Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2681/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2681/R/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR împotriva sentinței civile nr. 1007 din 13 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanții, și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, INSTITUTUL NATIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE, având ca obiect calcul drepturi - salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 octombrie 2009, prin registratura instanței, pârâtul intimat Institutul Național de Expertize Criminalistice a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea ca nefundat a recursului și judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
De asemenea, se constată că, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242.pr.civ. atât de către pârâtul recurent Ministerul Finanțelor Publice prin memoriul de recurs, cât și de reclamanții intimați prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1007 din 13.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții, și împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, INSTITUTUL NATIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și în consecință au fost obligați pârâții să achite reclamanților sporul de risc si suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la indemnizația lunară brută începând cu 14.01.2006 până la zi si in continuare suma reactualizată potrivit indicelui de inflație la data plății.
Pârâtul INSTITUTUL NATIONAL DE EXPERTIZE CRIMINALISTICE a fost obligat să efectueze mențiunile corespunzătoare in carnetul de muncă al reclamanților.
Totodată a fost obligat pârâtul MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE să aloce sumele necesare plătii drepturilor solicitate.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut că cei trei reclamanți au calitatea de expert criminalist, dovedită cu adeverințele emise fiecăruia pe 19.12.2005.
Situația experților criminaliști este echivalentă cu cea celuilalt personal din cadrul instanțelor si parchetelor, căci pentru toate categoriile legiuitorul a prevăzut acordarea sporului de 50% prin Legea 50/1996, pentru primii, reclamanții în prezentul dosar prin art. 48 alin.4, iar pentru ceilalți prin art. 47 si art. 231din aceeași lege. Deși legea a fost ulterior abrogată prin OG 83/2000, instanța supremă a decis cu caracter obligatoriu că această abrogare este neconstituțională: astfel, prin Decizia nr. 21/10.03.2008, pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea in vigoare a OG 82/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
Pentru identitate de rațiune, experții criminaliști vor beneficia de același tratament în privința dreptului pretins. Prin urmare, s-a dispus obligarea pârâților la plata către ei a sporului de risc de 50% pentru ultimii 3 ani anterior formulării cererii, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetul de muncă si alocarea fondurilor necesare.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
În acest sens, pârâtul a susținut că nu are calitate de ordonator principal de credite revenindu-i doar obligația monitorizării cheltuielilor de personal prevăzut în bugetul de stat.
S-a arătat că între pârât și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă, precum și că Legea nr.288/2002 nu este incidentă în speță.
În privința fondului pârâtul a susținut că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat prin OUG nr.83/2000, precum și că prin Decizia nr.818/2008, Curtea Constituțională a statuat asupra necompetenței instanțelor judecătorești de a acorda drepturi salariale neprevăzute de lege.
Reclamanții și pârâtul Institutul Național de Expertize Criminalistice au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentului referitoare la încălcarea Legii nr.500/2002 sunt nefondate din prisma următoarelor considerente:
Astfel conform art. 1 alin. 1 din HG nr.368/1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice - C, " Se înființează Institutul Național de Expertize Criminalistice -, denumit în continuare institut, instituție publica cu personalitate juridică, subordonata Ministerului Justiției, prin reorganizarea Laboratorului Central de Expertize Criminalistice B, care se desființează."
De asemenea, potrivit art.15 alin. 1 din HG nr.368/1998 privind înființarea Institutului Național de Expertize Criminalistice - "Finanțarea institutului se asigura din venituri extrabugetare și din alocații acordate de la bugetul de stat."
Totodată, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art.3 alin.1 pct.2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: " elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, în lipsa aprobării rectificării bugetului cu sumele necesare, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Ministerul Economiei și Finanțelor este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de Parlament, precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, Ministerul Economiei și Finanțelor are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor este și ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, la fel ca și Ministerul Justiției, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 respectiv plata salariilor altei instituții publice.
Însă Ministerul Economiei și Finanțelor este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar).
Curtea observă totodată că referirea recurentului la Legea nr.288/2002 este străină cauzei, deoarece prima instanță nu și-a întemeiat soluția pe acest act normativ.
Asupra fondului, Curtea reține că prin decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a statuat, cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. 3.pr.civ. că "rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege. "
Prin urmare, nu are fundament susținerea recurentului referitoare la abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin OG nr. 8/2007, în raport de statuarea contrară a instanței supreme la data de 10.03.2008.
De asemenea, decizia nr. 818/2008 a Curții Constituționale nu poate lipsi de efecte decizia nr. 21/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, după cum chiar Curtea Constituțională a statuat în cuprinsul Deciziei nr. 838/2008 prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte reținând că "efectele Deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională."
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1007 din 13.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
8 ex./17.12.2009
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
