Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 290/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 290/R/2010
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarele, împotriva deciziei civile nr. 2248 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, privind și pe intimații AGENȚIA NAȚIONALĂ DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B, OFICIU DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C-N și, având ca obiect calcul drepturi salariale.
dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierile de ședință din data de 26 ianuarie 2010 și, respectiv 2 februarie 2010, încheieri care fac parte din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 391 din 19 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a respins acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții AGENTIA NATIONALĂ DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SI OFICIUL DE CADASTRU SI PUBLICITATE IMOBILIARĂ având ca obiect un conflict de drepturi.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții îndeplinesc funcția de registratori în cadrul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C conform înscrierilor din carnetele de muncă ale acestora.
Potrivit art.104 alin.l din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la data de 09.04.2008 între pârâtul de rd.l, și Sindicatele reprezentative din domeniul cadastrului și publicității imobiliare, lunar salariații din cadrul de Cadastru și Publicitate Imobiliară care desfășoară efectiv activitatea de recepție a documentației cadastrale și de înscriere în evidențele de publicitate imobiliară, cei din cadrul serviciilor arhivă și informatică care participă efectiv la derularea fluxului integrat de cadastru și publicitate imobiliară pot beneficia de un stimulent, până la echivalentul a două salarii medii de încadrare, calculate la nivelul Agenției Naționale. 4 din aceluiși articol arată însă că "în cazul în care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență, Consiliul de Conducere al și angajatul în cauză, nu beneficiază de stimulentul din tariful de urgență" Din documentația depusă la dosarul cauzei de către pârâți, rezultă că reclamanții au acumulat mari restanțe în îndeplinirea sarcinilor de serviciu în perioada aprilie-iunie 2008 (28,81-93), iar reclamantul a fost sancționat disciplinar, fapt necontestat de către acesta.
In această situație, tribunalul a considerat că reclamanții nu erau îndreptățiți să primească stimulentul din tariful de urgență prevăzut de art.104 alin.l dn Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2008-2009, pârâții făcând corect aplicarea dispozițiilor art.104 alin.4 si alin.7 din Contractul Colectiv de Muncă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, iar prin decizia civilă nr. 2248 din 28 oct.2009, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamante.
Curtea de Apel Cluja arătat că în mod corect a reținut instanța de fond că din documentația depusă la dosarul cauzei de către pârâți rezultă cu certitudine că reclamantele au acumulat restanțe în îndeplinirea sarcinilor de serviciu în perioada aprilie-iunie 2008, în aceste condiții nefiind îndreptățite să primească stimulentul din tariful de urgență.
Neacordarea stimulentelor nu este condiționată de aplicarea unei sancțiuni disciplinare, mai ales textele care reglementează acordarea acestor drepturi nu instituie o condiție în acest sens.
Împotriva deciziei curții, reclamantele au declarat contestație în anulare, olicitând admiterea contestației, anularea în întregime a Decizia atacate și, pe cale de consecință, reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
În motivarea contestației arată că, instanța respingând recursul, a omis să cerceteze motivele de recurs invocate.
Referirile din sentință în ceea ce privește motivele de recurs invocate au caracter pur general, demonstrează în mod indubitabil că de fapt nu s-au analizat deloc motivele care au fost invocate iar hotărârea este în acest mod viciată total neavând la bază o motivare așa după cum prevede art. 261 din Codul d e procedură civilă;
Arată că instanța nu a verificat în mod temeinic pentru a se demonstra dacă în realitate reclamantele-recurente aveau într-adevăr la momentul aprilie - iunie 2008, obligația de a opera în mod efectiv în în vederea reflectării realității stadiului de efectuare a lucrărilor înregistrate și a catalogării acestora din punct de vedere informatic ca și restanțe, deși la dosarul cauzei, atât în fond cât și în recurs, au fost depuse procesele verbale de instruire a salariaților implicați în realizarea lucrărilor și soluționarea cererilor înregistrate, urmărite și operate în aplicația. În perioada în discuție, reclamantele nu au fost considerate a fi direct implicate în efectuarea operațiunilor în și astfel nici nu aveau posibilitatea legală și efectivă de a opera în, lucru care se putea face numai în baza unui cont și a unei parole personale de care nu beneficiau la acea dată.
Abia începând cu data de 13.07.2009, odată cu implementarea noului program informatic de evidență "E " li s-a acordat posibilitatea materială de a opera în (alături de referenți și asistenți registratori) în baza unei parole personale. Din procesele-verbale existente la dosar se poate observa că instruirea registratorilor de carte funciară pe care se bazează apărarea intimatelor-pârâte a fost efectuată de fapt începând din august 2008, fără drept de operare, iar dreptul efectiv de lucru în program din iulie 2009, odată cu implementarea noului sistem informatic, până la acea dată, având posibilitatea de a opera în baza contului și a parolei personale numai referentul și asistentul registrator.
Arată că instanța nu a procedat la verificarea susținerii contestatoarelor, nici nu a încercat să înțeleagă sau să interpreteze art. 104(5) din contractul colectiv schimbând astfel atât înțelesul actului juridic dedus judecății cât și aplicând în mod greșit dispozițiile legale privind interpretarea clauzelor contractuale, deoarece din definiția dată în contractul colectiv de muncă nu rezultă ca o soluție, referat de completare sau petiție trebuie operată în pentru a nu fi considerate restante; mai mult, neîndeplinirea unei asemenea obligații de operare în spiritul prevederilor contractului colectiv nu putea avea ca efect neacordarea stimulentului solicitat.
Consideră că instanța dacă ar fi considerat neclară clauza din contractul colectiv de muncă, aceasta trebuia interpretată în favoarea salariaților, potrivit principiului de drept referitor la acest aspect conform regulilor de drept comun, iar dacă și după aceasta există îndoială, se interpretează în înțelesul mai favorabil salariaților, așa după cum prevede în mod neechivoc și cu valoare de principiu general art. 8(2) din CCM unic la nivel național nr. 53225 din -, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 1 din -; de altfel, această regulă de interpretare a fost preluată în majoritatea contractelor colective încheiate la nivel de ramură.
Intimata OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C, prin întâmpinarea de la 31-35 solicită respingerea contestației în anulare formulată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei civile nr. 2248/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Analizând contestația în anulare formulată, Curtea constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 318.pr.civilă, o hotărâre irevocabilă poate fi atacată pe calea contestației în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
În cauza de față a fost invocat ca și motiv de recurs faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept și că instanța de fond a schimbat înțelesul actului juridic dedus judecății.
Or, prin decizia atacată, deși instanța de recurs amintește în finalul considerentelor aceste motive, le respinge fără a le analiza în substanța lor, fapt ce echivalează cu o nepronunțare asupra acestor motive de recurs.
Din aceste considerente, în temeiul art. 318 și urm. pr.civilă, Curtea va admite contestația formulată împotriva deciziei civile nr. 2248 din 28 octombrie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va anula și va trece la rejudecarea recursului prin prisma motivelor amintite mai sus.
Hotărârea primei instanțe nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă.
Contrar dispozițiilor legale menționate anterior, instanța de fond, a omis să analizeze toate motivele invocate de către reclamanți, în considerentele sentinței nu s-a răspuns motivat la apărările reclamantului relative la modul de interpretare al art. 104 alin. (5) din Contractul colectiv de Muncă încheiat la nivelul Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (înregistrat la Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială sub nr. 2151/10.04.2008). Drept urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este întemeiat.
Referitor la al doilea motiv de recurs se reține că art. 104 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă menționat anterior (filele 6-19 dosar fond) prevede că lunar, salariații din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară care desfășoară efectiv activitatea de recepție a documentației cadastrale și de înscriere în evidențele de publicitate imobiliară vor beneficia de un stimulent, de până la echivalentul a două salarii de încadrare medii,calculate la nivelul Agenției Naționale. Conform alin. (4) din același articol "în cazul în care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență consiliul de conducere al oficiilor și angajatul în cauză nu beneficiază de stimulentul din tariful de urgență, iar conform alin. (5) prin restanțe se înțeleg lucrările care nu au o soluție de admitere sau de respingere sau referat de completare a dosarului comunicate petentului în termenul stabilit, precum și nesoluționarea în termenul legal al petițiilor, sesizărilor sau a altor lucrări".
Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea apreciază că din definiția dată în contractul colectiv de muncă nu rezultă că o soluție, referat de completare sau petiție trebuie operate în Registrul General de pentru a nu fi considerate restanțe. În mod evident, reclamanții au obligația stabilită prin fișa postului de a opera în Registrul General de lucrările menționate anterior, însă față de conținutul concret al contractului colectiv de muncă, neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea ca efect neacordarea stimulentului solicitat. Mai mult, chiar dacă ar fi considerat neclară clauza din contractul colectiv de muncă instanța de fond trebuia să o interpreteze în favoarea salariaților.
Drept urmare, se reține că instanța de fond a interpretat greșit art. 104 alin.(5) din contractul colectiv de muncă invocat de părți în cauză fiind incident atât art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, cât și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sub aspectul aplicării greșită a dispozițiilor legale privind interpretarea clauzelor contractuale.
În plus, Curtea reține că pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară recunoaște că există deficiențe în cazul aplicației, care nu pot fi imputate reclamanților (Adresa nr. 5975/15.05.2008 filele 104-106 dosar fond). De asemenea, deși s-a sesizat Comisia de aplicare și monitorizare a contractului colectiv de muncă (instituită în temeiul art. 3 din CCM) această comisie nu a interpretat încă art. 104 alin. 5 din același contract.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior se va admite recursul declarat de reclamanții recurenți, împotriva sentinței civile nr. 391/19.02.2009 a Tribunalului Cluj pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorii, împotriva deciziei civile nr. 2248 din 28 octombrie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o anulează și, în consecință:
Admite recursul formulat de recurenții, împotriva sentinței civile nr. 391/19.02.2009 a Tribunalului Cluj pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ B și OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ C- și în consecință:
-obligă pârâții la plata în favoarea reclamanților, a sumelor reprezentând stimulent din tariful de urgență, aferent perioadei aprilie - iulie 2008.
Menține dispozițiile deciziei referitoare la recurentul.
Obligă pârâtele la plata sumei de 1600 lei în favoarea recurentelor, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - ---
GREFIER
Red./dact.Sz.
9 ex./11.03.2010
Motivarea opiniei separate a judecătorului
Analizând contestația în anulare formulată de către recurenții:, prin prisma motivelor invocate, consider că aceasta se impunea a fi respinsă, nefiind în cauză întrunite condițiile prevăzute de disp.art.318 Cod. proc. civilă, pentru a se dispune retractarea hotărârii.
Astfel, părțile pot obține desființarea unei hotărâri judecătorești, pe calea contestației în anulare, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege. Această cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar în scopul retractării hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea normelor procedurale, iar nu pentru netemeinicie.
Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau a unor prevederi ale contractelor colective de muncă.
Prezenta cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevăd că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Consider că motivele invocate de către contestatori nu se încadrează în cel de-al doilea motiv de contestație în anulare specială.
Astfel, recurenții, prin motivele formulate, au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
S-a arătat astfel, că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
De asemenea, s-a arătat că prima instanță a schimbat înțelesul actului juridic dedus judecății, respectiv a art.104 alin.5 din Contractul colectiv de muncă.
În acest sens, s-a invocat faptul că stimulentul din tariful de urgență acordat salariaților din cadrul oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară nu se acordă pentru conducerea la zi a evidenței lucrărilor din, ci acest stimulent se acordă pentru efortul suplimentar depus pentru soluționarea dosarelor petenților pentru care s-a plătit taxa de urgență.
S- mai arătat că atributul unei lucrări de a nu fi scăzută în nu este echivalent cu nesoluționarea în termen a lucrării și, pe cale de consecință, este nelegală asimilarea acestuia cu restanța în înțelesul art.104 alin.5 din contractul colectiv de muncă.
Recurenții au mai arătat că, potrivit art.8 alin.2 din contractul colectiv de muncă la nivel național, clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul mai favorabil salariaților.
În acest sens, se arată că noțiunea de "efectuare în termen a lucrării" nu este identică cu cea de "scădere din evidența informatizată a lucrării", pentru nescăderea lucrării din evidența informatică angajatul putând fi sancționat disciplinar, iar în cazul în care angajatorul nu procedează la aplicarea unei sancțiuni, salariatul este îndrituit la plata stimulentului.
Analizând aceste motive de recurs, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Reclamantele-recurente sunt angajate ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară C îndeplinind funcția de registratori.
Potrivit art. 104 alin 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la data de 9 aprilie 2008 între pârâta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și sindicatele reprezentative, salariații care desfășoară efectiv activitatea de recepție a documentației cadastrale și de înscriere în evidențele de publicitate imobiliară pot beneficia lunar de un stimulent până la echivalentul a două salarii medii de încadrare.
Cu titlu de excepție, art. 104 alin. 4 prevede că în cazul în care există restanțe în soluționarea lucrărilor în regim normal și de urgență, consiliul de conducere al oficiilor și angajatul în cauză nu beneficiază de stimulentul din tariful de urgență.
În mod corect a reținut instanța de fond că din documentația depusă la dosarul cauzei de către pârâți rezultă cu certitudine că reclamantele au acumulat restanțe în îndeplinirea sarcinilor de serviciu în perioada aprilie-iunie 2008.
În aceste condiții, reclamantele nu au fost îndreptățite să primească stimulentul din tariful de urgență, concluzie la care tribunalul a ajuns prin hotărârea atacată.
Neacordarea stimulentelor nu este condiționată de aplicarea unei sancțiuni disciplinare, mai ales textele care reglementează acordarea acestor drepturi nu instituie o condiție în acest sens.
Este nefondată critica reclamantelor cu privire la faptul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept, dimpotrivă hotărârea atacată a fost dată pe baza analizei și coroborării probelor administrate în cauză și cu interpretarea corectă a textelor legale reținute.
De asemenea, nu se confirmă nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 privitor la schimbarea înțelesului actului juridic dedus judecății, instanța de fond realizând o interpretare conformă a clauzelor din contractul colectiv.
Analizând considerentele deciziei împotriva căreia s-a exercitat calea extraordinară de atac a contestației în anulare, opinez că instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs formulate în termen de către recurenți.
În speță, prin contestația în anulare formulată, consider că, solicită tocmai remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor administrate în cauză și de interpretare a unor dispoziții legale și convenționale, motive care nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod. proc. civilă.
Pentru aceste considerente, consider că este nefondată contestația în anulare formulată de recurentele, împotriva deciziei civile nr. 2248/R/28.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Judecător,
Red./Tehnored.:;
25.03.2010.
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Cristina
