Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 324/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 324/

Ședința publică din 26 martie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1, Ministerul Finanțelor Publice (fostul Minister al Economiei și Finanțelor) prin DGFP M cu sediul în Tg. M, str. -. -, nr. 1-3, jud. M și Municipiul Târgu-M, prin Primar, cu sediul în Târgu-M, P-ța -, nr. 3, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 121din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.

La apelul nominal se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Instanța invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâtul Municipiul Târgu-M și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în baza actelor și lucrărilor dosarului reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.121 din 5 februarie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesual pasive a Ministerului Educației,Cercetării și T, Consiliului local al municipiului Tg-M, Inspectoratului Școlar Județean M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar " " Tg-M, Primăria municipiului Tg-M, Consiliul local al municipiului Tg-M, Inspectoratul Școlar Județean M, Ministerul Educației, Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor, și drept consecință:

-a obligat în solidar pârâții la calcularea și la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007.

- a dispus ca despăgubirile mai sus menționate să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.

- a obligat pârâtul Grupul Școlar "G " să rectifice înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului în sensul acordării drepturilor salariale mai sus menționate.

În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu privire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:

Consiliul local pârât are calitate procesuală pasivă, conform art.15 alin.1 și art.19 din Legea nr.273/2006, art.13 alin.1 din G nr. 32/2001, art.16 din Normele aprobate prin G nr.2192/2004 și art. 167 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamant.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului Tg-M și a Municipiului Tg-M, tribunalul a constatat că aceștia nu sunt părți în cauză, neavând calitatea de pârâți.

Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, s-a reținut că acesta are legitimare procesuală pasivă, conform art.16 din HG nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, fiind neîntemeiată din această perspectivă și excepția inadmisibilității invocată.

În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, instanța a apreciat că acesta are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât potrivit art.4 lit.d și s din HG nr.366/2007 are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului, inclusiv politicile salariale, asigurând modul de formare și utilizare a resurselor umane, materiale, financiare, necesare realizării procesului de învățământ și educație. În calitate de semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură Ministerul Educației, Cercetării și T este responsabil de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract. Mai mult, potrivit dispozițiilor art.167 din Legea 84/1995 finanțarea de bază a unităților de învățământ cuprinde printre altele și cheltuielile de personal, alineatul 17 al acestui articol stabilind că prin bugetul se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar.

Inspectoratul Școlar Județean M are legitimare procesuală pasivă, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin. 2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.

Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a fost încadrat în perioada în litigiu la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic - profesor - în învățământul preuniversitar, având grad didactic I, iar prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.

Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.

În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.

Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 vizează situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.

Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.

Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs Ministerul Educației,Cercetării și, Ministerul Finanțelor Publice (fostul Minister al Economiei și Finanțelor) prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Municipiul Tg-M prin Primar.

Recurentul Ministerul Educației,Cercetării și a invocat motivul de recurs prevăzut de art.304 pct. 9.pr.civ.

Prin memoriul de recurs s-a relevat de către recurent faptul că instanța de fond a motivat în mod greșit admiterea cererii de chemare în judecată a ministerului. Se precizează faptul că partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, numai dacă există un raport juridic. Ori, în cauza dedusă judecății calitatea de angajator conform codului muncii, o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997. Finanțarea cheltuielilor de personal în favoarea unităților școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin bugetul Ministerului Educației,Cercetării și ci prin Consiliile locale.

Pe fondul pricinii recurentul a relevat că instanța de fond a încălcat prevederile legii 220/2007 și prevederile art.15 alin.2 din Constituție întrucât, legea a fost publicată în MO al României la 17 iulie 2007, nu prevede o dată ulterioară în textul ei și nu se înscrie în condițiile pentru retroactivitatea legii. Prin urmare în conformitate cu principiul efectului imediat al legii noi prevederile legii sus citate se aplică de la data intrării ei în vigoare și nu de la 1 ianuarie 2007.

Recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP M, a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, în principal, respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată datorită lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată, cu citarea și comunicarea în continuare, a tuturor actelor de procedură față de acest minister, la sediul

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei și Finanțelor este inadmisibilă în materia litigiilor de muncă întrucât între acesta și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă. În același context se arată că responsabilitatea finanțării învățământului aparține autorității administrației publice locale MEF neavând nici o astfel de atribuție legală potrivit art.167 din Legea învățământului nr.84/1995.

În ceea ce privește acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007, pentru aprobarea nr.OG11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art.1 din Codul civil și ale art.15 alin.2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art.78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr.220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Municipiul Tg-M prin Primar.

În esență recurentul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Primarul municipiului și a Consiliului local în sensul în care între reclamant și pârâți nu există raporturi de muncă. Pe de altă parte au fost invocate prevederile Legii nr.84/1995 și HG 2192/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în limitele prev.de art.304¹și 306 alin.2 Cod pr.civilă instanța constată că recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și și Ministerul Finanțelor Publice, sunt nefondate, din următoarele considerente:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată:

Sub acest aspect trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.

Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării și se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.

Nu în ultimul rând, Ministerul Educației, Cercetării și este semnatar al contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, fiind responsabil, așadar, de îndeplinirea obligațiilor asumate prin acest contract.

În altă ordine de idei, potrivit art.4 lit.d și s din HG 366/2007, Ministerul Educației, Cercetării și are atribuții privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcțional, operațional și financiar în care se realizează politicile în domeniul învățământului(incluzând și politicile salariale), și asigură modul de formare și utilizare aresurselorumane, materiale șifinanciare,necesare realizării procesului de învățământ și educație.

Pentru aceste considerente, instanța de recurs apreciază că Ministerul Educației,Cercetării și are calitate procesuală pasivă în cauză.

Ministerul Finanțelor Publice este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.

Aceeași responsabilitate a Ministerului Finanțelor Publice derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.

În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.

Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.

În ceea ce privește majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 se constată, de asemenea, că prima instanță a dispus în mod corect acordarea acestora, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.

Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.

Cu referire la recursul declarat de Municipiul Tg-M prin Primar, curtea constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit disp.art.20 din Legea 215/2001 comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în carese organizează și funcționeazăautorități ale administrației publice locale. Potrivit art.1 lit.d și e din aceeași lege, autoritățile deliberative sunt reprezentate de consiliile locale, consiliile județene etc, iar autoritățile executive de primarii comunelor, orașelor, municipiilor etc.

Din definițiile mai sus enunțate precum și din economia dispozițiilor art.21 din Legea 215/2001, rezultă că unitățile administrativ teritoriale (comunele, orașele, municipiile și județele) sunt persoane juridice distincte de autoritățile administrației publice care se organizează și funcționează în cadrul lor, au capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, acestea putând fi reprezentate în justiție de primar sau respectiv președintele consiliului județean.

În prezenta cauză reclamanții au înțeles să cheme în judecată Primarul Municipiului Tg-M și Consiliul local Tg-M în calitatea lor de autorități ale administrației publice locale, autorități care sunt organizate și funcționează în unitatea administrativ teritorială. Prin hotărârea atacată instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasivă invocată de Primarul Municipiului Tg-M și Consiliul local al municipiului Tg- Excepțiile astfel soluționate au fost întemeiate în drept pe dispozițiile Legii nr.215/2001, Legii nr.500/2003, Legii nr.273/2006, OUG nr.32/2001 și HG nr.2192/2004 precum și dispozițiile Legii nr.84/1995 avându-se în vedere textele legale incidente în vigoare în perioada în litigiu (01.09.2004 - la zi).

Potrivit dispozițiilor art.316 pr.civ. raportat la dispozițiile art.294 pr.civ. calea de atac împotriva hotărârii pronunțate în prima instanță este rezervată persoanelor care au avut calitatea de părți la judecata cauzei în fond.

Din actele și lucrările dosarului și cererea de chemare în judecată, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, rezultă fără putință de tăgadă, împrejurarea că în prezenta cauză unitatea administrativ teritorială, persoană juridică distinctă, respectiv Municipiul Tg-M, nu a avut calitatea de parte în proces și ca atare, nu putea formula recurs în prezenta cauză.

Având în vedere cele de mai sus, curtea apreciază ca inadmisibil recursul declarat de persoana juridică Municipiul Tg-M reprezentat prin Primar, împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond.

Față de cele de preced, ținând seama și de prevederile art.312 pr.civ, urmează să se respingă recursurile declarate de Ministerul Educației,Cercetării și T și Ministerul Finanțelor, ca nefondate, nefiind incident vreun motiv de nelegalitate prev.de art.304 pr.civ. iar recursul Municipiului Tg-M ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației,Cercetării și, cu sediul în B str.G-ral nr.28-30, sector 1, și Ministerul Finanțelor Publice (fostul Minister al Economiei și Finanțelor) prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, și ca inadmisibil recursul declarat de Municipiul Tg-M prin Primar, împotriva sentinței civile nr.121 din 5 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă, în dosarul nr-.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

-

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

11.05.2009.

Jud.fond:-

Asit.jud. -

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil: