Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2541/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2541/R/2009
Ședința publică din data 17 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș Dana
: - - -
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanții și alții împotriva sentinței civile nr. 64/D din 2 decembrie 2008 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și CNCD, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale - spor 10 %.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că doamna judecător - președintele completului de judecată 2 R* este incompatibilă în prezenta cauză întrucât a judecat fondul, în compunerea completului de judecată intrând doamna judecător, conform programării de permanență în materie.
Verificând actele existente la dosarul cauzei, având în vedere că părțile au solicitat judecata în lipsă a cauzei, Curtea apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința nr. 64 din 2 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, -, B, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cerere referitoare și la CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții au calitate de personal auxiliar de specialitate (grefieri) la Judecătoria Vișeu d S u
Activitatea grefierilor este reglementată de Legea 567/2005, cu modificările ulterioare, salarizarea acestora fiind stabilită prin acte normative speciale (Legea 50/2006, OUG nr.8/ianuarie 2007).
Aceste acte normative prevăd atât criteriile de stabilire a salariului de bază cât și indemnizațiile și sporurile de care poate beneficia personalul auxiliar de specialitate de la instanțe și parchete.
Prin OUG43/2003 privind Parchetul Național Anticorupție s-au stabilit drepturi de salarizare speciale cu privire la procurori și personalul auxiliar de specialitate (art.28 alin.4 și 5).
Apoi, prin Legea 508/2004 (cu modificările ulterioare) s-a înființat Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate organizată și Terorism, prin care s-au prevăzut, de asemenea, sporuri pentru personalul care activează în aceste instituții și judecătorii care soluționează cauze de competența lor, iar pentru personalul auxiliar de specialitate s-a stabilit că este salarizat conform normelor specifice prevăzute de lege pentru aceleași categorii de personal al Parchetului de pe lângă (art.24).
Din cele ce preced rezultă că personalul auxiliar de specialitate ce funcționează la instanțele de judecată și parchete are un alt act normativ decât C ce reglementează salarizarea personalului auxiliar de specialitate încadrat la DNA, respectiv, DIICOT, aceștia din urmă beneficiind de o salarizare superioară.
De altfel, tocmai această reglementare diferită constituie temei al acțiunii formulate de reclamanți, care invocă discriminarea prohibită de normele interne și europene.
Salarizarea personalului auxiliar de specialitate (pentru perioada litigioasă) a fost inițial reglementată de Legea 50/1996, apoi prin OUG8/ianuarie 2007. Drepturile prevăzute de aceste acte normative au fost recunoscute și reclamanții au beneficiat de ele, aceștia pretinzând drepturi prevăzute de alte acte normative decât cele de mai sus pentru alte categorii de personal, din care reclamanții nu fac parte (încadrați la DNA, respectiv DIICOT).
Curtea Constituțională prin Decizia 1325/4 dec.2998 (și altele) s-a pronunțat în sensul că, dispozițiile Ordonanței Guvernului 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe care judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În raport de aceste decizii ale Curții Constituționale, constatarea discriminării privită prin prisma OG137/2000 nu mai este posibilă.
S-a reținut că acțiunea reclamanților nu este întemeiată nici prin prisma dispozițiilor Codului muncii, având în vedere următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.157 din Codul muncii, pentru instituțiile finanțate integral sau majoritar de la bugetul de stat (etc)sistemul de salarizare se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Conform art. 154 alin. 3 din același cod, la stabilirea și acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, etc, iar reclamanții nu au invocat nici unul din criteriile prevăzute de textul legal de mai sus ce ar fi determinat un tratament discriminatoriu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, -, B, prin mandatar solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul obligării pârâților la plata sporului în procent de 10% așa cum a fost solicitat prin acțiunea introductivă, începând cu data de 1 octombrie 2005 la zi și în continuarea în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, actualizate cu rata inflației la data efectivă a plății, să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții arată că au calitatea de persoane discriminate și au dreptul să pretindă despăgubiri, deoarece au fost discriminați în sensul art. 2 alin. 1 - 3, art. 6 din legea 137/2000, fiindu-le refuzată asimilarea salarizării sub pretextul că aparțin la o anumită categorie socio-profesională și sub pretextul locului de muncă, criterii declarate în mod expres de lege ca fiind discriminatorii.
Intimații MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR prin întâmpinările depuse solicită respingerea recursului formulat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Unul dintre principiile sistemului de salarizare este acela al egalității de tratament în stabilirea salariului, consacrat de Constituția României și de art. 5 din Codul muncii, însă sunt admisibile diferențieri de salarii pentru funcții similare dacă sunt dimensionate în funcție de nivelul studiilor, în raport cu importanța și complexitatea muncii, cu funcția îndeplinită după cantitatea, calitatea sau valoarea muncii și în raport cu condițiile de muncă.
În sistemul public principiul are aplicabilitate în interiorul aceleiași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel, fiind posibile însă diferențieri întemeiate obiectiv și rezonabil între domenii sau niveluri, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
În raport cu dispozițiile OUG 43/2002 și Legii 508/2004 este fără îndoială faptul că au putut beneficia de drepturi de salarizare speciale doar personalul auxiliar de specialitate încadrat la DNA, respectiv, DIICOT, fără ca salariile acestora să fie discriminatorii față de salariile celorlalți grefieri.
Stabilirea prin legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate încadrat la DNA, respectiv, DIICOT a unor sporuri și indemnizații salariale, avându-se în vedere specificul activităților prestate, sub aspectul complexității și responsabilității atribuțiilor ce sunt aferente funcțiilor deținute, a fost permisă de actele normative care reglementează statutul acestei categorii de personal, fără ca din această împrejurare să se poată deduce existența unei discriminări.
Principiul egalității de tratament în stabilirea salariilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite, pentru situații diferite, justificate pe baza unor criterii raționale și obiective, iar legiuitorul poate stabili dacă și în ce măsură anumite categorii de salariați beneficiază de sporuri și alte indemnizații salariale.
În plus, dacă legiuitorul ar fi înțeles să acorde indemnizația aflată în discuție tuturor grefierilor din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor, ar fi prevăzut în mod expres o atare posibilitate.
Pe de altă parte, prin Deciziile nr. 818, 819 și 820 din 03.07.2008, respectiv prin Decizia nr. 1325/04.12.2008 Curtea Constituțională a statuat că dispozițiile OG 137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, ceea ce solicită reclamanții sunt aplicarea unor acte normative care se referă la alte categorii profesionale.
Corect a reținut prima instanță faptul că în raport de aceste decizii ale Curții Constituționale, constatarea discriminării privită prin prisma OG137/2000 nu mai este posibilă.
Prin urmare, instanța de recurs, constatând că în mod evident dispozițiile OUG43/2002 și Legii 508/2004, sunt aplicabile numai categoriilor de personal la care fac referire, neincluzându-i pe reclamanți beneficiari ai unui act normativ special în materie de salarizare, nu poate extinde dispozițiile legale invocată la alte categorii profesionale decât cele prevăzute în ipoteza normei juridice ca efect al unei pretinse fapte de discriminare.
Întrucât apreciază că există diferențe esențiale între reclamanții și categoriile profesionale cu privire la care se solicită constatarea discriminări, Curtea de Apel reține că principiul nediscriminării prevăzut de art. 5 din Codul munciia fost respectat de legiuitor la adoptarea legii de salarizare a reclamanților.
Având în vedere aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, -, B, prin mandatar împotriva sentinței civile nr. 64/D din 2.12.2008 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- - - - -
GREFIER
Red./
27 ex./15.12.2009
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Sergiu Cătălin Boboș Dana
