreptului de primi sporul menționat.
Examinând contestația în anulare, Curtea de Apel constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1108/R/2009 a Curții de Apel Cluj (dosar nr-) a fost respinsă acțiunea actualei contestatoare având ca obiect acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, ca efect al admiterii recursurilor părților potrivnice.
Această soluție s-a întemeiat pe mai multe argumente.
Astfel, s-a reținut că Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 pronunțată de ÎCCJ cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică nu se referă nici la consilierii de probațiune și nici la personalul contractual al instanțelor și parchetelor, precum și că, de fapt instituția consilierilor de probațiune a fost înființată în anul 2000, ulterior incidenței art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000.
S-a mai reținut că în favoarea acestei concluzii pledează și câteva argumente de logică juridică. Astfel, la data pronunțării deciziei ÎCCJ era reglementată legislativ categoria profesională a consilierilor de probațiune prin Legea nr. 327/2006, ceea ce denotă intenția instanței supreme de a limita capetele acestui recurs în interesul legii doar la magistrați, personalul auxiliar și magistrații asistenți.
Intenția legiuitorului în cazul consilierilor de probațiune, prin Legea nr. 327/2006 a fost de acordare acestora doar a drepturilor limitativ enumerate în art. 3-11 ale legii printre care nu figurează sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
De fapt, în susținerea celor de mai sus, prin chiar considerentele deciziei dată în interesul legii în care se arată că de fapt intenția legiuitorului, când a instituit sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică prin Legea 50/1996, a fost de a recompensa efortul intelectual și consumul psihic iminent actului de justiție, care impun personalului implicat efectiv în activitatea de judecată și urmărire penală, atribuții, obligații și restricții specifice.
Cum activitatea categoriei de personal din care fac parte intervenienții arătați mai sus este străină obligațiilor menționate anterior, evident că nu se impune acordarea acestui spor, care este corelativ actului efectiv de justiție.
Raportat la considerentele reținute de instanța de recurs, Curtea de Apel constată că dezlegările date prin decizia atacată se referă la probleme de drept constând în interpretarea unor dispoziții legale pe care s-a bazat raționamentul judiciar adoptat.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.318 Cod procedură civilă "hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale."
Semnificația greșelii materiale, în înțelesul dispoziției legale citate, este de greșeală materială cu caracter procedural, care a dus la pronunțarea unor soluții eronate, greșeli pe care instanța le-a comis prin pronunțarea unor elemente importante sau a unor date materiale. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, fără a fi admisibilă invocarea s- pentru stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor, or pentru modul de interpretare unui text de lege. Pretinsa stabilire eronată a situației de fapt prin omisiunea luării în considerare a atribuțiilor contestatoarei nu reprezintă o greșeală materială, deoarece aceste aspecte nu au constituit unicul temei al respingerii acțiunii, soluția fiind determinată și de aprecierea lipsei temeiului legal care să confirme justețea pretențiilor reclamantei.
Cum motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în cazul prevăzut de art. 318 teza I Cod procedură civilă, Curtea de Apel urmează să respingă ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 1108 din 30.04.2009 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
8 ex./03.12.2009
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
