Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 289/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/R/2010
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, și împotriva sentinței civile nr. 2469 din 24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 26 ianuarie 2010 și, respectiv 2 februarie 2010, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 24690 din 24 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanții, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 04.11.2008 reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică și a coeficienților de multiplicare prevăzut de lege corectate periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Potrivit art. l din Legea 50/1996, salarizarea magistraților se face ținându-se seama de rolul, răspunderea, complexitatea, caracterul justiției de putere în stat, de pregătirea și competența profesională precum și de incompatibilitățile și interdicțiile pentru magistrați prevăzute de Constituție și Legea 92/1992, că disp.art. 2 din Legea 154/1998 se aplică persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică precum și persoanelor angajate pe bază de contract individual de muncă în sectorul bugetar, că art. 9 din aceeași lege se stabilește valoarea de referință universală și evoluția acesteia în raport cu creșterea estimată sa prețurilor de consum cu indicatorii de prioritate intersectorială și cu valorile de referință sectorială, ținând seama de prioritățile rezultate din obiectivele, proiectele, programele, propuse de ordonatorii principali de credite, precum si de evoluția salariilor din alte sectoare de activitate decât cele bugetare, că potrivit prevederilor OG 83/2000 indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numită din cadrul autorităților legislative și executive, valoare corectată periodic în raport de evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege, că OUG nr.2/2000 modifică coeficienții de multiplicare pentru unele funcții prevăzute în Legea 154/1998 și că OUG 27/2006 prevede că indemnizația de salarizare se stabilește pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță.
S-a reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoriile T și G au fost numiți în această funcție începând cu data de 15.07.2008, primii doi reclamanți și cu data de 01.08.2008 ceilalți doi reclamanți.
La data numirii acestora în funcția de judecător, indemnizația este stabilită de către OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, prevederi legale care nu fac vorbire despre valoarea de referință sectorial despre care reclamanții afirmă în cererea de chemare în judecată.
Așa fiind s-a reținut că cererea acestora este lipsită de temei legal și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului și obligarea pârâților la plata diferențelor așa cum au fost solicitate și în continuare pentru viitor.
În motivarea recursului arată că instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Gherla, au fost numiți în această funcție începând cu data de 01.08.2008, și că, la data numirii în funcția de judecător, indemnizația era stabilită de către OUG 27/2006, aprobată prin Legea 45/2007, prevederi legale care nu fac vorbire despre valoarea de referință sectorială motiv pentru care cererea reclamanților a fost considerată drept lipsită de temei legal.
Având în vedere că OUG nr. 27/2006, la care face referire chiar instanța de fond prevedein terminis,în art. 3 alin. 1, că, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită [.], pe baza valorii de referință sectorială", și că, potrivit art. 8 alin. 3 din același text normativ, "bursele auditorilor de justiție se stabilesc potrivit lit. A din anexa, [.] în raport cu vechimea pe care o au ca auditori", anexa care, de asemenea, face referire expresă la valoarea de referință sectorială, analiza instanței de fond echivalează practic cu omiterea analizării capetelor de cerere cuprinse în acțiunea introductivă, întrucât instanța se limitează a analiza situația reclamanților după dobândirea calității de judecător, neglijând a analiza și capătul de cerere vizând perioada în care au avut calitatea de auditori de justiție.
Cu privire la omisiunea instanței de a analiza capătul de cerere privind perioada în care au avut calitatea de auditor de justiție (perioada anterioară datei de 01.08.2008), precizează că această calitate este asimilată aceleia de magistrat, potrivit dispozițiilor art. 17 alin 5 din Legea 303/2004, care prevăd că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Național al Magistraturii, constituie vechime în funcția de judecător sau procuror.
Potrivit art. 17. - (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, auditorii de justiție beneficiază de o bursă având caracterul unei indemnizații lunare corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
(2) Bursa auditorilor de justiție prevăzută la alin. (1) are natura și regimul juridic al unui drept salarial și se stabilește pe baza indemnizației brute prevăzute de lege pentru judecătorii și procurorii stagiari, la care se vor calcula reținerile pentru obținerea indemnizației nete, urmând a se vira obligația angajatorului și a asiguraților la asigurările sociale de stat, precum și obligația angajatorului și a asiguraților privind contribuția la asigurările sociale de sănătate. de justiție beneficiază de indemnizație și În perioada vacanțelor.
Conform art. 3 din Ordonanță de urgență nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Din interpretarea acestor două acte normative reiese că auditori sunt salarizați prin raportare la indemnizația judecătorilor și procurorilor stagiari, deci pe baza aceleiași valori de referință sectorială prevăzută în anexa Ordonanței de urgență nr. 27/2006.
Potrivit art. 35 din nr.OUG 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și alte categorii de personal din sistemul justiției, drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale.
Arată că temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială a unor categorii socio-profesionale cu venituri salariale restrânse, deoarece au caracterul unei indexări legale, aplicabile deopotrivă unei categorii largi de angajați ai autorităților și instituțiilor publice, În condițiile existenței inflației, pentru acoperirea unei părți din rata inflației.
Cu toate acestea, reclamanților nu le-a fost acordat pentru anul 2007 acest adaos salarial, deși anterior, dar și ulterior în anul 2008 aceste adaosuri au fost prevăzute și acordate cu acest titlu.
Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu restul personalului sub aspectul influenței inflației rezultă că reclamanții nu pot fi tratați diferențiat prin refuzul acordării indexării în anul 2007.
Aceasta cu atât mai mult cu cât nu există o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării indexării pentru anul 2007 este unul și același: creșterea indicelui prețurilor de consum și a inflației în anul 2007 față de anul 2006.
In acest caz, din punctul de vedere al practicii Curții Europene, potrivit art.14 CEDO, este prezentă discriminarea, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat la un moment dat, doar de menținerea puterii de cumpărare a celorlalți salariați cu excepția categoriei din care fac parte reclamanții.
Diferența de tratament instituită prin nr.OG 10/2007, pentru anul 2007, nu se întemeiază așa cum s-a reținut pe nicio justificare obiectivă și rezonabilă cu atât mai mult cu cât, menținându-se condițiile și criteriile acordării indexărilor, aceste drepturi au fost reluate și pentru această categorie de personal în anul următor - 2008 (Legea nr.45/2007 - majorarea începând cu 1.04.2008 cu 2% față de luna decembrie 2007 și respectiv cu 1 octombrie 2008 față de luna septembrie 2008).
Instanța prin soluția pronunțată și față de argumentația acesteia, nu adaugă la lege, ci reținând calitatea de bun garantat a acestui drept, conform atât practicii Curții Europene cât și a, reține că diferența de tratament aplicată la un moment dat reclamanților nu are o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă (Decizia în interesul legii nr.- a J).
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
Conform anexei 1 la.OUG 27/2006, valoarea de referință sectorială a fost de 257 lei.
Prevederea din Anexa Ia O. 27/2006, încalcă principiile Constituției României, ale Legii nr. 303/2004, privind Statutul magistraților, ale Codului Muncii și ale Legii privind combaterea discriminării. Valoarea de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare aplicată la salarizarea magistraților este diferită de valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă. Astfel, potrivit OG3/2006, valoarea de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate public,ă alese și numite, în luna aprilie 2006 era de 312,3 lei, iar Ordonanța 27/2006 stabilește valoarea de referință pentru magistrați la suma de 257 lei.
Legislația privind salarizarea magistraților și a personalului din instanțele judecătorești și parchete respecta principiul echilibrului puterilor legislative, executive și judecătorești în cadrul democrației constituționale.
Conform art. 3 alin. 4 din Constituția României, în anul 2006 se prevede că "Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor-legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale".
Ordonanța 27/2006 încalcă acest principiu, stabilind o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de lege și care trebuia aplicată la data intrării acesteia în vigoare și diferită față de valoarea de referință stabilită pentru funcțiile de demnitate publică, alese și numite, aparținând puterii legislative și executive.
Prevederile legislative din Ordonanța 27/2006 sunt în contradicție și cu prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, lege organică, în vigoare la data apariției ordonanțelor. Potrivit acestui act normativ, "drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Ordonanța 27/2006 încalcă principiul ierarhiei actelor normative prevăzute în Legea 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și Constituția României privind categoriile de acte normative și normele de competență pentru adoptarea acestora, principiul aplicării valorii de referință sectorială egal pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite. din organele puterii legislative, executive și judecătorești fiind stabilite prin legile enumerate mai sus.
Acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului, contravine atât Constituției, Codului Muncii cât și spiritului OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, respectiv a art. 1 alin. 2 privind excluderea privilegiilor și discriminărilor în exercitarea drepturilor enunțate, printre care, la lit. "i" se menționează și "dreptul la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Consideră că în ipoteza admiterii acțiunii instanța nu ar legifera și nu ar institui norme juridice, ar face doar să repare un prejudiciu. Mergând pe aceeași logică ar rezulta că ori de câte ori o instanță ar pronunța o soluție prin care s-ar acorda daune pentru repararea unui prejudiciu fără a exista norme care se referă strict la acel tip de prejudiciu acea instanță ar adăuga la lege.
În cauza de față instanța nu ar abroga un act normativ, nu le substituie cu altele ci doar ar constata o discriminare și implicit un prejudiciu.
Chiar dacă s-ar accepta că decizia Curții Constituționale este aplicabilă în cauză consecințele ar fi inadmisibile întrucât prin aceasta s-ar încălca orice Directivă Comunitară în materie de discriminare și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului în materie de discriminare. Aceste prevederi au prioritate, inclusiv față de interpretările Curții Constituționale.
Învederează instanței faptul că pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, instanța va aplica, doar prin analogie, procentele de majorări prevăzute de OG3/2006 și art.1 din nr.OG 10/2007, întrucât numai astfel se poate realiza principiul unei juste și integrale despăgubiri, iar pe de altă parte, art.3 din Codul civil oprește instanța să invoce lacuna legislativă.
Acordarea despăgubirilor solicitate nu se confundă cu o adăugare la lege, ci reprezintă o aplicare a prevederilor art. 269 Codul muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții sunt magistrați judecători în cadrul Judecătoriei Turda și.
Prin acțiunea formulată ei solicită obligarea pârâșilor la plata diferențelor salariale, rezultate în urma recalculării indemnizațiilor și salariilor pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum, pentru perioadele 02.04.2005 - 30.09.2005, 01.10.2005 - 31.01.2006, 01.02.2006 - 31.08.2006, 01.09.2006 - 31.12.2006, 01.01.2007 - 31.03.2007, 01.04.2007 - 30.09.2007,01.10.2007 - 31.12.2007.
În mod eronat instanța de fond a apreciat că aceste drepturi nu li se cuvin, întrucât nu sunt prevăzute de lege.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente: valoare de referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate, valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială, grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, începând cu luna septembrie 1999 valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 " pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală. Această valoare se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar".
Prin art. 13 alin. 1 din Legea bugetului de stat pe anul 2001 nr. 216/2001, valoarea de referință universală a fost stabilită la 2.444.000 lei, iar indicatorul de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică alese, numite și asimilate acestora a fost prevăzut ca fiind de 0,62, astfel încât, valoarea de referință sectorială rezultată era de 2.444.000 lei x 0,62 = 1.515.280 lei.
Prin legile anuale ulterioare referitoare la bugetul de stat nu au fost prevăzute modificări ale valorii de referință universală sau ale indicatorului de prioritate intersectorială pentru funcțiile de demnitate publică.
Drept urmare, OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr. 347/2003, a prevăzut în mod corect în Anexa 1 calculul indemnizațiilor pentru magistrați începând cu 1 ianuarie 2003 pe baza unei valori de referință sectorială de 1.833.754 lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă.
În baza art. 48 din OUG nr. 177/2002 și a art. 3 lit. e din OUG nr. 12/2003, valoarea de referință sectorială din Anexa 1 la OUG nr. 177/2002 a fost majorată cu 6% începând cu 1 ianuarie 2003 și cu 9% începând cu octombrie 2003, respectiv cu 6% în luna ianuarie 2004 și cu 6% în luna octombrie 2004. În consecință, pentru perioada 1 octombrie 2004 - 31 decembrie 2004, această valoare de referință sectorială era de 2.380.592lei, egală cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite și care fusese majorată la rândul său, în aceleași procente, prin dispozițiile OUG nr. 191/2002 și ale art. 3 lit. a din OUG nr. 123/2003.
Pentru perioadele 01.01.2005 - 30.09.2005 și 01.10.2005 - 31.01.2006, deși OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001 era în vigoare (stabilind în mod expres egalitatea valorii de referință sectorială pentru personalul din organele autorității judecătorești cu cea prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică)iar conform art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, lege organică, "drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege", reclamanților nu li s-au acordat creșterile salariale prevăzute de OG nr. 9/2005 pentru personalul care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 27/2006, privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare de la 1 aprilie 2006, se prevede că indemnizația de salarizare se stabilește "pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță" (art. 3 alin. 1).
Este de observat că potrivit preambulului, OUG nr. 27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției a urmărit, între altele, armonizarea grilei de salarizare a acestora cu dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor " prin care au fost aduse modificări substanțiale ale prevederilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor cu incidență asupra salarizării". De asemenea, că potrivit art. 2 din OUG nr. 27/2006, salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor se stabilesc " ținându-se seama de locul și rolul justiției în statul de drept, de răspunderea, complexitatea și riscurile funcției, de incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal", aceste reglementări transpunând în mod evident principiul constituțional al echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
Cu toate acestea, în Anexa 1 la OUG nr. 27/2006 a fost înscrisă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută pentru funcțiile de demnitate publică, cu consecința diminuării indemnizațiilor magistraților, în disprețul art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, ale art. 1 alin. 4 din Constituția României care reglementează organizarea statului potrivit " principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale" și ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 conform cărora " puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casație și Justiție și de celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege", se constată întemeiate pretențiile reclamanților de a le fi acordate creșterile salariale prev. de OG nr. 2/12.01.2006 și OG nr. 10/31.01.2007.
Față de cele de mai sus, constatând că criticile aduse de recurenți sentinței atacate sunt întemeiate, în temeiul art. 312.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 2469 din 24 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr. 2469 din 24 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ și în consecință:
Obligă pârâții de rândul 1, 3 și 4 la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică, astfel:
-pentru perioada 01.10 - 31.12.2006 la. de 331 lei;
-pentru perioada 01.01 - 31.03.2007 la. de 358 lei;
-pentru perioada 01.04 - 30.09.2007 la. de 365 lei;
-pentru perioada 01.10 - 31.12.2007 la. de 405 lei.
Obligă pârâta de rândul 3 la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
Cu opinie separată
GREFIER
Red.
Dact./11ex.
Motivareaopiniei separate a judecătorului
Analizând recursurile formulate de reclamanții:, și, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, consider că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamanților, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile necesare existenței discriminării, în sensul arătat în doctrină și OG137/2000, art.16 din Constituția României, Protocolul 1 și 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 25 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, respectiv: existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile, existența unui tratament diferențiat, tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.
Astfel, potrivit art. 2 alin.1 din nr.OUG 177/2002, până la aprobarea acestei ordonanțe prin Legea nr.347/2003, indemnizațiile pentru magistrați se stabileau pe baza valorii de referință sectorială, prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, din cadrul autorităților legislativă și executivă, această valoare, actualizată periodic potrivit dispozițiilor legale, fiind aplicată de drept și magistraților.
Prin Legea nr.347/2003, dispozițiile art.2 alin.1 au fost însă modificate, indemnizațiile pentru magistrați stabilindu-se pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în anexa nr.1 la.OUG nr. 177/2002.
Prin nr.OUG 27/2006, au fost abrogate dispozițiile nr.OUG 177/2002 și s-a prevăzut stabilirea indemnizației pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa 1.
În speță, nu sunt aplicabile nici dispozițiile OUG nr. 134/1999, aprobată prin Legea nr. 714/2001, ce prevedea că, începând cu luna septembrie 1999, valoarea coeficientului 1 de ierarhizare a salariilor de bază ale personalului din organele autorității judecătorești, reglementată de Legea nr. 50/1996, este egală cu valoarea de referință sectorială prevăzută de Legea nr. 154/1998 pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite, precum și pentru administrația publică centrală și locală, valoare care se corectează periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de prevederile legale pentru sectorul bugetar.
În acest sens consider că, deși acest act normativ nu a fost expres abrogat, acesta nu-și mai poate găsi aplicarea în condițiile în care indemnizațiile pentru fiecare dintre funcțiile de demnitate publică alese și numite au fost stabilite prin acte normative ulterioare într-un anumit cuantum, fără a mai fi precizați nici coeficienți de multiplicare, nici valoarea de referință sectorială la care aceștia să fie aplicați.
Astfel, începând cu data de 01.01.2003, anexele nr.II.1 și II.2 la Legea nr.154/1998, ce prevedeau atât valoarea de referință sectorială, cât și coeficienții de multiplicare pentru fiecare dintre funcțiile de demnitate publică alese și numite, au fost înlocuite cu anexele VII.1a și VII.2b, prin nr.OUG191/2002, ce cuprind doar indemnizațiile pentru aceste funcții.
De asemenea, potrivit disp.art. 2 alin.3 din nr.OG 9/2005, indemnizațiile lunare pentru persoanele care ocupa funcții de demnitate publica alese și numite, precum și pentru persoanele care ocupa funcții asimilate cu funcții de demnitate publica, stabilite potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica, cu modificările și completările ulterioare, sunt cele prevăzute în anexele nr. VIII și IX.
Având în vedere faptul că, începând cu data de 01.01.2003, nu s-a mai prevăzut de către legiuitor o valoare de referință sectorială (sau indicator de prioritate intersectorială pe baza căruia să se stabilească o asemenea valoare) pentru funcțiile de demnitate publică, consider că nu se poate constata existența unei situații discriminatorii în ceea ce privește indemnizația la care erau îndreptățiți reclamanții, pornind de la o valoare de referință rezultată în urma unui calcul matematic, fără a exista potrivit legii un element de comparație în ceea ce privește modul de calcul al indemnizațiilor cuvenite magistraților și persoanelor care ocupa funcții de demnitate publica alese și numite.
Pentru aceste considerente, în cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.74 alin.2 din Legea nr.303/2004, nefiind dovedit că drepturile salariale ale reclamanților ar fi fost diminuate de către pârâți.
Având în vedere aceste considerente, consider că se impunea respingerea recursului formulat de către reclamanți.
Judecător,
Red./Tehnored.:;
12.03.2010.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Cristina
