Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2699/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2699/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 1153 din 31 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe reclamantele intimate și, pe intervenienții intimați și și pe pârâții intimați CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL MARAMUREȘ, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22.10.2009, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei răspunsul solicitat la termenul anterior, privind perioada în care reclamantele intimate și au funcționat în cadrul Tribunalului Maramureș.
Totodată, se mai constată că la data de 12.11.2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent Ministerul Justiției și Libertăților a depus la dosarul cauzei note scrise, iar la data de 18.11.2009 intervenienții intimați au depus concluzii scrise și practică judiciară în materie.
Instanța, constatând că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.503 din 28 februarie 2008 Curții de APEL CLUJ, în dosarul nr-, s-au dmis recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 1153 din 31.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care a modificat-o în sensul respingerii ca fiind nefondată a acțiunii reclamantelor, și a cererii de intervenție formulată de și pentru drepturi salariale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, n conformitate cu art.47 din Legea 50/1996 "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin OG83/29 august 2000, dispozițiile Legii 50/1996 au fost modificate.
Ordonanța a fost emisă în temeiul Legii 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să emită acte normative în timpul vacanței parlamentare.
Prin art.1 lit.q1 pct.1 din legea de mai sus, guvernul a fost abilitat să completeze și să modifice dispozițiile Legii 50/1996.
În consecință, s-a modificat legea atât sub aspectul structurii cât și cu privire la drepturile salariale efective ale magistraților și auxiliarilor de specialitate, a competenței stabilirii acestora, etc.
În acest context, au fost introduse texte noi, conținutul unor articole a fost modificat iar alte articole au fost abrogate. Între textele abrogate se regăsește și art.47 din lege.
Prin abrogarea dispusă, Guvernul nu a încălcat abilitarea ce i-a fost dată de către Parlament, având în vedere dispozițiile Legii 24/2000, care arată în art.62 alin.5 că abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate.
Prin urmare, abrogând parțial dispozițiile Legii 50/1996, Guvernul s-a înscris în limitele abilitării sale de a modifica și completa legea de mai sus, care, a continuat să reglementeze salarizarea personalului din autoritatea judecătorească.
Mai apoi, prin Legea 334 din 6 iulie 2001, Parlamentul a aprobat ordonanța de guvern, pe care a considerat-o adoptată în conformitate cu art.1 lit.q pct.1 din Legea 125/2000, abrogarea dispusă de guvern primind putere de lege.
Se deduce din cele de mai sus că sporul pentru risc și suprasolicitare prev. de art.47 din Legea 50/1996 nu mai există, prin voința legiuitorului, acțiunea reclamantelor vizând obligarea angajatorului la echivalentul acelui drept retroactiv pe 3 ani și în continuare și neavând nici un temei juridic.
Argumentele referitoare la puterea juridică inferioară a ordonanței guvernamentale prin care s-a abrogat art.47 din Legea 50/1996 nu pot fi reținute, câtă vreme Parlamentul și-a transferat atribuțiile legislative organului executiv pe timpul vacanței parlamentare și câtă vreme Guvernul nu a depășit limitele abilitării sale. Pe de altă parte, ordonanța de guvern a fost aprobată ulterior de Parlament, mai puțin art.VIII- care nu are incidență în cauză (prin Legea 334/2001).
Cât privește existența rațiunii acordării sporului de stres reținută de prima instanță, acest argument, prin el însuși nu poate constitui temei al admiterii acțiunii, atâta vreme cât nu există temei legal, iar judecătorul nu poate adăuga la lege, fără să-și depășească competențele.
De altfel, sentința cuprinde și o inadvertență, în sensul în care, deși prin dispozitivul ei, pârâții sunt obligați a plăti echivalentul sporului de stres "până la zi", în considerente se limitează acele drepturi până la apariția nr.OG8/2007, când Legea 50/1996 a fost abrogată în întregime.
Față de considerentele de mai sus s-a constatat că hotărârea primei instanțe a fost netemeinică, privită prin prisma dispozițiilor art.304 pct.7 și 9.proc.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 și 3.proc.civ. au fost admise recursurile formulate și a fost modificată sentința în întregime, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantelor, precum și a cererii de intervenție.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare reclamantele și, precum și intervenienții și.
Contestatorii au invocat incidența art.317 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. constând în neîndeplinirea procedurii de citare potrivit cu cerințele legii, întrucât, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare cu toți contestatorii, citațiile nu le-au fost înmânate personal, lipsește calitatea persoanei căreia i-a fost înmânată citația, precum și actul de identitate al acesteia, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 92 alin.1, art.100 Cod proc.civ.
Prin decizia civilă nr.1474 din 24 iunie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, s-aadmis contestația în anulare formulată de contestatorii, și împotriva deciziei civile nr. 503 din 28.02.2008 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr- care a fost anulată.
A scos cauza de pe rol și trimis dosarul de îndată la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea rejudecării recursului.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut următoarele:
Analizând conținutul dosarului în care s-a judecat recursul soluționat prin decizia nr.503/R/28.02.2008, reiese că pentru termenul de judecată din 26.02.2008 procedura de citare a contestatorilor nu s-a realizat cu respectarea prev.art. 92 alin.1, art.100 Cod proc.civ. întrucât actele au fost preluate de terțe persoane, fără a se arăta calitatea acestora, neexistând certitudine asupra faptului că data fixată ca termen de judecată a fost cunoscută de către contestatori în conformitate cu dispozițiile art. 89 Cod proc.civ.
Procedura de citare nefiind îndeplinită potrivit cu cerințele legii, este incident art. 317 alin.1 pct.1 Cod proc.civ.
Consecința admiterii contestației în anulare este aceea a rejudecării pe fond a cauzei.
Între momentul pronunțării deciziei civile nr. 503/R/28.02.2008 Curții de APEL CLUJ și cel al soluționării contestației în anulare, a fost adoptată și a intrat în vigoare nr.OUG 75/2008, care în cuprinsul art.I alin.2 atribuie competența soluționării recursurilor împotriva hotărârilor pronunțate în cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 și OG 8/2007, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art.II alin.3 din OUG nr.75/2008, a fost scoasă cauza de pe rol și trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea rejudecării recursului.
Prin decizia nr. 4825 din 09 aprilie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de APEL CLUJ, arătând în motivare că prin decizia nr. 104 din 20 ianuarie 2009, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I și II din nr.OUG 75/2008, astfel încât competența materială de a soluționa recursurile s-a stabilit în raport de art. 3 pct. 3.proc.civ.
În judecarea recursurilor ca urmare a anulării deciziei nr. 503/2008 a Curții de APEL CLUJ pe calea admiterii contestației în anulare,Curtea constată că prin sentința civilă nr.1153 din 31 oct.2007, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantele și și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ, Tribunalul Maramureș și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință pârâții 1-3 au fost obligați să plătească reclamantelor și intervenienților, sporul de 50% de risc și solicitare neuropsihică începând cu luna septembrie 2004 pentru reclamanta și intervenienții, începând cu luna mai 2006 pentru reclamanta până la zi, la valoarea actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor datorate reclamantelor și intervenienților.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantele sunt judecători la Judecătoria Tg. L iar intervenienții asistenți judiciari la Tribunalul Maramureș.
Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
S-a reținut că prin art. 1 pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificare și completarea Legii nr. 50/1996, art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres.
Însă, procedându-se astfel, au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
Astfel, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție" Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de acesta ". Or, prin art. 1 pct. Q1 din Legea 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la "Modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicată ".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii 50/1996, deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
S-a reținut în acest context, că acolo unde legislativul a intenționat să acorde executivului abilitarea pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres acesta în textul legii de abilitare. Astfel, conform art.1 pct.Q3 din Legea 125/2003, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanță pentru abrogarea art.2 alin.3 pct. B lit. d din Decretul 247/1997. ".
Față de cele anterior reținute, întrucât abrogarea realizată prin OG 83/2000 este nelegală, și în plus, subzistă rațiunea acordării sporului de stres, tribunalul a apreciat că pretențiile reclamanților menționați sunt întemeiate cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică prev. de art. 47 din Legea 50/1996 până la data intrării în vigoare a OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și ale parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
PârâtulMinisterul Justițieisolicită admiterea recursului și casarea sentinței criticate.
În motivele de recurs arată că interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a constatat că este "nelegală" și nu poate produce efecte abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul nr.OG 83/2000, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Arată că art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din -, intrată în vigoare la - și aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Fată de motivarea primei instanțe potrivit căreia abrogarea nu poate produce efecte întrucât prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe exclusiv cu privire la completarea și modificarea Legii nr. 50/1996, iar nu cu privire la abrogarea unor dispoziții, arată că ordonanța în discuție, cu toate abrogările dispuse, a fost aprobată de Parlamentul României prin Legea nr. 334/2001.
Deși prima instanță a făcut trimitere la dispozițiile art. 56-62 din Legea nr. 24/2000, a ignorat în totalitate dispozițiile art. 60 alin. 5 din lege în forma de la data publicării (art. 62 alin. 5 în forma actuală), text care se referea chiar la prezenta situație: abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, actul normativ abrogat parțial rămânând în vigoare prin dispozițiile sale neabrogate",
Or, câtă vreme legiuitorul a stabilit, cu valoare de normă generală, că abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, rezultă cu evidență că, în temeiul abilitării primite din partea Parlamentului de a emite ordonanțe pentru modificarea și completare Legii nr. 50/1996, Guvernul avea și posibilitatea de a abroga anumite dispoziții din acest act normativ, fără să mai fie necesară o prevedere expresă în acest sens.
OG nr. 83/2000 a fost emisă în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de această lege, cu respectarea principiilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă, fiind ulterior aprobată de legiuitor.
Adoptarea nr.OG 83/2000 a avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
În ceea ce privește cererea intervenienților și, arată că spre deosebire de celelalte categorii de personal din sistemul justiției, drepturile salariale ale asistenților judiciari (magistraților consultanți) au fost reglementate în primă fază chiar în cuprinsul Legii nr.92/1992 privind organizarea judecătorească.
Drepturile salariale de care au beneficiat asistenții judiciari nu au inclus sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, art. III din nr.OUG179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească (aprobată cu modificări prin Legea nr.118/2001) stabilind exhaustiv drepturile salariale ale acestora:
"Art. III. - Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I-II, în raport cu timpul efectiv lucrat. Perioada în care o persoană desfășoară activitate de asistent judiciar constituie vechime în muncă și vechime în specialitate.
Conform nr.OUG20/2002 art.II alin.1 și 2, privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 asistenții judiciari nu au beneficiat niciodată de sporul pentru risc și solicitare neuropsihică, art.47 și 48 alin.4 din Legea nr.50/1996 nefiind incident în privința acestora.
PârâtulMinisterul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publicesolicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii.
Consideră sentința nelegală pentru următoarele motive:
Art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat în mod expres prin art.l pct.42 din G nr.83/2000: "42. Articolul 47 se abroga."
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat cu mult înainte de intrarea în vigoare a G nr.177/2002.
Potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă: (3) Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv, nefiind admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Prin notele scrise înregistrate la data de 12 noiembrie 2009 de Ministerul Justiției și Libertăților, acesta arată că asistenții judiciari nu sunt și nu au fost niciodată beneficiari ai sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Cu privire la Decizia 21/2008 a ICCJ, după cum s-a putut observa cu ușurință, întreg raționamentul juridic al instanței supreme are în vedere ordinea juridică existentă la data adoptării nr.OG 83/2000.
Concluzia Înaltei Curți de Casație și Justiție este aceea că "Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Față de cele arătat mai sus, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se cuvine exclusiv categoriilor de personal care la data emiterii nr.OG 83/2000 beneficiau de acest spor, întrucât motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost realizată în considerarea actelor normative în vigoare la momentul emiterii OG nr.83/2000.
Procedând la o analiză a actelor normative în vigoare la momentu emiterii nr.OG 83/2000, se constată că potrivit nr.OG 56/1997, de acest spor beneficiau magistrații și executorii judecătorești. lterior, Legea de aprobare a OG nr.56/1997, Legea nr.104/1999 dispunea la art.421că "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un sport de 50 % la salariul de bază brut lunar ".
Conform art.3 din nr.OUG 179/1999 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească "Asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul efectiv lucrat."
Așa cum se poate observa textul de lege nu prevede alte drepturi salariale suplimentare pentru asistenții judiciari, precum sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ulterior nr.OUG 20/2002 privind modificarea și completarea Legii nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească dispune, la art.2:
(1) Magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului de organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Indemnizația prevăzută la alin.1 și 2 este unica formă de remunerare a magistraților consultanți.
La data de 18 noiembrie 2009 reclamanții și au înregistrat concluzii scrise, prin care arată că atâta timp cât la alți asistenți judiciari din țară și în special la cei din cadrul Tribunalului Cluj, li s-a acordat acest spor inclusiv pentru viitor, - drept și corect, echitabil și just este ca și aceștia din cadrul Tribunalului Maramureș - B M să beneficieze de acest spor.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare.
Raportat la motivul de recurs privind caracterul nefondat al acțiunii, Curtea reține că prin Decizia în interesul legii nr. XXI din 10 martie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost stabilit cu putere de lege pentru instanțe că n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Se au în vedere în acest sens dispozițiile art. 329.proc.civ.
Nici pentru perioada de după intrarea în vigoare a nr.OG 8/2007 nu poate fi reținut caracterul întemeiat al acestui motiv de recurs, având în vedere faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, în cuprinsul motivării deciziei mai sus menționate, a stipulat cu claritate că "ub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege".
Se poate observa că înaltul for jurisdicțional a repetat de trei ori că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea nici în prezent, or atât momentul pronunțării deciziei nr. XXI, 10 martie 2008, cât și cel al publicării acesteia, 13 iunie 2008, sunt ulterioare publicării nr.OG 8/2007, respectiv datei de 31 ianuarie 2007. Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere, la pronunțarea și motivarea deciziei amintite, inclusiv dispozițiile nr.OG 8/2007, situație în care caracterul obligatoriu al deciziei acesteia impune instanțelor judecătorești ca în soluționarea litigiilor privind acordarea sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, să considere că acesta a supraviețuit publicării nr.OG 8/2007.
Nu poate fi reținut nici argumentul privind ingerința puterii judecătorești în domeniul celorlalte puteri ale statului, întrucât acordarea sau nu a sporului solicitat impune o activitate de interpretare a legii, nicidecum una de legiferare, iar pe de altă parte, această interpretare a fost făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind obligatorie pentru instanțe.
Raportat la situația asistenților judiciari, se constată că, într-adevăr, așa cum arată recurentul Ministerul Justiției și Libertăților în notele scrise, erau salarizați anterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 conform dispozițiilor nr.OUG 179/1999, fiind "remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I - II, în raport cu timpul efectiv lucrat"; ulterior, art. 2 al nr.OUG 20/2002 stipula că "magistrații consultanți beneficiază, în raport cu vechimea în specialitate juridică, de drepturile de salarizare prevăzute pentru judecătorii de la judecătorii de Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului de organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru ca la alin. 3 să se precizeze că indemnizația prevăzută la alin.1 și 2 este unica formă de remunerare a magistraților consultanți.
Prin aceste precizări nu se poate înțelege că ar fi exclusă în cazul lor acordarea sporurilor care intră în componența drepturilor salariale cuvenite judecătorilor, dimpotrivă, se înțelege că aceste drepturi salariale se acordă în întregime, incluzând și sporurile.
Or, având în vedere că sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică s-a demonstrat în cele de mai sus că se cuvenea judecătorilor, acesta se cuvine în egală măsură asistenților judiciari.
Astfel, se constată că potrivit, indemnizația nu se definește în opoziție cu sporurile, ci în opoziție cu salariul, ca fiind o sumă "are nu are caracter de salariu" (http://dexonline.ro/search.php?cuv=indemnizatie), prin urmare, specificarea făcută de legiuitor că indemnizația prevăzută la alin.1 și 2 (ale art. 2 din nr.OUG 20/2002) este unica formă de remunerare a magistraților consultanți nu exclude sporurile, ci are rolul de a sublinia că acești magistrați consultanți nu pot avea alte funcții publice sau private, fiind supuși acelorași incompatibilități ca și magistrații, inclusiv din punctul de vedere al veniturilor pe care le pot obține.
Față de considerentele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 4 și 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1153 din 31.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./23.12.2009
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
