Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2715/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2715/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 837 din 4 mai 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, - STRUCTURA CENTRALĂ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă calcul drepturi salariale - spor 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 837 din 4 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, s-a espins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, împotriva pârâților PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ, STRUCTURA CENTRALĂ și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, pentru plata sporului de periculozitate începând cu data de 17 decembrie 2005 și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație și menționarea în continuare în carnetele de muncă, respectiv pentru alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanții au sau au avut calitatea de procurori și îndeplinesc o activitate de mare risc social care este recunoscut de legiuitor în art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27 din 29 martie 2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, în care se dispune că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților - asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Același act normativ prevede în art. 7 că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare și periculoase ale judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Potrivit art. 74 alin. 2 din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor: "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".
Acest spor este prevăzut și în Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar în conformitate cu prevederile art. 48 alin. 1 din acest act normativ: "Pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau periculoase, în laboratoarele de criminalistică, tipografii, în compartimentele de multiplicare sau în alte locuri de muncă se poate acorda un spor de 15 % din salariul de bază brut, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții", acest spor acordându-se în mod regulat începând cu data adoptării actului normativ menționat.
Acordarea sporului pentru condiții deosebite de muncă s-a făcut potrivit alin. 3 art. 48 care menționează expres categoriile de persoane și condițiile de acordare care se aprobă de ministrul justiției sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, după caz, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, stabilite în condițiile legii.
Reclamanții au solicitat, însă, acordarea unui așa numit "spor de periculozitate", începând cu data de 17 decembrie 2005, în conformitate cu prevederile art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, spor care este unul și același cu sporul acordat de legiuitor atât magistraților, personalului auxiliar de specialitate, cât și funcționarilor publici pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Astfel, potrivit art. 7 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006: "Pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți și personalului asimilat acestora li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții" - condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin. 1 fiind aprobate de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
În aceste condiții, sporul pentru condiții deosebite, periculoase sau vătămătoare a fost acordat permanent prin ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind reînnoit periodic.
În prezent, acest spor se acordă în baza Ordinului nr. 80 din 28 aprilie 2005, privind locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit acestui ordin, sporul se acordă în baza buletinelor de analiză cuprinzând determinările asupra concentrațiilor de noxe la locurile de muncă în condiții deosebite, efectuate potrivit legii și avizului Inspectoratului Teritorial d e Muncă.
Astfel, au apărut ca nefondate și capetele de cerere privind obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și obligarea Ministrului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de către reclamanți.
Față de cele ce preced, instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, și, procurori și foști procurori de pe lângă Tribunalul Sălaj, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, cu obligarea pârâților la solicitările expuse în acțiune.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că motivele invocate se bazează pe dispozițiile art.304 pct.7 coroborate cu punctul 9 din pr.civ.
Astfel, se arată că reclamanții aveau calitatea de procurori și îndeplinesc o activitate de mare risc social care este recunoscut de legiuitor în art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27 din 29 martie 2006, în care se dispune că salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților-asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal.
Același act normativ prevede în art.7 că pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase ale judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și personalul asimilat acestora li se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Condițiile de acordare a sporului prevăzut la alin.1 se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul șef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
În acest sens, personalul justiției deși se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase, ordonatorul principal de credite le-a recunoscut pe baza expertizelor de nocivitate numai sporul de condiții vătămătoare.
Dacă pericolul este cunoscut sau prevăzut în mod cert, reclamanții sunt îndreptățiți de art.77 din Legea nr.303 din 28 iunie 2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, la asigurarea de măsuri speciale de protecție împotriva amenințărilor, violențelor sau a căror fapte care îi pun în pericol pe aceștia, familiile sau bunurile lor.
Gradul de expunere la pericol al vieții și integrității acestora, corporale este recunoscut de art.27 din nr.OUG 27 din 29 martie 2006 prin care se distinge cu claritate invaliditatea provenită din exercitarea de fapte penale asupra acestora și cea obișnuită, ce poate avea loc în condiții normale.
Drepturile prevăzute însă pentru cazul ivirii invalidității nu le exclud pe cele cuvenite pentru periculozitatea funcției.
Astfel, dreptul la spor de periculozitate este prevăzut de art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic nr.2001 din 31 ianuarie 2005 la nivelul național pe anii 2005-2006, prelungit pe 2007, precum și de cel anterior.
Sporul minim ce se acordă în condițiile acestui contract sunt:
a) pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază;
b) pentru condiții nocive de muncă, 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate.
Aceste temei de drept le este aplicabil potrivit art.1, 5, 239, 241, 243 și 295 din Legea nr.53/2003.
În virtutea art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național se diferențiază clar drepturile pentru spor de periculozitate de cel de nocivitate.
În lumina celor expuse mai sus, deși în art.2 din nr.OUG 27/2006 este prevăzut că salarizarea magistraților se face în raport de riscurile funcției, sporul de periculozitate nu este inclus în componentele indemnizației de încadrare brută lunară, expres menționate în art.3 din ordonanță.
Ori, în această situație el trebuie acordat conform alin.2 al art.40 din la nivel național ca un spor distinct, fiind prevăzut expres de legea specială - art.2 și 7 din nr.OUG 27/2007, în cuantum de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară.
De altfel, acest spor a existat anterior pentru magistrați conform art.47 din Legea nr.50/1996 dar de când a fost lăsat la îndemâna ordonatorului de credite, reclamanții au fost prejudecați de plata acestuia.
În nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistrațilo,r acest spor era prevăzut în art.30: "pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, instanțele judecătorești și parchete se acordă un spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară".
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerul Finanțelor Publice menționează că, fiind o categorie profesională ale cărei drepturi salariale se achită din resursele bugetului de stat, instituția nerealizând venituri proprii, care să aibă această destinație, sumele fiind alocate de către Ministerul Finanțelor Publice, această instituție trebuie să pună la dispoziția Ministerului Public sumele de bani necesare îndeplinirii de către acesta din urmă a obligației de plată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 iulie 2009, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat.
Se arată în motivare că potrivit art.74 alin.2 din Legea privind statutul judecătorilor și procurorilor: "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială".
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, prevedea în art.48 alin.1 acordarea unui spor de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase - acest spor acordându-se în mod regulat începând cu data adoptării acestui act normativ.
Reclamanții au solicitat însă acordarea unui așa numit "spor de periculozitate", începând cu data de 1 iunie 2004, în conformitate cu prevederile art.7 din nr.OUG 27/2006.
În prezent, acest spor se acordă în baza Ordinului nr.80 din 28 aprilie 2006 privind locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase, al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Potrivit acestui ordin, sporul se acordă în baza buletinelor de analiză cuprinzând determinările asupra concentrațiilor de noxe la locurile de muncă în condiții deosebite, efectuate potrivit legii și avizului Inspectoratului teritorial d e Muncă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13 august 2009 pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluja solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți.
În motivare, arată că sporul pentru condiții deosebite, periculoase sau vătămătoare a fost acordat permanent prin ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind reînnoit periodic.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenții precizează că "personalul din justiție se regăsește în prezența a două categorii de condiții deosebite, respectiv vătămătoare și periculoase".
Interpretarea dată de recurenți textului de lege nu-și găsește nici un fundament în metodele de interpretare a dreptului civil.
Analizând textul de lege conform interpretării gramaticale este evident că prin folosirea particulei "sau" se urmărește îndeplinirea unor cerințe alternative. Prin urmare, sporul se aplică dacă una din cerințele alternative există.
Nici o regulă de interpretare a textelor legale nu poate atrage concluzia că în situația în care două din cerințele alternative sunt îndeplinite, sporul de 15% se aplică pentru fiecare din cele două cerințe.
Recurenții aduc în sprijinul solicitărilor lor, în mod eronat, prevederile dreptului comun, respectiv ale Codului Muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, prelungit pe 2007, în condițiile în care fac parte dintr-o categorie profesională specială care are un statut propriu și legi speciale ce reglementează funcționarea acestor profesii și salarizarea personalului încadrat astfel.
Dispozițiile Codului Muncii invocate de reclamanți reglementează același spor la care fac referire dispozițiile Legii nr.303/2004 și ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.27/2004.
Or, norma specială are prioritate în aplicare, în vreme ce norma generală se aplică numai dacă norma specială nu are astfel de prevederi, ceea ce nu este cazul în speță.
La data de 2 septembrie 2009, pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a depus întâmpinare prin care a arătat că, din interpretarea art.7 coroborat cu art.2, 27 și 32 din nr.OUG 27/2006 și cu art.77 din Legea nr.303/2004, nu rezultă că magistrații pot beneficia de câte un spor de condiții grele, pentru condiții vătămătoare și respectiv pentru condiții periculoase de muncă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Principalele argumente aduse de reclamanții recurenți în recursul formulat privesc pe de o parte distincția ce se face în legislația pertinentă între condițiilevătămătoareși celepericuloase, ambele categorii întrunite în situația reclamanților, dar neremunerate decât primele, iar pe de altă parte, stipulațiile contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006.
Trebuie subliniat că, într-adevăr, din dispozițiile legale citate în cuprinsul cererii de recurs, se conturează distincția între condițiile vătămătoare și cele periculoase de muncă, prin condiții vătămătoare înțelegându-se acelea care, datorită noxelor sau altor factori fizico- ce determină mediul de desfășurare a activității, pot cauza vătămări sănătății, pe când prin condiții periculoase se face trimitere la aspectul social al muncii, respectiv, la expunerea magistraților la unele pericole ce țin de specificul muncii lor, din punctul de vedere al impactului social al acestei activități.
Se constată însă că prin contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2001 din 31 ianuarie 2005, art. 40, se stipulează obligativitatea acordării unui por pentru condiții deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile de 10% din salariul de bază și a altuia pentru condiții nocive de muncă de 10% din salariul minim negociat la nivel de unitate doar la locurile de muncă unde acestea nu sunt cuprinse în salariul de bază.
Or, în mod evident, indemnizația achitată reclamanților cu titlu de drepturi salariale, în baza nr.OUG 177/2002 și apoi a nr.OUG 27/2006 include luarea în considerare a periculozității muncii acestora, așa cum reiese din dispozițiile art. 1 din nr.OUG 177/2002 ("Salarizarea magistraților de la instanțele judecătorești și parchete se face ținându-se seama de caracterul justiției de putere în stat, precum și de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute pentru magistrați de Constituție și de <LLNK 11992 92 11 201 0 17>Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Totodată stabilirea salarizării se face avându-se în vedererolul, răspunderea și complexitatea activității, pregătirea și competența profesională a magistraților".) și ale art. 2 din nr.OUG 27/2006 ("Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor, ale procurorilor, ale personalului asimilat acestora și ale magistraților-asistenți se stabilesc ținându-se seama de locul șiroluljustiției în statul de drept, derăspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal").
Făcând astfel trimitere la rolul, răspunderea și complexitatea activității magistraților, judecători sau procurori, legiuitorul a inclus impactul social al activității acestora, inclusiv gradul de periculozitate pe care activitatea acestora îl implică, fiind firească deci concluzia că indemnizația magistraților include luarea în considerare a pericolelor pe care această activitate le implică. Astfel, rolul activității magistraților, de a fi brațul, de cele mai multe ori sancționator, prin care statul asigură punerea în aplicare a legilor sale și corelarea comportamentelor subiectelor de drept cu dispozițiile legale, include per se periculozitatea invocată de reclamanți.
Ca atare, Curtea apreciază că nu se impunea, în baza art. 40 din contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2001 din 31 ianuarie 2005, acordarea în mod distinct a sporului de periculozitate.
În plus, se constată, așa cum au arătat chiar recurenții, că acestora li se acordă un spor de 15 % din indemnizația de încadrare brută lunară pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase, pe care aceștia îl consideră aferent doar condițiilor vătămătoare.
Acest spor, în conformitate cu prevederile art. 7 din nr.OUG 27/2006 (anterior intrării în vigoare a acestui act normativ fiind prevăzut de art. 30 din nr.OUG 177/2002), se acordă proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții, iar condițiile de acordare a sporului se aprobă de ordonatorul principal de credite sau, după caz, de procurorul sef al Direcției Naționale Anticorupție, în funcție de condițiile deosebite, grele, vătămătoare sau periculoase stabilite potrivit legii.
Din modul de reglementare a acestui spor se poate deduce că, într-adevăr, acesta este aferent condițiilor vătămătoare și periculoase în care se desfășoară activitatea magistraților, constatate în baza expertizelor privind noxele de la locul de muncă sau probate în alt mod, fiind datorat doarproporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții. Nu se poate însă reține că reglementarea distinctă a acestui spor ar reprezenta o recunoaștere a legiuitorului cum că periculozitatea muncii nu ar fi reflectată în indemnizația de bază a magistraților. În mod evident, enumerarea condițiilor periculoase în textul art. 7 din nr.OUG 27/2006 și art. 30 din nr.OUG 177/2002 face trimitere la alte condiții periculoase decât cele generale, date de specificul muncii magistraților. Altfel, nu ar avea sens precizarea legată de acordarea acestui sporproporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții,fiind evident că periculozitatea pe care o invocă reclamanții ca temei al cererii lor este una aferentă permanent activității lor. Or, conform art. 978 Cod civ. text cu valoare de principiu în interpretarea nu doar a contractelor, ci în general a dispozițiilor primitoare de două înțelesuri, când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul.
În plus, se constată că nici un text de lege invocat de reclamanți nu lasă a se înțelege îndreptățirea acestora la un al doilea spor de 15 % din indemnizația de bază, dublarea pe care aceștia o solicită raportat la sporul prevăzut de art. 7 din nr.OUG 27/2006 și art. 30 din nr.OUG 177/2002 fiind nesusținută legal. Contractul colectiv de muncă la nivel național invocat stipulează doar un cuantum de 10%, și acesta neaplicabil pentru considerentele pe larg expuse în cele ce preced.
Trebuie arătat în acest punct că nu sunt întemeiate apărările intimaților privind neaplicarea prevederilor contractului colectiv de muncă la nivel național în situația reclamanților, față de împrejurarea că aceștia "fac parte dintr-o categorie profesională specială care are un statut propriu și legi speciale ce reglementează funcționarea acestor profesii și salarizarea personalului încadrat astfel".
În mod evident și în concordanță cu prevederile art. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2001 din 31 ianuarie 2005 și ale art. 239, 241 alin. 1 lit. d) Codul muncii, acest contract produce efecte și în cazul reclamanților, chiar în situația în care dispun de o lege specială de salarizare. Se constată însă că, potrivit art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Or, cuantumul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase în cazul reclamanților este stabilit prin legea de salarizare a magistraților, iar pe de altă parte, această lege este în concordanță cu stipulațiile contractului colectiv de muncă invocat, așa cum s-a arătat în cele ce preced.
Cât privește invocarea dispozițiilor art. 5 din Codul muncii, privind principiul nediscriminării în cadrul relațiilor de muncă, Curtea constată că, față de considerentele expuse mai sus, nu se poate reține neremunerarea reclamanților pentru condițiile periculoase în care își desfășoară activitatea, fiind demonstrat că aceste condiții au fost avute în vedere în stabilirea indemnizației de încadrare a magistraților.
Sunt lipsite de legătură cu cauza motivele de recurs privind calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor Publice, având în vedere că prima instanță nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât, care de altfel nu a formulat recurs împotriva sentinței, calitatea sa procesuală rămânând astfel bine stabilită.
Văzând și prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 șia rt. 304 ind 1.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 837 din 4 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./28.12.2009
Jud.fond: și C
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
