Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 264/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 264/
Ședința publică din 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1 și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1541 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 26 februarie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 5 martie 2009, apoi pentru astăzi, 12 martie 2009, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1541 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 1 noiembrie 2000 - 26 mai 2005; s-a admis în parte acțiunea, având ca obiect un conflict de drepturi formulată de reclamanții, G, I, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; pârâta a fost obligată la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară, cuvenit fiecărui reclamant pentru perioada 27 mai 2005-30 aprilie 2008 și la plata în favoarea reclamantei a despăgubirilor respective pentru perioada 1 iulie 2007 - 30 aprilie 2008, urmând ca sumele de mai sus să fie actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective; pârâta a fost obligată să efectueze în carnetele de muncă ale reclamanților cuvenitele modificări corespunzătoare acordării sporului menționat; restul pretențiilor au fost respinse; s-a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor; s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, obligându-l pe acesta să aloce fondurile necesare plății despăgubirilor acordate reclamanților.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României și chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii integrale a acțiunii promovate de reclamanți. Totodată pârâta a solicitat și suspendarea judecării până la soluționarea recursului în interesul legii promovat de Curtea de Conturi a României.
În motivarea recursului s-a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică la nivelul indemnizației de bază, solicitat de reclamanți, nu li se cuvine acestora, deoarece nu există un text de lege în acest sens.
Pârâta a mai arătat că sporul în discuție de care au beneficiat controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi în temeiul art. 56 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată prin OG nr. 9/1997, aprobată prin Legea nr. 104/1999, este un drept salarial care s-a acordat controlorilor financiari până la data de 1 noiembrie 2000. Ulterior, art. 56 fost modificat prin OG nr. 83/2000 și noul text de lege nu mai conținea prevederi referitoare la controlorii financiari din cadrul Curții de Conturi. Baza legală pentru salarizarea controlorilor financiari a reprezentat-o Anexa nr. III/2 a OUG nr. 24/2000.
Pârâta a relevat, de asemenea, faptul că după intrarea în vigoare a OUG nr. 160/2000 controlorii financiari au beneficiat de o indemnizație unică, prin art. 6 din OUG nr. 160/2000 prevăzându-se că de la data aplicării acestei ordonanțe, dispozițiile referitoare la sporurile prevăzute în Legea nr. 50/1995 nu mai sunt aplicabile funcțiilor de specialitate specifice Curții de Conturi, iar anexa nr. III/2 din OUG nr. 24/2000 a fost abrogată. Prin urmare, s-a susținut că drepturile solicitate de reclamanți fiind abrogate nu mai puteau fi acordate și totodată aceste drepturi nu pot fi acordate pe cale de asimilare, regimul juridic al asimilării statutului unei categorii profesionale cu statutul unei alte categorii profesionale fiind o situație de excepție.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii, s-a arătat că s-a solicitat de către Plenul Curții de Conturi a României promovarea de către Procurorul General al României al unui recurs în interesul legii cu referire la interpretarea și aplicarea legii privind acordarea drepturilor salariale solicitate de personalul pârâtei și întrucât hotărârea instanței de fond este executorie, iar pârâta s-ar putea afla în situația de a fi obligată la executarea acestei hotărâri, se justifică suspendarea executării sentinței în discuție.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, care a declarat rec prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Mas olicitat, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea acestei cereri ca nefondată.
În motivarea recursului s-a arătat că în materia litigiilor de muncă o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă, deoarece între reclamanți și acest minister nu există raporturi juridice de muncă.
Pe de altă parte, dispoziția instanței de fond de obligare a Ministerului Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare plății despăgubirilor acordate prin hotărâre, este nelegală, întrucât împrejurarea că Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde pentru elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul chemării în garanție a acestei instituții pentru plata drepturilor salariale.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că reclamanții au recunoscut în primă instanță că în prezent organele Curții de Conturi nu au temei legal pentru acordarea altor drepturi în favoarea controlorilor financiari decât cele prevăzute de OG nr. 14 din 30 ianuarie 2008 și prin urmare, instanța de fond aplicat greșit legea.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Reclamanții au formulat întâmpinare față de ambele recursuri și au solicitat respingerea acestora.
Față de recursul declarat de Curtea de Conturi a României s-a arătat că sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de stabilitate nu au fost reglementate de Legea nr. 50/1995, ci de Legea nr. 104/1999 și prin urmare, dispozițiile de abrogare din art. 6 al OUG nr. 160/2000 cu privire la Legea nr. 50/1995 nu au vizat aceste sporuri. De asemenea, nici dispozițiile de abrogare referitoare la Anexa III/2 din OUG nr. 24/2000 nu pot conduce la ideea că cele două sporuri au fost eliminate deoarece OUG nr. 24/2000 se limitează doar la stabilirea salariilor de bază ale controlorilor financiari și în plus, introducerea prin art. 8 al OG nr. 83/2000 a unei note la anexa III/2 a OUG nr. 24/2000, nu a produs nici un efect deoarece această parte a anexei nu are temei cadru în corpul actului normativ.
S-a mai susținut că în situația în care se apreciază că abrogarea dispozițiilor privind acordarea sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-a realizat prin OUG nr. 83/2000, asupra modalității de aprobare a acestei din urmă ordonanțe, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 21/2008.
Față de recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M s-a arătat că chemarea în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este motivată de atribuțiile acestei instituții, izvorâte din Legea nr. 500/2002, acesta răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat și având astfel calitatea procesuală pasivă față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare despăgubirilor ce urmează a fi plătite reclamanților.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanții, G, I, în calitate de controlori financiari la Camera de Conturi M au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României obligarea acesteia la sporul de stabilitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1 noiembrie 2000 - 30 aprilie 2008, invocând faptul că sunt îndreptățiți la acordarea acestor sporuri în temeiul prevederilor Legii nr. 104/1999 privind aprobarea OG nr. 9/1997 și că după intrarea în vigoare a OUG nr. 160/2000 au rămas fără aplicabilitate doar prevederile Legii nr. 50/1995 nu și ale Legii nr. 104/1999 prin care au fost introduse sporurile menționate.
Instanța de fond a reținut că sunt fondate doar pretențiile reclamanților pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada 27 mai 2005 - 30 aprilie 2008.
Referitor la pretențiile menționate, instanța de recurs reține faptul că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea controlorilor financiari a fost reglementat pentru prima dată prin prevederile Legii nr. 104/1999 pentru aprobarea OG nr. 9/1997, ordonanță prin care a fost modificată și completată Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Prin Legea nr. 140/1999 au fost modificate mai multe prevederi ale OG nr. 9/1997, care la rândul ei a modificat și completat o serie de prevederi ale Legii nr. 50/1996 și printre altele s-a modificat și art. 52 din Legea nr. 50/1996, în sensul că prin alineatul 2 al acestui articol s-a prevăzut acordarea pentru controlorii financiari a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Legea nr. 50/1996 a fost republicată în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și în urma republicării, art. 52 devenit art. 56.
Prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 a fost modificat și art. 56 din legea menționată și în urma acestei modificări acest articol nua mai avut în conținutul său prevederi referitoare la controlorii financiari, ci doar la alte categorii de personal din cadrul Curții de Conturi. Prin aceeași ordonanță la pct. VIII s-a dispus că nota la anexa III/2 "Curtea de Conturi" la OUG nr. 24/2000 se completează cu un alineat prin care s-a prevăzut în favoarea controlorilor financiari beneficiul sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază brut lunar.
Ulterior a fost adoptată OUG nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi și prin art. 6 din această ordonanță s-a prevăzut expres că anexa III/2 din OUG nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru sectorul bugetar se abrogă.
Față de succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire mai sus, se constată că în prezent nu există o prevedere legală în vigoare care să constituie temei pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în favoarea controlorilor financiari și în consecință, pretențiile formulate de reclamanți cu acest titlu sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut că prin decizia nr. XXI/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu sunt abrogate nici în prezent și că prevederile acestei legi având caracter organic, nu putea fi abrogate prin acte normative de inferior, precum OG nr. 83/2000 sau OUG nr. 160/2000.
Față de acest aspect trebuie avut în vedere faptul că, într-adevăr prin decizia nr. XXI/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut că efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 se produc și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, însă prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost reglementat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești, în timp ce pentru controlorii financiari sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost reglementat prin alte articole din același act normativ. Prin urmare, efectele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nu pot fi extinse și la alte prevederi din Legea nr. 50/1996, în contextul în care decizia menționată a fost pronunțată pentru interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 trebuie considerate în vigoare, deoarece prin Legea nr. 125/2000 în baza căreia a fost emisă OG nr. 83/2000 Guvernul a fost abilitat doar să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996, însă prin abrogarea unor prevederi din această lege, respectiv a art. 47, au fost depășite limitele legii speciale de abilitare.
Prevederile art. 56 din Legea nr. 50/1996 care reglementau drepturile solicitate de reclamanți au fost doar modificate și nu abrogate, astfel că în privința acestora nu se poate susține că au fost depășite limitele legii de abilitare a Guvernului.
Referitor la raportul dintre legea ordinară și legea organică, prin decizia nr. XXI/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că OG nr. 83/2000 este lege ordinară în raport cu Legea nr. 92/1992, care era o lege organică și care prin art. 81 prevedea acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și nu în raport cu Legea nr. 50/1996.
Instanța de fond a mai reținut că introducerea prin art. VIII din OG nr. 83/2000 a unei note la anexa III/2 a OUG nr. 24/2000 nu a produs nici un efect, deoarece această nouă parte a anexei nu are un temei cadru în corpul actului normativ.
Curtea apreciază că în mod greșit s-a reținut lipsa de efecte a prevederilor art. VIII din OG nr. 83/2000, deoarece această anexă are corespondent în corpul actului normativ. Astfel, prin art. 1 alin. 1 din OUG nr. 24/2000 se prevede că pentru activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor I-IV la prezenta ordonanță de urgență, iar prin anexa III/2 erau reglementate salariile pentru funcțiile de execuție de specialitate specifice ale Curții de Conturi și anume pentru controlorii financiari.
Prin OUG nr. 160/2000 a fost abrogată integral această anexă, tocmai pentru că prin acest act normativ s-au reglementat, pe cale separată, drepturile salariale ale controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi.
În ceea ce privește decizia nr. XXXVI/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție tot în soluționarea unui recurs în interesul legii și în raport cu care, de asemenea, a reținut instanța de fond că pretențiile reclamanților sunt fondate, trebuie precizat că această decizie se referă doar la sporul de vechime în muncă.
În consecință, pentru considerentele arătate, curtea reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că pretențiile reclamanților pentru acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică sunt fondate, neexistând nici un temei legal pentru recunoașterea drepturilor pretinse.
În atare situație, recursurile declarate de pârâtă și de chematul în garanție sunt fondate.
Trebuie precizat că recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor a vizat și inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, însă sub acest aspect curtea apreciază că în mod corect a reținut instanța de fond că această cerere este admisibilă în raport de atribuțiile care revin acestui minister în adoptarea bugetului de stat și asigurarea instituțiilor care nu au venituri proprii a surselor financiare pentru desfășurarea corespunzătoare a activității.
Referitor la cererea de suspendare a executării sentinței atacate formulată de Curtea de Conturi, aceasta este fără obiect ca urmare a soluționării recursului dedus judecății.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, curtea va admite recursurile declarate de pârâta Curtea de Conturi a României și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâta Curtea de Conturi a României, cu sediul în B,--24, sector 1 și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1541 din 15 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge integral acțiunea civilă formulată de reclamanții, G, I, toți cu domiciliul ales în Târgu-M,-, județul M, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:;
-18.06.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
