Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2479/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2479/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD. C, împotriva sentinței civile nr. 2099 din 16 iulie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, precum și pe pârâții intimați TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt introduse în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr.146/1997.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că prin memoriile de recurs ( 3 și 6), în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2.pr.civ. pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 12 noiembrie 2009, reclamanta intimată a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, iar în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța consideră că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.53/07.10.2008, pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CLUJ.
Prin Încheierea civilă nr.20/03.02.2009, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de APEL CLUJ și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 12.03.2009.
Prin sentința civilă nr. 2099/16.07.2009, pronunțată în dosar nr- de către TRIBUNALUL CLUJ, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților TRIBUNALUL CLUJ, Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință, pârâții de rândul 2 și 4 au fost obligați, în solidar, la plata actualizată la zi în raport cu indicele de inflație a sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 17.03.2005 și până la 30.11.2008; pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat pună la dispoziția pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților fondurile necesare efectuării plăților; pârâții de rândul 2 și 4 au fost obligați să efectueze cuvenitele mențiuni in carnetul de muncă al reclamantei în sensul menționării sporului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanta are funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Cluj -N, iar din data de 05.09.2005 este membru cu activitate permanentă al Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Decizia nr.109/16.09.2008 a Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii reclamantei i s-a acordat acest spor începând cu data de 01.04.2008.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului la sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% începând cu data de 17.03.2005 și până la zi.
Privitor la acordarea drepturilor salariale solicitate de către reclamanta, Ministerul Justiției și Libertăților a emis Ordinul nr. 768/C/04.03.2009 prin care arată că, începând cu data de 01.03.2009, judecătorii instanțelor judecătorești beneficiază de un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația de încadrare brută lunară. Acest ordin a fost emis având în vedere cele dispuse prin Decizia nr. 21/2008 a Înaltei Curți de Casație si Justiție - Secțiile Unite, cu privire la recursul in interesul legii privind interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, cu modificările si completările ulterioare.
Prin Ordinul nr. 1165/C/09.04.2009 al Ministrului Justiției și Libertăților, drepturile salariale recunoscute, anterior menționate, urmau să se acorde doar magistraților care dețin hotărâri judecătorești prin care li se recunoaște plata "pentru viitor" sau "în continuare". Din analiza prevederilor acestui ordin rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate la data emiterii acestuia și după această dată, prin care se acordă aceste drepturi "pentru viitor" sau "în continuare", vor fi puse în executare doar de la momentul "pronunțării", neputându-se pune problema recalculării drepturilor cuvenite pentru intervalul 01.03.2009 și data pronunțării. Prevederi asemănătoare cuprind și Ordinele nr. 1167/2009 și nr. 1168/2009.
Reclamantei i-a fost acordat acest spor începând cu data de 01.04.2008 fără să fi formulat în acest sens o cerere în justiție. Pentru magistrații din cadrul Judecătoriei Cluj -N dreptul a fost recunoscut pentru perioada noiembrie 2000-15.04.2008 prin sentința civilă nr. 674/15.04.2008
În contextul celor arătate mai sus, conduita reprezentanților pârâtului de rândul II este nelegală câtă vreme a dispus, recunoscând aceste drepturi, ca Direcția Generală Economică din Minister, Curțile de Apel si Tribunalele să stabilească și să calculeze sumele cuvenite tuturor judecătorilor, asistenților judiciari, personalului din serviciile de probațiune și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești (pentru acestea din urmă prin Adresa nr. 24956/05.03.2009), fapt care s-a și întâmplat.
Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și 4 din Codul Muncii, în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament, angajatorul fiind obligat să nu dispună măsuri având ca efect neacordarea, restrângerea sau înlăturarea unor drepturi prevăzute în legislația muncii sau rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.
Drepturile reclamantei au fost prevăzute de normele legale anterior menționate și, constituind o obligație legală, neacordarea acestora prin motivarea lipsei unor hotărâri judecătorești pentru a se aplica prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, constituie un abuz.
Întârzierea nejustificată a drepturilor salariale stabilite și recunoscute angajatului poate determina obligarea angajatorului la daune interese pentru repararea prejudiciului, conform prevederilor art. 161 alin.4 din Codul Muncii.
În contextul celor mai sus arătate, trebuie pusă în discuție și problema posibilității anulării unor acte administrative emise de către o autoritate publică nelegal chiar de către aceasta. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.6 din Legea nr. 554/2004, o astfel de entitate poate solicita instanței constatarea nulității acestuia in situația în care nu mai poate fi revocat, întrucât a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice. Ne aflăm în situația aceasta privind efectele Ordinului nr. 768/C/04.03.2009 emis de către Ministerul Justiției și Libertăților câtă vreme sumele cuvenite magistraților au fost calculate și virate ordonatorilor secundari si terțiari de credite, pentru ca apoi să fie retrimise ordonatorului principal de credite.
De altfel, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1750/24.04.2009, a suspendat executarea Ordinului nr. 1163/C/2009 și nr. 1165/C/2009, emise de către pârâtul de rândul II până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată prin întâmpinare, instanța a constatat că acesta are calitate procesuală pasivă, deoarece, potrivit dispozițiilor art.2 din OG nr. 22/2002, ca și ordonator principal de credite, are obligația să ia toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea bugetelor proprii ale celorlalte instituții publice finanțate de la bugetul de stat și instituțiilor din subordine pentru efectuarea plății sumele stabilite prin titluri executorii.
Cât privește aceeași excepție, invocată de către pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, tribunalul a considerat că acesta are calitate procesuală, întrucât reclamanta are raporturi juridice de muncă substanțiale cu pârâtul, care i-a recunoscut dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și pe care îl plătește începând cu data de 01.04.2008.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
1. Prin propriul recurs, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate, în temeiul art. 304 pct. 4.proc.civ. susținându-se că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, consacrând un drept salarial care nu este prevăzut de lege, dovada depășirii limitelor puterii judecătorești rezultând din Decizia Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, prin care s-a pronunțat asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, statuându-se în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate asupra acestora.
S-a mai arătat în motivarea acestui recurs că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică nu este reglementat în nici un act normativ, întrucât Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 83/2000, însă, instanțele învestite cu soluționarea unor astfel de litigii au admis acțiunile în baza Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
2. Prin propriul recurs, pârâtul Ministerul FinanțelorPublice a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9.proc.civ. susținându-se că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, ceea ce determină inadmisibilitatea acțiunii, această excepție fiind întemeiată pe prevederile art. 14, 18, 20 și 21 din Legea nr. 500/2002.
S-a mai invocat de către acest recurent necesitatea de a se avea în vedere la soluționarea recursului și Decizia nr. 838/27.05.2009.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursurilor, cu motivarea că o Decizie a, prin care s-a soluționat un conflict juridic de natură constituțională, nu poate produce efecte asupra uneia dintre Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în temeiul art. 329.proc.civ.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamanta intimată, așa cum rezultă din adeverința nr. 15643/1154/20.05.2008, emisă de - Direcția Resurse Umane și Organizare, este judecător, începând cu data de 01.02.1994 până în 01.06.2001, a funcționat ca judecător la Judecătoria Turda, în perioada 01.11.1995-01.05.1996 a funcționat ca judecător delegat la Judecătoria Pitești, din 01.06.2001 până în prezent este judecător la Judecătoria Cluj -N, din 09.09.2003 fiind promovat pe loc judecător cu grad de tribunal, iar din 01.01.2005 până în prezent este membru ales al, cu activitate permanentă din data de 09.09.2005 ( 18 din dosar nr- al Tribunalului București ).
Referitor la primul motiv din recursul Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, se reține că art. 118 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, iar potrivit art. 3 alin. 1 pct. 6 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționara Ministerului Finanțelor Publice (dispoziție care este similară cu reglementarea anterioară din HG nr. 386/2007) "elaborează pe bază de metodologii proprii, menținând în permanență un echilibru bugetar corespunzător, proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției și Libertăților, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerul Finanțelor Publice pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Într-adevăr, Ministerul Finanțelor Publice este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 500/2002, respectiv, plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Finanțelor Publice este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice cu privire la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Pe cale de consecință, Ministerul Finanțelor Publice are calitatea procesuală pasivă, în virtutea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Drept urmare, se apreciază că, interpretând corect dispozițiile legale menționate anterior, tribunalul a respins judicios excepția invocată, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește criticile din recurs privind fondul cauzei, formulate de ambii recurenți, se constată că prin Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) proc.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin urmare, Curtea constată că susținerile recurentului, referitoare la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins, contravin deciziei menționate, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, motiv pentru care sunt apreciate ca neîntemeiate.
Referitor la motivul de recurs afirmativ întemeiat pe pct. 4 al art. 304.proc.civ. determinat de incidența în cauză, în opinia recurenților, a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești".
Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329.proc.civ.
În consecință, întrucât Decizia nr. 21 din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009, această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1.proc.civ. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C și Ministerul Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, împotriva sentinței civile nr. 2099 din 16 iulie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- - -
Red./dact.MM
7ex./17.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
