Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/R/2008
Ședința publică din data de 8 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
JUDECĂTOR 3: Ioana Tripon vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1880 din 17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNT și pe pârâții intimați CONSILIUL LOCAL, PRIMARUL COMUNEI și ȘCOALA, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat, lipsind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată, la data de 07.01.2008, a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Reprezentantul reclamantei arată că înțelege să susțină întâmpinarea formulată și depune la dosar două copii ale acesteia, cu semnărui de primire, arătând că le-a comunicat intimaților.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată conform delegației, respectiv suma de 65 lei reprezentând onorariul avocațial. Raportat la cele două calcule privind orele suplimentare arată reprezentantul reclamantei că în prezent cadrele didactice nu au un cadru legal care să reglementeze norma de predare, aceasta fiind reglementată prin Ordinul nr. 4209/08.06.2004 ordin care în prezent este anulat prin Decizia nr. 4188/29.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă calculele corecte sunt cele depuse de reclamantă, acestea având la bază ordinul arătat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1880 din 17 sept.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantului Liga Sindicatului din S, formulată împotriva pârâților Școala, Consiliul Local, Primarul comunei și Inspectoratul Școlar al Județului S, și în consecință pârâții au fost obligați să plătească membrilor de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani actualizate în funcție de rata inflației, după cum urmează: 3708 lei, 3918 lei, 2966 lei.
Pârâții Școala și Inspectoratul Școlar S au fost obligați să reducă norma didactică a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.142 lit.g din Legea Învățământului nr.84/1995 inspectoratele școlare au obligația de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic.
Această activitate implică stabilirea normei didactice cu consecințe asupra salariului personalului didactic, deci excepția lipsei calității procesuale pasive nu este fondată.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform Planului de învățământ.
Precizările Generale emise de Ministerul Educației și Cercetării, prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, și cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
S-a reținut că norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Față de cele de preced, instanța a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Inspectoratul Școlar Județean solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței prin acordarea drepturilor salariale stabilite de unitatea de învățământ depuse de Inspectoratul Scolar Județean S cu adresa de înaintare nr.4764/27.08.2007.
În motivele de recurs arată că otrivit p. Planurilor cadru depuse în probațiune, norma învățătorului este situată între un număr minim respectiv număr maxim de ore care să-i permită parcurgerea în integralitate a Programei școlare.
Numărul minim de ore pe care este obligat să-l presteze învățătorul pentru a parcurge programa școlară este de 18 ore la clasele I-a și clasa a II-a secția română, respectiv 22 de ore la secția maghiară, 20 ore la clasa a III-a și 21 ore la clasa a IV-a secția română, respectiv 24 de ore la clasa a III-a și 25 de ore la clasa a IV-a secția maghiară.
Arată că, calculele depuse realizate de unitatea de invățământ au vizat reducerea normei cu 2 ore din acest număr minim de ore din Planul cadru, iar calculul sumei pentru orele plătite suplimentar a fost raportat la acest număr redus de ore.
Fără nici un temei legal instanța a acceptat calculele depuse de unitățile de învățământ la solicitarea sindicatului calcule care au fost realizate prin raportarea la o normă didactică de 18 ore pentru întreg personalului didactic ( învățători/educatoare) fără să existe un act normativ în acest sens.
Nu a existat nici un act normativ pentru perioada în care reclamanții solicită recalcularea drepturilor salariale care să stabilească numărul de ore din norma învățătorului sau educatoarei la 18 așa cum a acceptat instanța, toate actele normative invocate în cerere fiind pentru acel moment abrogate sau anulate ( 3343/2002 -abrogat, Precizările generale 19388/1997abrogate, nr. 4209/2004 anulat prin Decizia nr. 4188/1 iulie 2005 Inaltei Curți de Casație și Justiție).
Prin urmare consideră că sunt corecte calculele realizate de unitatea de învățământ și depuse prin adresa de înaintare nr.4764/27.08.2007, calcule care se raportează la norma minimă stabilită prin Planul cadru aprobat prin ordinul ministrului educației naționale și nu calculele stabilite la solicitarea sindicatului prin raportarea la norma de 18 ore.
Reclamanta Liga Sindicatelor din Învățământ S, prin întâmpinarea de la 10-13, solicită respingerea recursului și păstrarea în integralitate a sentinței Tribunalului Sălaj.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat.
În fața primei instanțe, recurentul a invocat excepția lipsa calității procesuale pasive, susținând că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul școlar general. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin, unde se stipulează că directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul Inspectoratului școlar general este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care Inspectoratul Școlar Județean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Excepția amintită, de lipsă a calității procesuale pasive, este una de ordine publică, astfel încât, chiar dacă nu a fost reiterată prin cererea de recurs, instanța o poate invoca din oficiu și în această fază a procesului, în baza art. 306 alin. 2.proc.civ. Părțile și-au putut exprima poziția raportat la această excepție în fața primei instanțe, recurentul pârât aducând argumentele mai sus prezentate în susținerea excepției, iar celelalte părți având posibilitatea să combată aceste argumente în fața primei instanțe, unde a fost invocată excepția în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar de către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean.
Caracterul de ordine publică al acestei excepții este dat de dispozițiile imperative ale legii în ce privește atribuțiile legale ale inspectoratelor școlare județene, așa cum se regăsesc acestea în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare. Or, este evident că ordinea publică a unui stat este conturată de prevederile legale de la care nu se poate deroga prin voința participanților la raporturile juridice, deci de prevederile legale imperative, care trebuie respectate întocmai și a căror încălcare poate fi sesizată și sancționată de către instanțe, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. 2.proc.civ. chiar dacă părțile nu o solicită.
Având în vedere aceste precizări, trebuie observat că printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) ( asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ ) și g) ( coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean. Astfel, așa cum s-a arătat în întâmpinarea depusă de acesta în primă instanță, nu există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale.
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii ), Curtea apreciază operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât Inspectoratul Școlar al Județului S, situație în care se impune admiterea recursului acestui pârât pentru acest motiv, cu modificarea sentinței atacate în sensul respingerii petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
Față de aceste considerente, apare ca superfluă cercetarea celorlalte motive de recurs.
În drept, se au în vedere prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 306 alin. 2.proc.civ.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței, acestea nefăcând obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1880 din 17 sept.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația INSPECTORATULUI ȘCOLAR AL JUDEȚULUI la plata drepturilor salariale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red.GP
Dact./3ex.
15.01.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Ioana Tripon
