Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2687/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2687/R/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și MINISTERUL JUSTITIEI SI LIBERTATILOR, împotriva sentinței civile nr. 2186 din 17 august 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, precum și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de risc.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 23 noiembrie 2009 s-a admis cererea de abținere formulată de către domnul judecător, membru al completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005.
De asemenea, se constată că, prin memoriile de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 17.08.2009, prin sentința civilă nr. 2186/2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, au fost espinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantele și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Apel și Tribunalul Cluj și în consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Cluj să achite reclamantelor sporul de risc și de suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația lunară brută lunară începând cu data de 01.03.2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sumă reactualizată potrivit indicelui de inflație la data plății.
A fost obligată pârâta Curtea de APEL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă al reclamantelor.
S-a reținut că reclamantele lucrează ca personal auxiliar de specialitate la Tribunalul Cluj.
Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâta Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 15 din HG nr. 83/03.02.2005 și art. 118 din Legea nr. 304/2004, care stipulează că activitatea instanțelor este finanțată de la bugetul de stat, iar pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, astfel că instanța a respins excepția formulată de pârâtă.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000.
Prin sentințele civile nr. 667/15.04.2008 și nr. 6/2009, sentințe definitive și executorii, li s-a recunoscut reclamantelor dreptul salarial solicitat, iar prin Ordinul Ministerului Justiției și Libertăților nr. 768/C/04.03.2009, pârâta a dispus acordarea și calcularea drepturilor menționare, astfel că pârâții au recunoscut și plătit aceste drepturi pentru perioadele anterioare.
Prin Decizia nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al României, li s-a recunoscut magistraților dreptul la sporul de risc și sporul de suprasolicitare neuropsihică. Așadar, în baza de calcul a indemnizațiilor magistraților, au fost incluse sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică. Conform dispozitivului recursului în interesul legii nr. 21/2008 aceste ultime sporuri sunt recunoscute "și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000".
Având în vedere aspectele reținute, instanța a admis acțiunea formulată de reclamante, obligând pârâții să achite reclamantelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din îndemnizația brută lunară începând cu data de 01.03.2008 până la data pronunțării hotărârii și în continuare, sumă reactualizată potrivit indicelui de inflație la data plății și pârâta Curtea de APEL CLUJ să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă al reclamantelor.
În termen legal, ârâții p. Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C au formulat recurs.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că nu se poate reține că are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății, atât datorită faptului că nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamantele, cât și prin prisma faptului că prin Legea finanțelor publice nr. 500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice si prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisa. Rolul esențial in procesul bugetar si in execuția de casa bugetara revine Guvernului si respectiv Parlamentului. Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul este acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
"Rolul Guvernului", la art.18 din Legea sus menționata, stabilește ca acesta asigura elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum si supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetara anuala si a contului general anual de execuție.
Consideră recurentul că întrucât nu are calitatea de ordonator de credite, iar rectificarea bugetara nu se poate efectua decât in baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, acesta este în imposibilitate de a modifica sau a elabora un proiect al bugetului de stat în lipsa proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum si în lipsa aprobării de către Guvern si a adoptării de către Parlament a proiectelor bugetare.
Apreciază că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. 21/2008, în condițiile în care prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale s-a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte.
În drept, recurentul a invocat art. 3041.proc.civ.
Prin recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților se solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivare, acesta invocă incidența în cauză a motivului de recurs este prevăzut de art. 304 pct. 4 din Cod procedură civilă întrucât instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturile salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, ședința din 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit. e din Constituție.
Invocându-se motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.proc.civ. s-a subliniat că art. 47 din Legea nr. 50/1996, prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru personalul auxiliar de specialitate. Acest text de lege a fost abrogat prin art. 42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Consideră că pretențiile reclamanților sunt nefondate din perspectiva faptului că din februarie 2007, intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, OG nr.8/24.01.2007 prin care se abrogă Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, astfel că, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.
În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile 304 pct. 4, 9 și art. 312. proc. civ.
Trecând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate, Curtea a avut în vedere următoarele:
1.Recursul ârâtuluip. Ministerul Economiei și Finanțelor
Se apreciază că prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care pârâtul nu a fost chemat în judecată pe considerentul existenței unui raport de muncă cu reclamanții, ci pentru ca în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale.
De fapt, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamantei să poată fi valorificate, în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanta le are asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unor instituții publice, cum sunt în speță pârâții.
Cu referire la fondul cauzei, se reține că prin Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 329 alin. (3) proc.civ. că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Curtea apreciază că motivul de recurs referitor la abrogarea dispozițiilor legale ce reglementau dreptul salarial pretins, contravin Deciziei nr. XXI din 10.03.2008, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul unui recurs în interesul legii, astfel că din această perspectivă acesta apare ca neîntemeiat.
Referitor la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă".
În consecință, întrucât Decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
2. Recursul Ministerului Justiției și Libertăților
eferitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, se reține că prima instanță care a pronunțat hotărârea în temeiul art.27 alin. (1) din G nr.137/2000 nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), conform art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
Curtea de Apel apreciază că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 proc.civ. fiind astfel neîntemeiat.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, se constată că acestea sunt similare cu cele invocate de către recurentul Ministerul Justiției, astfel că, pentru motivele deja expuse cu ocazia analizării acestui recurs, acestea sunt considerate neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2186 din 17 august 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
- - - - - -
în
Semnează președintele instanței
GREFIER
- -
Red.DG/dact.MM
8ex./21.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
