Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2450/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 2450/R/2008
Ședința publica din data de 16 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1702 din 22 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI DE, PRIMĂRIA COMUNEI DE, având ca obiect -litigiu de muncă- calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1702 din 22 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții fu cționari publici, Boldi, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei de și Consiliul Local al comunei de.
S-a disjuns capătul de cerere privind pe reclamanții - personal contractual -, și stabilindu-se competența de judecată a completului specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, fixându-se termen de judecată la data de 3 noiembrie 2008.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 496/28.07.2003 pentru modificarea și completarea Ordinului Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne, nu a fost publicat în Monitorul Oficial, situație în care nu produce efecte juridice.
În conformitate cu prevederile art. 10 din Legea 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actele normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice centrale se publică în Of. al României partea 1.
OUG 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, în prezent abrogată, a fost publicată în Of. 462/28.06.2003. la o lună după aceasta s-a emis Ordinul 496/28.07.2003 invocat de reclamanți.
Ordinul 496/28.07.2003 nu este un act administrativ normativ emis în aplicarea OUG 63/2003, ci este o actualizare a unui ordin anterior emis sub nr. 275/2002 de Ministerul d e Interne.
Ordinele nr. 275/2002 și 496/2003 sunt date în aplicarea Legii 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Prin Ordinul 496/2003 a fost modificată Anexa 1 la Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi personalului civil din aceste instituții.
Din cele menționate mai sus a rezultat că Ordinul 496/2003 nu se aplică personalului civil din instituțiile publice altele decât cele de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Un act administrativ normativ emis de un ministru nu poate extinde sfera de aplicare a unei legi pe care este chemat să o aplice, deoarece prin aceasta ar adăuga la lege.
Dacă la adoptarea lor, Legea 138/1999 și Ordinul 275/2002, se adresează unei categorii limitate de salariați, printr-o modificare de ordin, sfera de adresabilitate a legii nu se poate extinde la funcționarii publici din administrația locală.
În accepțiunea instanței, trimiterea din art. 9.2 al Ordinului 496/2003 la "personalul civil din administrația publică" trebuie înțeleasă în sensul că și personalul civil angajat al instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională beneficiază de sporul de dispozitiv, dar numai cei de la instituțiile respective pe care legiuitorul le-a avut în vedere la adoptarea Legii 138/1999.
Este vorba de o politică salarială diferențiată și nu de o discriminare în sensul Legii nr. 137/2000.
S-a considerat de asemenea că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 16 din Constituția României și nici cele din CEDO deoarece nu există nici o egalitate între persoanele care își desfășoară activitatea într-un dispozitiv militar și o instituție publică, în care toate acele reguli nu se aplică.
Pentru considerentele reținute, acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii introductive de instanță.
În motivele de recurs arată că prin Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților administrației publice, pct.9.2 stipulând în mod expres că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice" iar cuantumul acestei indemnizații este potrivit art.13 din Legea nr.138/1999 de 25% din salariul de bază pentru fiecare angajat în parte.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 63/2003, MAI are competențe în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei.
Conform art. 5 alin. 2 din OUG nr. 63/2003, în cadrul MAI ființează Ministrul delegat pentru administrația publică, iar potrivit art. 9 ministrul emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de către ministrul delegat pentru administrația publică.
În baza Ordinului nr. 496/2003 în cadrul prefecturilor sporul de dispozitiv se acordă din anul 2003, iar actul nu distinge între administrații locale, județene și/sau centrale. Prefectul, deși avea posibilitatea atacării în contencios a dispozițiilor emise de primar în aplicarea prevederilor Ordinului nr. 496/2003, nu a recurs la această procedură.
Faptul că ordinul nu s-a publicat în Monitorul Oficial nu constituie un motiv întemeiat pentru respingerea acțiunii, întrucât acesta nu are caracterul unui act normativ a cărui intrare în vigoare să fie ținută de momentul publicării, fiind suficientă comunicarea sa către persoanele cărora li se adresează, ceea ce în speță s-a realizat.
Hotărârea recurată încalcă principiul constituțional și legal al egalității între cetățeni.
Indemnizația de dispozitiv face parte din categoria drepturilor de care beneficiază funcționarii publici potrivit art. 14 din OUG nr. 192/2002.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Actele normative pe care reclamanții și-au întemeiat pretențiile, sunt Legea nr.138/1999 (art.13), OUG nr. 63/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003 (pct.9.2).
Or, dispozițiile Legii nr.138/1999 se aplică, conform art.1, personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin urmare, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile personalului contractual din cadrul administrației publice locale.
De asemenea, prevederile Ordinului nr.496/2003 (pct.9.2) nu pot fi aplicabile reclamanților, deoarece acest act normativ a fost emis în aplicarea Legii nr.138/1999 care, astfel cum s-a reținut anterior, nu îi include pe reclamanți în sfera destinatarilor dispozițiilor sale.
De altfel, dispozițiile edictate de pct.9.2 nu trebuie interpretate în mod de sine stătător, ci raportate la ansamblul prevederilor Ordinului nr.496/2003, ceea ce confirmă încă o dată excluderea reclamanților din categoria persoanelor îndreptățite să primească spor de dispozitiv.
În fine, chiar acceptând susținerea că pct.9.2 din nr.496/2003 se referă în mod independent la personalul contractual din organele administrației publice, Curtea constată că un asemenea mijloc de legiferare pune sub semnul întrebării principiile constituționale de bază, cum ar fi autonomia publică locală, deoarece nu poate fi admisă posibilitatea ingerinței unui minister (organ executiv central) în cadrul legislativ specific unei autorități publice locale.
În ceea ce privește susținerea reclamanților conform căreia persoane aflate în situații similare beneficiază de sporul de dispozitiv în baza unor dispoziții emise de primari și necontestate în contencios, acesta nu constituie un argument legal care să justifice admiterea acțiunii. Dispoziția emisă de autoritatea administrativă nu constituie un fundament juridic pe care instanța să își întemeieze hotărârea.
Nu se poate reține nici existența unei discriminări prin neacordarea drepturilor pretinse, întrucât la acordarea indemnizației de dispozitiv categoriilor profesionale beneficiare conform Ordinului nr. 469/2003, s-au avut în vedere condițiile speciale și riscurile pe care le implică exercitarea profesiei, la care însă nu este supus personalul civil contractual.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1702 din 22 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar civil nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. AR dact. NN
2 ex/23.12.2008
Jud. primă instanță:
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitos, Lucia
