Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 259/R-CM
Ședința publică din 19 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.752/CM din 14 noiembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale, respectiv, recurentul-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP A, intimații-revizuienți, - -, -, și intimații Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curtea d e Casație și Jusstiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că recurentul-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor-prin DGFP Aas olicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu prevederile art.242.2 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând constată că:
Constată că la data de 13.09.2007 revizuienții, Vanatoru, - -, -, au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 133/CM/28.02.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Argeș, în contradictoriu cu intimații Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, Ministerul Economiei și Finanțelor, casarea acestei sentințe și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligând pârâții la plata drepturilor bănești reprezentând prima de vacanță pe anii 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație, la data efectuării plății.
În motivarea cererii de revizuire s-a susținut de către revizuienți că li s-a respins acțiunea prin care au solicitat obligarea intimaților la plata primelor de vacanță corespunzătoare anilor 2005 și 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, dar, prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii, așa încât sunt incidente în cauză dispozițiile art. 322 pct. 5.pr.civ.
Prin sentința civilă nr.752/CM/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr- a admis cererea de revizuire cu schimbarea sentinței civile nr.133/CM/28.02.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în sensul că s-a admis în parte acțiunea reclamanților.
Au fost obligați pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând prima de vacanță corespunzătoare anilor 2005- 2006, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor să aloce celorlalți trei pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 18.10.2006, reclamanții din cauza de față, în calitate de personal auxiliar de specialitate la parchetele din județul A, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să fie obligați să calculeze în solidar și să le plătească drepturile reprezentând primele de vacanță începând cu anul 2005-2006 și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești și să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate, după rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivare reclamanții au arătat că prin OUG nr. 83/2000, personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prima de vacanță, care se acordă pe lângă indemnizația de concediu, însă lata p. primei de vacanță a fost suspendată pentru anul 2005, pe termen de 1 an, fără nici o justificare prin Legea nr. 511/22.11.2004, art. 8 pct.7 iar entru p. anul 2006, suspendarea a fost prevăzută prin Legea de Stat nr.379/15.12.2005, art.5.
Prin cererea formulată la data de 05.12.2006 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cheamă în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea de chemare în judecată să se dispună prin aceeași hotărâre ca Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la virarea fondurilor necesare achitării sumelor solicitate cu titlu de prime de concediu.
Instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat, iar conform HG. nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a de stat, operând rectificările corespunzătoare.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.133/CM/28.02.2007 a respins acțiunea formulată de reclamanți, precum și cererea de chemare în garanție.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că, reclamanții solicită în esență, drepturile reprezentând primele de vacanță pentru perioada 2005-2006.
Se invocă suspendarea nelegală a acestor drepturi prin Legea nr. 511/22.11.2004 și preluată prin Legea de Stat nr. 379/2005 și faptul că sunt încălcate drepturile fundamentale prevăzute în Constituție.
Motivațiile reclamanților nu subzistă dacă avem în vedere că la data de 12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXIII a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002 astfel cum s-a reglementat prin art. 411din Legea nr. 50/1996.
Soluția a fost motivată prin faptul că "de la 01 ianuarie 2003 când a intrat în vigoare OUG nr. 177/2002, erau abrogate implicit și dispozițiile art. 41 alin.1 din Legea nr. 50/1996 referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizat în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă.
În această situație dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal, salarizate în baza Legii nr. 50/1996 a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins cu începere de la 01 ianuarie 2003.
Ca urmare dezlegarea dată problemelor de drept judecate de către Secțiile Unite al Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe în considerarea art. 329 alin.3 din Codul d e Procedură Civilă.
În legătură cu actualizarea sumelor solicitate se observă că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că se acordă doar sumele privind prima de concediu aferentă anilor 2001-2002 fără a stabili și obligația actualizării lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanții, însă prin decizia nr. 315/R-CM/05.06.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat recursul acestora.
Prin prezenta cerere, reclamanții din acest dosar au solicitat revizuirea sentinței pronunțată inițial de Tribunalul Argeș, invocând disp. art. 322 pct. 5.pr.civ.
Având în vedere că cererea de revizuire s-a întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5.pr.civ. respectiv pe un înscris nou, ce nu a fost avut în vedere la prima judecată în fond a cauzei, tribunalul a apreciat mai întâi asupra caracterului de noutate al înscrisului invocat de către revizuienți.
Astfel, s-a considerat că reprezintă înscris nou încheierea de îndreptare a erorii materiale a Deciziei nr. XXIII/12.12.2005, pronunțată la 21.05.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care se înlătură mențiunea "și personalul auxiliar de specialitate", textul având următorul conținut: "Prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementat prin dispoziția legală menționată", dându-se un alt conținut deciziei ce a fost avută în vedere la pronunțarea în fond a cauzei.
Întrucât decizia nr. XXIII/12.12.2005 a fost avută în vedere cu un alt conținut, tribunalul a apreciat ca fiind întemeiate cererea de revizuire și cererea de intervenție în interes propriu, cereri care au fost admise potrivit art. 327, coroborat cu art. 322 pct. 5.pr.civ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente.
Prin Decizia nr. XXIII/12.12.2005, pronunțată în dosarul nr.31/2005 de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că "magistrații și personalul auxiliar de specialitate sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001- 2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 41 ind.1 din Legea nr.50/1996".
Prin admiterea, la data de 21.05.2007, a cererii de îndreptare a erorii materiale strecurată în cuprinsul acestei decizii s-a dispus înlăturarea mențiunii "și personalul auxiliar de specialitate", textul din dispozitivul deciziei devenind: "magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002, astfel cum a fost reglementată prin art. 41 ind.1 din Legea nr.50/1996". a contrario, pentru personalul auxiliar de specialitate nu s-a prevăzut posibilitatea de a beneficia de prima de vacanță doar pentru anii 2001 și 2002.
Raportând mențiunile dispuse prin încheierea de îndreptare a erorii materiale la dispozițiile art. 329 alin. 3 din Codul d e Procedură Civilă, rezultă că reclamanții au dreptul la prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006.
În ce privește actualizarea sumelor s-a stabilit că și acest capăt de cerere este fondat, potrivit art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Astfel, tribunalul a apreciat că se impune schimbarea în tot a sentinței civile nr.133/CM/28.02.2007 a Tribunalului Argeș, în sensul admiterii acțiunii reclamanților, urmând a obliga pe pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș să plătească reclamanților - revizuienți drepturile bănești reprezentând primele de vacanță aferente anului 2005 și 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective. Urmează a obliga chematul în garanție să aloce pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești sus menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor A, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod proc.civilă, susținând că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, se susține că în mod greșit, instanța a admis cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor, fără a reține excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, obligându-l în mod greșit să vireze fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Se precizează faptul că între recurent și reclamanții - revizuienți nu există nicio obligație de garanție, acest recurent fiind ordonator principal de credite, fără a avea atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților.
Curtea analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în baza art.312 Cod proc.civilă, constatându-se că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de fond pronunțând o hotărâre, fără încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți constituie o aplicare corectă a dispozițiilor legale și pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.18 și 20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal - bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, așa cum sunt enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal bugetare, etc.
În baza acestor atribuții legate de execuția bugetară, Ministerul Economiei și Finanțelor dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
În considerarea acestor atribuții prevăzute de lege a fost obligat recurentul la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
Pentru aceste considerente va fi menținută, ca temeinică și legală, sentința pronunțată de instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de intimatul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.752/CM din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședințță publică, astăzi 19 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
/2 ex./8.04.2008
jud fond.;
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Veronica Șerbănoiu Bădescu
