Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2691/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2691/R/2009
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI SI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C împotriva sentinței civile nr. 2188 din 17 august 2009, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanții, precum și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect calcul drepturi salariale spor de confidențialitate.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 23 noiembrie 2009 s-a admis cererea de abținere formulată de către domnul judecător, membru al completului de judecată C 7R, motiv pentru care în compunerea completului de judecată intră, conform planificării de permanență, doamna judecător, în conformitate cu prevederile art. 98 alin. 4 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea M nr. 387/2005.
De asemenea, se constată că, prin memoriile de recurs, pârâții recurenți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată ambele recursuri în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 17.08.2009, prin sentința civilă nr. 2188/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâților Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Cluj și, în consecință, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Cluj la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu luna iunie 2006 la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost obligat pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor.
S-a reținut că reclamanților le-a fost impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate (art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 15 din Codul d eontologic / art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul d eontologic) care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă.
Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal de justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizările adresate organelor statului (de pildă, cele făcute conform art.18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală etc.
Prin sentința civilă nr. 2359/2007, dată în ședința publică din 05 decembrie 2007, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Cluj la calcularea și la plata în favoarea fiecărui reclamant a despăgubirilor echivalente cu diferențele de drepturi salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu luna octombrie 2004 la zi și pentru viitor, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective, a obligat pârâții să efectueze modificările corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și a obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor.
Mai mult chiar, reclamanților li s-a recunoscut dreptul și s-au achitat benevol sumele respective.
În ședința din 15 decembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție constituită în Secții Unite, prin decizia nr. 46, în dosarul nr. 27/2008 s-a admis recursul în interesul legii, constatând că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar.
În legătură cu cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, fostul Minister al Economiei și Finanțelor instanța, găsind-o întemeiată, a admis-
Astfel, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor, coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea Guvernului, cu privire la sistemul bugetar: pregătirea proiectelor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție. De asemenea, răspunderea Ministerului Economiei și Finanțelor rezultă și din prevederile art.3 din HG nr.208/2005 și ale art.3 din HG nr.386/2007. Având în vedere aceste prevederi legale, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului și a inadmisibilității acțiunii.
În termen legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, au formulat recursuri.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-au invocat motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.4 și 9.pr.civ.
În sprijinul motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.4 pr.civ. s-a susținut că, nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
Acțiunea prin care se solicită acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege sau acțiunea prin care se tinde la modificarea actelor normative este inadmisibilă, în considerarea principiului separației puterilor în stat.
Pronunțarea unei hotărâri, precum cea de față, prin care să se acorde drepturile salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Apreciază că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. 46/15.12.2008, în condițiile în care prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale s-a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamenul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. se întemeiază pe lipsa unui act normativ în vigoare care să prevadă sau să garanteze dreptul de a primi spor de confidențialitate categoriei profesionale a magistraților sau categoriei profesionale a asistenților judiciari.
Este eronată teza instanței fondului, ridicată la de principiu a dreptului muncii, potrivit căreia fiecărei îndatoriri privită analitic, în mod separat, îi corespunde un spor, aceasta neavând nici un temei legal sau doctrinar.
Magistrații reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea nr. 303/2004, respectiv OUG nr. 27/2006, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale stabilite prin lege specială, dispoziții care însă nu privesc acordarea sporului menționat.
S-a subliniat că potrivit practicii constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoge, iar tratamentul juridic diferențiat, instituit în baza unor situații obiectiv diferite, nu reprezintă nici privilegii și nici discriminări.
S-a mai subliniat în susținerea recursului că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate, fiind neîntemeiate argumentele conform cărora acordarea acestuia s-ar justifica prin prisma faptului că a fost acordat altor categorii de personal din alte instituții bugetare, întrucât legiferarea diferențiată nu constituie prin ea însăși, singură și în aceste condiții o faptă de discriminare.
Criticile recurentului vizează și acordarea "în continuare" a drepturilor salariale solicitate.
Prin recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
Recurentul a arătat că nu se poate reține că are calitate procesuală activă în cauza dedusă judecății, atât datorită faptului că nu a avut nici un fel de raporturi juridice cu reclamantele, cât și prin prisma faptului că prin Legea finanțelor publice nr. 500/2002, se reglementează constituirea fondurilor publice si prevederea cheltuielilor bugetare cu destinație precisa. Rolul esențial in procesul bugetar si in execuția de casa bugetara revine Guvernului si respectiv Parlamentului. Potrivit art.17 alin.1 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Parlamentul este acela care adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern.
"Rolul Guvernului", la art.18 din Legea sus menționata, stabilește ca acesta asigura elaborarea proiectelor legilor bugetare anuale si transmiterea acestora spre adoptare Parlamentului, precum si supunerea spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare bugetara anuala si a contului general anual de execuție.
Consideră recurentul că întrucât nu are calitatea de ordonator de credite, iar rectificarea bugetara nu se poate efectua decât in baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, acesta este în imposibilitate de a modifica sau a elabora un proiect al bugetului de stat în lipsa proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite precum si în lipsa aprobării de către Guvern si a adoptării de către Parlament a proiectelor bugetare.
Apreciază că în mod greșit instanța își motivează hotărârea pe prevederile Deciziei în interesul legii nr. 46/2008, în condițiile în care prin Decizia nr. 838/27.05.2009 a Curții Constituționale s-a constatat existența unui conflict juridic de natura constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamenul României și Guvernul României, pe de altă parte.
Asupra recursurilor declarate, Curtea reține următoarele:
1.Recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției
eferitor la primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.4 Cod procedură civilă, se reține că prima instanță care a pronunțat hotărârea în temeiul art.27 alin. (1) din G nr.137/2000 nu a adăugat la lege, nu a legiferat și nu și-a depășit atribuțiile, ci a acordat despăgubiri conform art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă, iar art. 3 din Codul civil interzice denegarea de dreptate.
De asemenea, instanțele de judecată sunt independente în aplicarea dispozițiilor art. 5, art. 1 alin. 2 și art. 295 alin.(1) din Codul muncii, ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la această convenție, acestea din urmă având prioritate față de legile interne (inclusiv față de deciziile Curții Constituționale invocate de recurent), confo rm art. 11 și art. 20 din Constituție.
Mai mult, art. 6 paragraful 1 al Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile, consacrând astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei.
Curtea de Apel apreciază că tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 Cod procedură civilă fiind astfel neîntemeiat.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că reclamanții au calitatea de judecători, respectiv asistenți judiciari la Tribunalul Cluj.
Prin Decizia nr. 46 din 15.12.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. b din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora.
Constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15% calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar".
Potrivit art. 329 alin. 3. proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță.
Întrucât admiterea acțiunii, respectiv îndreptățirea reclamanților la plata sporului de confidențialitate, derivă din modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 raportat la art. 9 din Codul d eontologic privind statutul personalului auxiliar, iar sentința s-a dat în sensul celor decise prin recursul în interesul legii, urmează a se aprecia că motivele de nelegalitate invocate sunt nefondate.
Referitor la incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 se constată că în considerentele acestei decizii se reține că "sesizarea Curții pentru îndeplinirea atribuției referitoare la soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice, la analiza conduitei părților de către C, sub aspectul îndeplinirii competențelor conform prevederilor constituționale, precum și decizia prin care se stabilește existența unui conflict și modul de soluționare a acestuia nu pot constitui elementele exercitării unei căi de atac, ce ar avea ca scop lipsirea de efecte juridice a unor hotărâri judecătorești. Astfel, asimilarea atribuției prevăzute de art. 146 lit. e) din Constituție cu efectuarea de către Curtea Constituțională a unui control de legalitate/constituționalitate asupra hotărârilor judecătorești, transformând Curtea într-o instanță de control judiciar, ar echivala cu o deturnare a dispozițiilor constituționale privind soluționarea conflictelor juridice și o încălcare flagrantă a competenței Curții Constituționale.
Așa fiind, apare ca evident că decizia pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă".
În consecință, întrucât Decizia nr.46 din 15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 838 din 27.05.2009 această din urmă decizie nu poate produce nici un efect cu privire la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție menționată anterior.
Referitor la acordarea drepturilor solicitate în continuare, se reține că în onformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (2) proc.civ. se poate cere, înainte de termen, executarea la termen a unei obligații alimentare sau a altei prestațiuni periodice. Întrucât prestațiile salariale neacordate sunt periodice, acestea pot fi solicitate și înainte de termen conform dispoziției legale menționate anterior. De asemenea, dacă s-ar admite punctul de vedere al pârâtului relativ la admiterea greșită a sporului în continuare ar însemna ca reclamanții să promoveze lunar acțiuni pe măsura derulării raporturilor de muncă, ceea ce în mod evident nu este acceptabil.
2.Recursulârâtuluip. Ministerul Economiei și Finanțelor
Se apreciază că prima instanță a soluționat corect excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în condițiile în care pârâtul nu a fost chemat în judecată pe considerentul existenței unui raport de muncă cu reclamanții, ci pentru ca în virtutea obligației ce îi revine de a aproba bugetul, să pună la dispoziția angajatorilor sau să prevadă în buget sumele necesare pentru ca angajatorul să poată plăti drepturile salariale.
De fapt, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale ale legilor de rectificare, iar în acest context și pentru ca pretențiile reclamantei să poată fi valorificate, în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea lor de către pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, este necesar ca acesta să ia act de admiterea acțiunii și astfel să aloce fondurile necesare îndestulării creanțelor pe care reclamanta le are asupra pârâților, aceasta fiind de fapt singura modalitate de a valorifica un drept de creanță asupra unor instituții publice, cum sunt în speță pârâții.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, se constată că acestea sunt similare cu cele invocate de către recurentul Ministerul Justiției, astfel că, pentru motivele deja expuse cu ocazia analizării acestui recurs, acestea sunt considerate neîntemeiate.
Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1. proc. civ. recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 2188 din 17 august 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
- - - - - -
în
Semnează președintele instanței
GREFIER
- -
Red.DG/dact.MM
10ex./21.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Ioana Tripon
