Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 273/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 273/R-CM
Ședința publică din 18 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr. 938/CM din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.--.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar a fost depusă prin serviciul registratură întâmpinare de intimatul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA.
Se referă de grefier că recurentul- pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că recursul este declarat tardiv, având în vedere împrejurarea că hotărârea atacată a fost comunicată la 7 ianuarie 2009, iar recursul a fost declarat la 20 ianuarie 2009, ultima zi fiind 19 ianuarie 2009.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de tardivitare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 6 martie 2008, pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul G, reprezentat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia a chemat în judecată pârâții Centrul Bugetar Liceul de Artă " " P, Liceul de Artă " " P, Municipiul P - prin Primar, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Ministerul Educației, Cercetării și T, Consiliul Județean A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați: pârâții Liceul de Artă " ", Inspectoratul Școlar al Județului A și Ministerul Educației, Cercetării și la reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului; toți pârâții - la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore pe săptămână față de norma didactică pe perioada octombrie 2001-23.10.2003, actualizate cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul a arătat că este încadrat în funcția didactică de profesor Liceul de Artă " " P, că potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic " personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
A precizat reclamantul că acest drept izvorăște din lege încă din anul 1997,însă nu a fost niciodată aplicat, Guvernul României a recunoscut existența și a promis plata tuturor diferențelor salariale numai pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004.
Prin întâmpinare, Municipiul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale în raport de disp. Legii nr.486/2006, ale Legii nr.128/1997, ale Legii nr.215/2001, arătând că repartizarea sumelor din bugetul de stat destinate finanțării activității din învățământ pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective, iar calculul drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite. De asemenea, potrivit nr.OUG17/2006, diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, nu de la bugetul local al Municipiului
Pe fond, intimatul arătat că solicită respingerea acțiunii pentru că Municipiul P nu are calitatea de ordonator principal de credite.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare, în temeiul art.115 pr.civ, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia arată că nu este angajatorul reclamantului și nu are obligația de a plăti acestuia drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamant, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamantul nu a contestat în perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată modul de stabilire a salariului așa cum prevedeau dispozițiile art.27 din nr.HG281/1993,astfel că pentru trecut solicitarea este neîntemeiată
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamantului referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Pârâtul Consiliul Județean Aai nvocat, de asemenea prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu următoarea motivare:
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Prin sentința civilă nr.938/CM din 1 octombrie 2008, Tribunalul Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean A și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor și în consecință a respins acțiunea față de acești pârâți.
S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T și de Municipiul
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar
A fost admisă acțiunea în parte formulată de reclamantul G și obligat pe pârâtul Liceul de Artă " " să plătească acestuia diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora două ore efectuate suplimentar săptămânal în perioada octombrie 2001 - 23.10.2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată pârâta de mai sus la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă al reclamantului.
Pârâtul Municipiul Paf ost obligat să vireze acelorași pârâți fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin prezenta acțiune.
A fost respinsă cererea privind reducerea normei didactice.
A fost obligat pârâtul Liceul de Artă " " la 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate potrivit art.137 Cod procedură civilă, tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A, sens în care a respins acțiunea reclamantului față de acești pârâți.
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantului și nu este nici ordonator de credite, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T este neîntemeiată urmând a fi respinsă având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborând cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
A fost respinsă și excepția prescrierii dreptului material la acțiune având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Excepția lipsei calității procesuale a Municipiului P este neîntemeiată, urmând a fi respinsă având în vedere disp.art.167 din Legea nr.84/1995 republicată, al.3 în care se prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin acestea, fiind ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de personal didactic - respectiv de profesor, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.l lit.a din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.l lit.c din lege norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1,2,3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamantului beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului A, instanța a apreciat că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale nu intră în atribuțiile sale reglementate potrivit disp. art.142 din Legea 84/1995 republicată.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea.
Având în vedere și faptul că reclamantului i s-au acordat drepturile solicitate prin acțiune pe perioada 23.10.2003-18.01.2007 prin sentința civilă nr.51/CM/18.01.2007, în temeiul art.269 Codul muncii instanța a obligat pârâtul Liceul de Artă " " să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore săptămânal corespunzătoare perioadei octombrie 2001-23.10.2003, drepturi ce urmează fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Pentru motivele expuse mai sus, instanța a respins cererea privind reducerea normei didactice de predare cu două ore.
Instanța a obligat pe pârâtul Liceul de Artă să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
Totodată a obligat pe pârâtul Municipiul P să vireze pârâtului Liceul de Artă fondurile necesare achitării drepturilor salariale de mai sus.
Împotriva sentinței civile nr.938/CM/01 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a formulat recurs Ministerul Educației, Cercetării și T criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, fără a avea în vedere că nu are calitate de angajator față de reclamant și acesta nu poate încheia contracte de muncă cu personalul didactic de predare, neavând competența de a recalcula sau plăti salarii.
În mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune fără a se avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
În speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamantului trebuia să fie respinsă.
Examinând recursul de față, se constată că este tardiv formulat.
Potrivit art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunțate în această materie este de 10 zile de la data comunicării hotărârii instanței de fond.
În speță, sentința civilă nr.938/CM/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost comunicată recurentului la data 7 ianuarie 2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 81), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârât la data de 20 ianuarie 2009, deci peste termenul imperativ de 10 zile prevăzut de lege, așa încât acesta, în raport de dispozițiile legale mai sus-citate, se va respinge ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.938/CM din 01 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.2/26.02.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
