Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 3
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1327 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în P, sector 5,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru.
Curtea, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Reclamanții G și au chemat în judecată pârâții Parchetele de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de APEL PLOIEȘTI și de pe lângă Tribunalul Prahova precum și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligați aceștia la plata sporului de vechime pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 2 martie 2004, actualizat în raport de inflație începând de la data nașterii dreptului și până la data executării hotărârii, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii au susținut reclamanții că în baza art.33 din Legea nr.50/1996 trebuie să beneficiere de spor de vechime coroborate cu prevederile art.284 din Codul muncii, aceasta și față de dispozițiile Legii nr.45/2007 de aprobare OUG nr.27/2006 și ale deciziei în interesul legii cu nr.XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare și separat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în cazul admiterii acțiunii să fie obligat acesta la elaborarea unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 prin care să se includă și sumele având ca obiect pretențiile din acțiune ale reclamanților.
Prin întâmpinarea sa pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale instanței a instanței sesizate prin acțiune care revine potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 Curții de Apel București care constituie lege specială față de prevederile Codului muncii, ceea ce impune declinarea competenței către această instanță.
Totodată, s-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada arătată în acțiune față de prevederile Decretului nr.167/1958.
Pe fond, s-a solicitat de pârât respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât prin OG nr.83/2000 și OUG nr.177/2002 au fost abrogate dispozițiile Legii nr.50/1996 privind sporul de vechime acordat magistraților care a fost din nou reglementat abia prin Legea nr.45/2007, prin care s-a aprobat OUG nr.27/2006.
De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cerând respingerea ca atare a acțiunii întrucât acesta nu poate di ordonator principal pentru alte instituții centrale sau ministere, cum este pârâtul Ministerul Public, care este tot un astfel de ordonator principal de credite.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr.1327 din 19 octombrie 2007, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor prin P, respingând ca atare acțiunea și a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a acestuia.
Pe fond, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâții să plătească reclamanților sporul pentru vechime în muncă efectivă actualizat în raport de inflație până la data plății efective, pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 2 martie 2004, cu efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță cu privire la excepțiile invocate că într-adevăr Ministerul Economiei și Finanțelor nu are legitimare procesuală pasivă întrucât între reclamanți și acesta nu există raporturi de muncă, ceea ce impune admiterea excepției și respingerea acțiunii, iar în legătură cu prescripția acțiunii aceasta nu este fondată întrucât sunt incidente dispozițiile art.16 din Decretul nr.167/1958 subzistând o întrerupere a prescripției prin recunoașterea dreptului invocat prin acțiune de reclamanți urmare pronunțării deciziei în interesul legii nr.XXXVI pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit aplicabilitatea dispozițiilor art.33 din Legea nr.50/1996 cu privire la dreptul reclamanților la sporul de vechime pentru întreaga perioadă 2001-2006, iar pe de altă parte nu poate avea loc o discriminare cu privire la astfel de drepturi, fiind aplicabile dispozițiile OG nr.137/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Criticând hotărârea recurentul-pârât a susținut că se impune respingerea acțiunii ca prescrisă pentru perioada 1 ianuarie 2001 - 2 martie 2004 menționată în acțiune, întrucât față de data pronunțării deciziei în interesul legii - 7 mai 2007 - dreptul material la acțiune al reclamanților era prescris încă din decembrie 2003, în condițiile în care prin această decizie se recunoaște doar existența dreptului la sporul de vechime pentru magistrați.
Pe de altă parte, în mod greșit a dispus actualizarea în raport de inflație a drepturilor solicitate de reclamanți deoarece pârâtul-recurent nu poate înscrie în bugetul propriu nici unei plăți fără o bază legală pentru o astfel de plată care nu a fost prevăzută în bugetul aprobat, obligația respectivă fiind imposibilă.
În mod nelegal a fost respinsă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice în condițiile în care dispozițiile Codului muncii se completează cu cele ale Codului d e procedură civilă, astfel că în speță sunt incidente dispozițiile art.60 din codul menționat mai sus, iar conform art.131 din Legea nr.304/2004 republicată, activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat, iar pârâtul-recurent este în imposibilitate de a dispune fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Curtea, analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor în mod corect prima instanță a admis-o și a respins acțiunea împotriva acestuia ca atare deoarece, într-adevăr între reclamanți și acest pârât nu există raporturi de muncă și, deci, nu poate fi obligat la plata unor astfel de sume către reclamanți, iar pe de altă parte pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind ordonator principal de credite Ministerul Economiei și Finanțelor nu are nici o atribuție în legătură cu drepturi salariale de natura cărora au solicitat reclamanții și în raport de disp.art.47 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice.
În legătură cu excepția prescripției acțiunii reclamanților invocată de pârâtul-recurent atât la fond, cât și în faza de recurs, se constată că această excepție este nefondată.
Este adevărat că dreptul la plata sporului de vechime pentru magistrați a fost recunoscut abia la data de 7 mai 2007 prin decizia în interesul legii nr.XXXVI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar este de observat că anterior acestei date nu era recunoscut un astfel de drept și o eventuală acțiune, anterior cu acest obiect urma să fie respinsă față de prevederile OG nr.83/2000 și OUG nr.177/2002 care nu îndrituiau promovarea unei acțiuni având ca obiect sporul de vechime.
Așadar, până la data de 7 mai 2007, când s-a pronunțat decizia în interesul legii sus-menționate și prin care s-a recunoscut dreptul la astfel de drepturi salariale și data de la care început să subziste dreptul la acțiune, situație în care prescripția începe să curgă de la această dată și nu din anul 2001 cum s-a invocat de către pârât, în speță neoperând o întrerupere a termenului de prescripție conform art.16 din Decretul nr.167/1958, cum a reținut greșit instanța de fond.
În aceste condiții, fiindu-le recunoscut un astfel de drept de la data de 7 mai 2007, reclamanții au formulat și o altă acțiune cu același obiect, dar pentru o perioadă ulterioară începând cu anul 2004.
Nu este fondată nici critica privind greșita actualizare a drepturilor salariale solicitate de reclamanți deoarece, nefiindu-le plătite drepturile solicitate la nașterea dreptului, este vădită necesitatea actualizării drepturilor în raport de evoluția inflației până la plata efectivă, atât în raport de practica judiciară în materie, cât și față de dispozițiile legislației muncii care impun neprejudicierea salariaților în cazul plății cu întârziere a drepturilor salariale cuvenite acestora, neavând nici o relevanță inexistența în bugetul pârâtului a unor sume cu această destinație din moment ce drepturile salariale solicitate subzistă în mod legal.
În raport de cele ce preced, Curtea constată că hotărârea recurată este legală și temeinică sub toate aspectele și nesubzistând motive de nulitate ale acesteia în sensul disp.art.304 și 3041Cod pr.civilă, se impune respingerea recursului de față ca nefondat în baza art.312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1327 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P și intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P-, județul P, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, județul P și Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în P, sector 5,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 8 ianuarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
--- - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
TL/FA
2 ex.
2008-01-21
Trib.P nr-
-
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Simona
