Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 2908/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2908/R/2009
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Gîrbovan
Grefier: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarele CONSILIUL JUDEȚEAN M și DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M împotriva deciziei civile nr. 147 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr-, privind și pe intimatul SINDICATUL DE ASISTENȚĂ MATERNALĂ M, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta contestatoarei DGASPC M - consilier juridic și reprezentanții intimatului - secretar și avocat.
Procedura de citare este realizată.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta DGASPC M depune în probațiune un extras din raportul de expertiză contabilă întocmit la solicitarea intimatei, precum și situații privind drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat pe anii 2005-2008.
Nefiind formulate cereri în probațiune ori invocate excepții, Curtea constată că prezenta cauza se află în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare formulate.
Reprezentanta DGASPC M solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei civile nr. 147 din 28 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, dezlegarea dată de instanța de recurs fiind rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că instanța nu a observat că intimatul Consiliul Județean Mad epus, anexat întâmpinării, sentința civilă nr. 68 din 25 ianuarie 2008 Tribunalului Maramureș arătând că revendicări cu același obiect, aceeași cauză și identitate de părți au fost tranșate definitiv și irevocabil prin această hotărâre. Întrucât art. 166.proc.civ. prevede că puterea lucrului judecat eoe xcepție ce poate fi invocată în orice fază a procesului, apreciază că atât instanța cât și părțile trebuie să se supună autorității lucrului judecat.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea contestației și menținerea deciziei pronunțate ca fiind temeinică și legală. Prin contestație se invocă de fapt o greșeală de judecată și de interpretare care nu implică rejudecarea pe fond a cauzei, nicidecum o greșeală materială, așa cum susține contestatoarea, fiind practic vorba de un recurs la recurs.
CURTEA:
Prin decizia civilă nr. 147 din 28 ianuarie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a admis în parte recursul declarat de reclamantul SINDICATUL DE ASISTENȚĂ MATERNALĂ M împotriva sentinței civile nr. 1009 din 12.09.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, care a fost modificată în parte, în sensul că s-a admis acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL DE ASISTENȚĂ MATERNALĂ M în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M și CONSILIUL JUDEȚEAN M și în consecință:
A fost obligată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M să plătească membrilor de sindicat:, ia, Carata, Cont, ut, a, OG, a, Plsa, a,., 1, 2, R, a, Irma, Tehan, a, B, B, Tătăran,., St. Pentru, G, St., B, B, Pentru,., Gh., Ostas, Ostas G, R, R, T, un spor de 100% din salariul de bază pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale pentru perioada 13.05.2005 - 10.11.2008, sume ce au fost actualizate cu indicele de inflație de la data la care sumele erau datorate și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M să compenseze în bani concediile de odihnă neefectuate aferente anilor 2005-2008 de membrii de sindicat, ia, Carata, Cont, ut, a, OG, a, Plsa, a,., 1, 2, R, a, Irma, Tehan, a, B, B, Tătăran,., St. Pentru, G, St., B, B, Pentru,., Gh., Ostas, Ostas G, R, R, T, sume ce au fost actualizate cu indicele de inflație de la data la care sumele erau datorate și până la data plății efective.
A fost obligat pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN M să aloce în bugetul său sumele necesare pentru plata drepturilor bănești arătate mai sus.
S- respins cererea de obligare a pârâților DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M și CONSILIUL JUDEȚEAN M la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluja analizat sentința pronunțată în cauză prisma motivelor invocate (care au putut fi încadrate conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), reținând următoarele:
Așa cum s-a invocat și în recurs, nr.HG 679/2003 se referă la condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist, astfel încât nu a fost incidentă în prezenta cauză, care are ca obiect obligarea DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M la plata drepturilor salariale pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, respectiv la compensarea în bani a concediului legal de odihnă.
Conform art. 57 alin. (1) lit. a) din Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivelul DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M pentru anii 2005-2007 (filele 46-90) salariații din cadrul C beneficiază de spor pentru orele prestate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și alte zile care, potrivit legii și prezentului contract nu se lucrează, aceste ore urmând a fi plătite conform art. 70 alin. (2), respectiv cu un spor de 100 % din salariul de bază. Dispoziții similare sunt cuprinse și în art. 90 alin.(1) din Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivelul DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M pentru anii 2007-2009 (filele 92-144).
Aceste prevederi cuprinse în contractul colectiv de muncă reprezintă o concretizare a celor prevăzute în art. 132 și 137 din Codul muncii, respectiv menționează cuantumul sporurilor de care beneficiază salariații pârâtei de rândul 1 pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale.
Contrar celor invocate de intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M, sporul de 100 % este prevăzut în art. 137 alin. (2) din Codul muncii tocmai pentru salariații care lucrează în unități în care activitatea nu poate fi întreruptă, situație în care sunt și reclamanții, datorită specificului muncii desfășurate.
Drept urmare, în condițiile în care contractele colective de muncă indicate anterior se aplică tuturor angajaților DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M și constituie legea părților conform art. 236 alin. (4) din Codul muncii, iar conform art. 37 din Codul muncii salariații nu pot renunța la drepturile ce le-au fost recunoscute prin lege, Curtea a apreciat că cererea cu privire la acordarea sporului pentru acordarea sporului pentru zilele de sărbători legale și repaosului săptămânal este întemeiată.
Referitor la concediul de odihnă s-a reținut că rt. 139 alin. (1) din Codul muncii prevede în mod expres că dreptul la concediu de odihnă anual plătit a fost garantat tuturor salariaților, iar alin. (2) că dreptul la concediu de odihnă anual plătit nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări.
De asemenea, art. 141 alin. (3) din Codul muncii prevede ca o obligație a angajatorului acordarea concediului până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul.
În consecință, în condițiile în care membrilor de sindicat nu li s-a acordat concediul de odihnă aferent anilor 2005-2008, Curtea a reținut că intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M nu a putut să invoce în apărarea sa nerespectarea unei dispoziții legale imperative și, în condițiile lipsei unei reglementări exprese a acestei situații în codul muncii, s-a apreciat că se impunea despăgubirea cu indemnizația care s-ar fi cuvenit dacă ar fi executat concediul de odihnă.
Pentru aceste considerente, reținându-se incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă s-a admis în parte recursul declarat, conform celor arătate mai sus.
Întrucât nu s-au dovedit cheltuielile de judecată efectuate de reclamant cu ocazia soluționării fondului cauzei (simpla mențiune pe împuternicirea avocațială a cuantumului onorariului de avocat nereprezentând o dovadă că acesta s-ar fi achitat), în temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă s-a respins cererea de obligare a pârâților DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI M și CONSILIUL JUDEȚEAN M la plata cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Împotriva acestui recurs s-a înregistrat la data de 27 octombrie 2009 contestație în anulare formulată de Consiliul Județean M, cu solicitarea desființării hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art.318 pr.civ. întrucât dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Greșeala materială constă în faptul că instanța de recurs nu a observat un act depus la dosarul cauzei, cu privire la care nu s- făcut nici o judecată.
În concret, instanța nu a observat că anexat întâmpinării, Consiliul Județean Mad epus sentința civilă nr.68/25.01.2008 a Tribunalului Maramureș, arătând că revendicări cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți s-au tranșat definitiv și irevocabil prin această hotărâre.
Prin sentința civilă nr.68/25.01.2008 - irevocabilă prin nerecurare - Tribunalul Maramureșa respins cererea reclamantului Sindicatul de Asistență Materială M, prin care acesta a solicitat obligarea pârâților Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului M și Consiliul Județean M la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții maternali profesioniști, urmare a neefectuării în natură concediului de odihnă aferent perioadei din anii 2004, 2005 și 2006, precum și obligarea pârâților la plata orelor suplimentare efectuate sâmbăta și duminica, și zilele de sărbători legale.
Fundamentul juridic al solicitărilor reclamantului a fost Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul anilor 2005-2007, contractul individual de muncă al asistentului material profesionist și prevederile din Codul muncii referitoare la concediul de odihnă și plata orelor suplimentare.
identitate de elemente: același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, se regăsește și în cea de-a doua cerere de chemare în judecată (sic!) soluționată de Tribunalul Maramureș prin sentința civilă nr.1009/12.09.2008, în care același complet de judecată a respins din nou acțiunea reclamantului.
Deși a achiesat la hotărârea tribunalului (prin nepromovarea recursului), reclamantul a înțeles să introducă ce-a de-a doua acțiune, în care "și-a nuanțat" solicitările prin raportarea acestora la un interval diferit de cel inițial, respectiv perioada 13.05.2005 - 10.11.2008, iar în susținerea recursului și-a precizat pretențiile pentru orele prestate în zilele de sâmbătă, în sensul de a fi plătite cu un spor de 100% din salariul de bază.
În contextul celei de-a doua acțiune, apare vădită intenția reclamantului de a evita efectele juridice ale autorității lucrului judecat; însă, în opinia pârâtului, identitatea de obiect din cele două cauze este evidentă, fiind vorba de aceleași drepturi subiective.
Față de cele mai sus arătate, solicită admiterea contestației în anulare, să se desființeze hotărârea pronunțată în recurs, iar în rejudecare să se respingă recursului reclamantului, în baza art.166 pr.civ.
Împotriva aceluiași recurs a formulat contestație în anulare și pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M pentru aceleași motive ca și cele dezvoltate de Consiliul Județean
Prin precizările depuse de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M s-a arătat că în urma unei verificări mai atente,aceasta a constatat faptul că în dosarul nr- a fost preluată lista de reclamanți din dosarul cu nr- fără a i se aduce mari modificări, în ceea ce privește persoanele care la data introducerii cererii în cea de a doua cauză, adică data de 26.11.2008 nu mai aveau calitatea de angajat al instituției, spre exemplu și-a încetat raporturile de muncă la data de 15.06.2008, - încetare raporturi de muncă din data de 01.04.2008, - încetare raporturi de muncă din data de 01.04.2008, OG- încetare raporturi de muncă din data de 26.09.2008, Irma - încetare raporturi de muncă din data de 15.06.2008, - încetare raporturi de muncă din data de 16.11.2007, - încetat raporturi de muncă din data de 04.11.2008 etc.
Sindicatul de Asistență Maternală Mad epus întâmpinare, prin care a arătat că în cauză se invocă de fapt greșeli de judecată, de interpretare și că sentința civilă nr. 68 din 25.01.2008 a Tribunalului Maramureș nu are putere de lucru judecat în cauză, întrucât nu privește aceleași părți și nu se referă la aceleași perioade în care s-au cerut drepturile salariale și de concediu.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, ceea ce se invocă în susținerea contestației este omisiunea instanței de recurs de a observa faptul că în întâmpinarea depusă în recurs, fusese invocată excepția autorității de lucru judecat și că la dosar fusese atașată sentința civilă nr.68/25.01.2008 a Tribunalului Maramureș, în care revendicări cu același obiect, aceeași cauză și între aceleași părți s-au tranșat definitiv și irevocabil în sensul respingerii. Acea sentință nu a fost atacată cu recurs.
Or, prin omiterea observării acestui script, soluția instanței de recurs s-a dat cu încălcarea autorității de lucru judecat.
Curtea apreciază că se poate interpreta ca greșeală materială omisiunea semnalată în contestația în anulare.
Chiar dacă în literatura de specialitate, pentru exemplificarea instituției, se iau de obicei ca etalon situațiile de respingere a recursului ca tardiv sau de anulare a acestuia ca netimbrat sau făcut de un mandatar fără calitate, în contra dovezilor aflate la dosar, Curtea consideră că nu trebuie limitat înțelesul acestei sintagme, de "greșeală materială" în sensul art. 318.proc.civ. la aceste exemple de școală.
Prin greșeală materială, se arată în doctrină, se înțelege confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Apreciem că nu doar confuzia poate constitui o atare greșeală materială, ci și omisiunea de a observa un act determinant de la dosar. Și aceasta, nu doar în măsura în care poartă asupra unui act cu relevanță procedurală, ci și atunci când actul omis a fi observat este legat de caracterul fondat al pretenției deduse judecății, cum este cazul în speță.
Astfel, sintagma de "greșeală materială" trebuie definită în opoziție cu cea de "greșeală de judecată", fiind unanim acceptat că o astfel de greșeală de judecată nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare. Or, pornind de la această distincție, înțelegem prin greșeală materială o greșeală ce poartă asupra realității faptice, palpabile, o considerare eronată a unui fapt ce nu există ca existent sau a unui fapt existent că nu ar fi în ființă, situație care, ipotetic, poate fi observată chiar de un nespecialist, întrucât nu necesită o judecată în sensul profesional al cuvântului.
Or, ignorarea cu desăvârșire a sentinței depuse în probațiune, reflectată prin lipsa oricărei referiri la aceasta în cuprinsul deciziei pronunțate în recurs, trebuie calificată ca o astfel de eroare materială, prin tratarea ca inexistentă a sentinței, în ciuda depunerii sale la dosar și relevanței sale pentru soluționarea cauzei.
Nicidecum nu poate fi considerată admiterea contestației în anulare ca admitere a unui recurs la recurs, întrucât nu se cenzurează o eroare de judecată a instanței de recurs, care, așa cum s-a arătat, nu a făcut nici o considerație asupra incidenței autorității de lucru judecat, nefăcând deci o judecată în acest sens.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a admite contestația în anulare formulată, cu consecința modificării deciziei civile nr. 147 din 28 ianuarie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr- în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat invocată de intimatul Consiliul Județean M pentru perioada 13.05.2005 - 31.12.2006, urmând a fi respinse pretențiile reclamantei pentru drepturile aferente acestei perioade.
Se reține astfel că atât în dosarul nr-, cât și în dosarul nr-, petitul a vizat deopotrivă obligarea pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M la plata în favoarea membrilor de sindicat ai Sindicatului de Asistență Maternală Mao relor prestate în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale și la compensarea în bani a concediilor de odihnă neefectuate de membrii de sindicat, sume ce să fie actualizate cu rata inflației. Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean M să aloce în bugetul său sumele necesare pentru plata drepturilor bănești arătate mai sus. În timp ce în primul dosar, acțiunea a vizat perioada anilor 2004, 2005 și 2006, în dosarul subsecvent s-a referit la perioada 13.05.2005 - 10.11.2008, astfel încât autoritatea de lucru judecat apare ca afectând parțial acțiunea din cel de-al doilea litigiu, anume, doar pentru perioada 13.05.2005 - 31.12.2006, restul perioadei vizate prin această cerere de judecată nefiind supusă autorității de lucru judecat, față de obiectul diferit al acțiunii (pretenții aferente unei alte perioade de timp).
Cât privește identitatea de părți, aceasta este evidentă, în condițiile în care membrii Sindicatului de Asistență Maternală M au fost aceiași în perioada 13.05.2005 - 31.12.2006, indiferent dacă această perioadă a fost cuprinsă în una mai mare care includea și anii 2004 și 2005 în întregime sau a fost cuprinsă în una ce includea și anii 2007 și 2008.
De asemenea, cauza acțiunii se regăsește aceeași în cele două litigii, anume, prevederile nr.HG 679/2003, ale Codului muncii și ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, valabil pentru acea perioadă.
Vor fi menținute dispozițiile ce nu contravin prezentei decizii din cuprinsul deciziei civile nr. 147 din 28 ianuarie 2009 Curții de Apel Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarele Consiliul Județean M și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M împotriva deciziei civile nr. 147 din 28 ianuarie 2009 Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat invocată de intimatul Consiliul Județean M pentru perioada 13.05.2005 - 31.12.2006 și în consecință respinge pretențiile reclamantei pentru drepturile aferente acestei perioade.
Menține restul dispozițiilor deciziei contestate care nu contravin prezentei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 dec. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
- -
Red.T/.
5 ex./15.01.2010
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Gîrbovan
