Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 266/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 266/R/2009
Ședința publică din data de 10 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 578/F din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul civil nr-, privind și pe pârâta - MEMBRU GRUP B, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat A și reprezentantul pârâtei recurente - avocat din cadrul Baroului B-
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâta prin avocatul său a formulat și înregistrat la data de 3 februarie 2009 întâmpinare, comunicându-i-se reprezentantului recurentului un exemplar al acestui act.
La termenul de judecată de azi reprezentantul pârâtei înțelege să depună la dosar în copie contractul colectiv de muncă pe anul 1997 din care rezultă conform art. 168 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va avea un cuantum minim în valoare de un salariu minim pe și că începând cu data de 01.06.1997 aceste suplimentări vor fi introduse în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectului unui act adițional la contract. De asemenea se depun copii de pe contractele colective de muncă pe anii 1998, 2000 2002, 2005 și 2006 în care aceste prevederi au fost menținute.
Reprezentantul reclamantului depune copia contractului colectiv de muncă la nivel de ramură arătând că în conformitate cu prevederile acestuia drepturile bănești solicitate se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă nu s-a convenit la introducerea lor în salariul de bază. Pârâta nu poate face dovada existenței unui act adițional la contractul colectiv de muncă din care să rezulte că drepturile bănești solicitate și modul lor de calcul precum și momentul în care se acordă (luna octombrie) au fost negociate și stabilite între patronat și.
Se arată de reprezentanții părților că nu au de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată respectiv obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, pentru anii 2005, 2006, pentru perioada lucrată, indexate cu dobânda legală de la data scadenței și până la plata efectivă, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial. În esență arată că sunt nefondate susținerile reclamantului că potrivit CCM la nivel de ramură i se cuvenea o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în luna octombrie a fiecărui an, din probațiunea administrată în fața instanței de fond rezultând că aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază, într-o cotă procentuală.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.578/F din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC. SA B având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâta solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor bănești cuvenite și neacordate, aferente anilor 2005, 2006 și 2007 reprezentând suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, pentru perioada lucrată, sume indexate cu dobânda legală în conformitate cu dispozițiile art.1088 cod civil și art.2 și urm. din OG 9 /2000 precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la sub nr.288 (02/15.02.2006) și a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut la articolul 176 că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă. S-a prevăzut că fiecare din adausurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul iar potrivit art.247 din Codul muncii în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La nivel de angajator, respectiv la nivel de, există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali SA și, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, dar care în Cap.VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi" prevăzute în art.147-183 stipulează drepturi și ajutoare superioare celor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, termică, petrol și gaze.
Articolul 8 alin.2 din Legea 130/1996 stabilește că, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv la nivel de ramură însă nu este cazul în speță iar dispozițiile textului arătat nu îngrădesc libertatea de negociere a contractului colectiv de muncă. Dacă părțile semnatare nu au prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu înseamnă că li s-au redus drepturile alocate. sociali au înțeles să acorde per total drepturi și ajutoare mai mari la nivel de unitate decât cele la nivel de ramură, nepreluând denumirea identică a celor acordate. Astfel, la art.176 din CCM pe ramură invocat de reclamant se prevede acordarea unui adaos la drepturile salariale în sumă fixă de Paști, C, etc. în cuantumul unui salariu minim pe ramură iar în cel la nivel de se prevede acordarea unui salariu mediu pe, în cazul pensionării în CCM la nivel de ramură la art.170 se prevede acordarea unui salariu de bază avut la data pensionării și de 2,4 salarii și mai mult în art.161 în CCM la nivel de.
Prin urmare, având în vedere faptul că, contractul colectiv de muncă valabil încheiat este, potrivit art.236 alin.4 Codul muncii, legea părților, tribunalul apreciază că acțiunea formulată este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulate.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a considerat, în mod netemeinic și nelegal că CCM-urile 2005-2007 la nivel de unitate prevăd, per total, drepturi și ajutoare superioare celor prevăzute de CCM la nivel de ramură.
Art.176 alin.1 și 2 CCM la nivel de ramură stabilește în mod foarte clar care sunt drepturile de care beneficiază angajații și momentul în care se acordă, respectiv: cu ocazia unor evenimente anuale, Paști, ziua meseriei, C precum și în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă. Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Consideră că interpretarea instanței de fond în sensul că oricum salariații beneficiază, per total, de drepturi mult mai mari decât cele prevăzute de CCM la nivel de ramură este greșită. Chiar dacă a beneficiat de 3 suplimentări salariale nu poate fi interpretat că ar fi primit și a 4-a suplimentare, din moment ce art.176 din CCM la nivel de ramură stabilește foarte clar denumirea suplimentării salariale.
Arată că în conformitate cu art.243 din muncii, executarea Contractului Colectiv de Muncă este obligatorie pentru părți, iar Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură conține cerințele minime.
Art.7(3) din CCM-uri pe 2005.2007 la nivel stabilește că în situațiile în care, în privința drepturilor ce decurg din prezentul contract colectiv de muncă, vor interveni reglementări legale mai favorabile, acestea vor face parte de drept din contract.
Pârâta SC SA este semnatara CCM la nivel de ramură, fiind însușit de aceasta astfel aplicarea devine obligatoriu.
Pârâta nu a contestat aceste drepturi, nu a făcut dovada acordării acestora, deși conform art.287 din muncii sarcina probei revine angajatorului, astfel consideră că acțiunea trebuia admisă.
Prin întâmpinarea de la 12-14, pârâta SC SA B, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Având în vedere contractele colective de muncă pentru anii 1998 - 2007, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, copia carnetului de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, curtea reține că acțiunea este fondată.
Art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la sub nr.53346/06/25.04.2000, prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/20.02.2005 și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006 a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaus fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de "" există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali SA și, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, în speță sunt aplicabile disp.art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze.
Aceasta, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea 130/1996 contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
În consecință, reclamant ul este îndreptățit să primească drepturile bănești solicitate.
Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anii 2005, 2006.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de 1.06.1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "", întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3, din CCM la nivel pentru anul 1997.
vând în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamant în calitate de angajat și la data promovării acțiunii, curtea constată că reclamant ul este îndreptățit să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate, astfel că, în baza art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ. va admite recursul declarat de reclamant ul împotriva sentinței civile nr. 581/F din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea reclamant ului în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamant ului suplimentările salariale pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură, pe anii 2005, 2006, indexate cu dobânda legală de la data scadenței, până la data plății efective.
Această modalitate de acordare se va dispune în vederea despăgubirii integrale a reclamantului având în vedere atât perioada scursă de la data când trebuiau a fi acordate aceste drepturi și data acordării cât și rata inflației.
În temeiul art.274 Cod Procedură Civilă va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 578/F din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință obligă pârâta să plătească reclamantului suplimentările salariale pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură, pe anii 2005- 2006, indexate cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pe intimata SC SA să plătească reclamantului suma de 714 lei cheltuieli de judecată în recurs și fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
Red.AR
Dact./3ex.
03.03.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Marta Carmen
