Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Sentința 33/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie,Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- SENTINȚA CIVILĂ NR.33/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Liliana Ciobanu
ASIST. JUD. - - -
- - -
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea civilă, având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reclamanții și reprezentanții celorlalți pârâți fiind lipsă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că numita a depus la dosar o cerere de intervenție a cauzei, după care:
Instanța admite în principiu cererea de intervenție formulată de numita și constatând că soluționarea acesteia ar întârzia judecata cererii principale, în temeiul dispozițiilor art.55 Cod procedură civilă, urmează a fi disjunsă.
Instanța, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă. De asemenea, invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând instanței și admiterea acestei excepții.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată cu nr- la Curtea de APEL BACĂU, reclamanții, () și, personal auxiliar în cadrul Tribunalului Neamț, au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, obligarea pârâților, în solidar, la plata sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru perioada octombrie 2000 - 13 august 2004, august 2001 - 13 august 2004, iulie 2001 - 13 august 2004, respectiv februarie 2001 - 13 august 2004, reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Totodată, s-a cerut obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare sporului solicitat în carnetele de muncă și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea și includerea în bugetul Ministerului Justiției a sumelor necesare efectuării plăților.
În fapt, reclamanții au arătat că:
- potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar;
- deși prin nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților sporul a fost abrogat, personalul auxiliar de specialitate a continuat să beneficieze de acesta, dispozițiile fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, act normativ ce reglementează salarizarea personalului auxiliar, din cadrul sistemului judiciar;
- prin decizia nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică ce se calculează la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.83/2001, decizie obligatorie conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă;
- că, din modul de argumentare a deciziei nr.21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, calchiat pe principiul ierarhiei actelor normative, reglementarea legală a prescripției extinctive consacrată prin dispozițiile Decretului-lege nr.167/1958 nu este aplicabilă dreptului material la acțiune decât abia la data pronunțării deciziei în interesul legii, respectiv 10.03.2008, când cei prejudiciați au cunoscut atât paguba, cât și pe cei care răspund de ea;
- prin sentința civilă nr.876/C/2007, 176/C/07.03.2008 pronunțate de Tribunalul Neamț, acest spor le-a fost recunoscut pentru perioada 13.08.2004 - 01.02.2007;
- acest spor a fost recunoscut pentru perioada pretinsă unor magistrați și grefieri, prin hotărâri irevocabile, astfel că neacordarea lui, conform acțiunii introductive, ar crea o situație de discriminare negativă, între ei și cei cărora le-a fost acordat dreptul.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus o serie de înscrisuri.
În cauză, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a exprimat punctul de vedere cu privire la situația de discriminare învederată prin nota de concluzii.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat, prin întâmpinare, lipsa calității sale procesuale pasive, iar pârâtul Ministerul Justiției a ridicat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Astfel, pârâtul Ministerul Justiției a argumentat că în speță, dreptul la acțiune s-a născut la momentul publicării nr.OG83/2000 în Monitorul Oficial.
În cauză, la data de 24 septembrie 2008, grefier-arhivar în cadrul Tribunalului Neamța formulat cerere de intervenție în interes propriu, obiectul acesteia cuprinzând aceleași capete de cerere ca cele ale acțiunii introductive.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că această excepție este întemeiată.
Astfel, dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 referitor la prescripția extinctivă stipulează faptul că termenul de prescripție este de 3 ani, termen care curge, potrivit art.7 alin.1 al aceluiași act normativ, de la data dreptului la acțiune sau dreptului de a cere executarea silită.
Textul normativ special, aplicabil în speță, respectiv art.283 alin.1 lit.c stipulează același termen de prescripție, respectiv de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.
Ori, în cauză, dreptul la acțiune al reclamanților s-a născut la data publicării în Monitorul Oficial a actului normativ (01.09.2000), respectiv nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, prin care, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 referitoare la sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au fost abrogate.
Ori, invocarea în speță a deciziei nr.21/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiției conform cărora, în aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a statuat că, aceasta este aplicabilă și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, nu este de natură să conducă la considerarea unei alte date de curgere a termenului de prescripție decât cea a publicării nr.OG83/2000, în Monitorul Oficial, dată de la care reclamanții au luat cunoștință de înlăturarea sporului salarial revendicat.
Pe de altă parte, principiul respectării ierarhiei actelor normative a fost consacrat constituțional și nu prin decizia nr.21/2008 a, care își întemeiază argumentarea tocmai în considerarea lui, astfel că, în temeiul acestuia, reclamanții aveau posibilitatea să își revendice dreptul de la data abrogării dispozițiilor favorabile, abrogarea ce a avut loc cu încălcarea principiului anterior menționat.
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, în temeiul art.55 Cod procedură civilă, aceasta va fi disjunsă urmând a primi termen de judecată pentru soluționare separată întrucât, în raport de data promovării acțiunii (14.07.2008) și data promovării cererii de intervenție (24.09.2008), judecarea sa odată cu cererea introductivă (după administrarea probatoriilor, comunicarea întâmpinărilor și susținerilor în întâmpinare) ar fi fost de natură să tergiverseze judecarea acesteia.
Având în vedere cele anterior arătate, instanța, în temeiul art.3, 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, coroborat cu art.283 alin.1 lit.c din Codul Muncii va respinge acțiunea principală ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă, având ca obiect "calcul drepturi salariale", formulată de reclamanții, () și, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prescris formulată.
Disjunge cererea de intervenție și dispune trimiterea acesteia pentru repartizare aleatorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2008.
Cu opinia separată a domnului asistent care este în sensul respingerii excepției prescripției și admiterii acțiunii.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Gioni Popa
- - - -
Asistenți judiciari,
- - Grefier,
- -
red.sent./29.10.2008
tehnored./29.10.2008/6 ex.
OPINIA SEPARATĂ A DOMNULUI ASISTENT JUDICIAR
- - -
Care este pentru respingerea excepției prescripției și admiterea în tot a acțiunii, pentru următoarele considerente:
I -- Potrivit art. 33 alin.(1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești magistrații si personalul auxiliar "pentru vechimea in munca, personalul beneficiază de un spor de vechime de pana la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzător timpului efectiv lucrat in program normal de lucru". Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 32 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 38/2007 s-a recunoscut dreptul magistraților la acest spor de vechime.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești magistrații si personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, pentru risc si suprasolicitare neuropsihica. Acest articol a fost abrogat prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000. Prin nr. 21/2008 magistraților li s-a recunoscut magistraților dreptul la sporul de risc si sporul de suprasolicitare neuropsihică.
Așadar in baza de calcul a indemnizațiilor personalului auxiliar au fost incluse sporul de vechime de risc si suprasolicitare neuropsihica. Conform dispozitivului nr. 21/2008, aceste ultime sporuri sunt recunoscute "si după intrarea in vigoare a nr.OG 83/2000".
Cu privire la aspectul privind termenul de prescripție facem precizarea ca, alături de o jurisprudența bogata in sensul acordării acestor drepturi începând cu data de 01.10.2000, pentru considerentele pe care le vom dezvolta in continuare apreciem ca termenul de prescripție nu a început sa curgă decât din momentul pronunțării, pana la momentul pronunțării nu a curs si nu a început sa curgă termenul de prescripție.
II - termenului de prescripție de la data pronunțării
Potrivit art. 83 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, in situația in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate. Potrivit art. 295 alin. (1) din Codul Muncii, dispozițiile acestuia se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse in legislație muncii si in măsura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca cu dispozițiile legislației civile. Cum Codul mucii nu conține prevederi privind prescripția dreptului material la acțiune se aplica dispozițiile Decretului nr. 167/1958 privind prescripția extinctiva.
Analiza cursului prescripției extinctive presupune, înainte de toate, cunoașterea începutului si sfârșitului acestei prescripții, adică a datei de la care începe sa curgă prescripția extinctiva si, bineînțeles, a datei la care ea urmează sa se împlinească [ "Prescripția extinctiva", ed., 2004, p. 491].
Așadar, in cazul nostru trebuie analizata data de la care începe sa curgă termenul de prescripție.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. "(), iar potrivit art. 1886: "Nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere." ()
In esența, deci, conform acestei reguli, prescripția extinctiva începe sa curgă la data nașterii dreptului material la acțiune. Deoarece legea nu prevede care este aceasta data si nici drepturile la acțiune cărora ea li se aplica, regula instituita prin art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 are caracter general, in sensul ca ea se aplica ori de cate ori nu-si găsește incidenta vreo regula speciala, edictata pentru un anumit caz particular, pe de o parte, si, bineînțeles, in toate cazurile in care dreptul subiectiv material este încălcat, negat sau contestat (si cu condiția ca dreptul la acțiune corespunzător sa fie supus prescripției extinctive), pe de alta parte [Idem]. In speța dreptul magistraților nu a fost niciodată nici negat nici contestat, ci pur si simplu prin dispozițiile art. pct. 32 si 42 au fost abrogate in mod expres dispozițiile din Legea nr. 50/2006.
Așadar, regula generala privind începutul prescripției extinctive având ca obiect dreptul material la acțiune este aceasta: prescripția începe sa curgă la data nașterii dreptului la acțiune [Cf., Gh., Drept civil. Teoria generala a dreptului civil, 1980, p. 470, după care "data nașterii dreptului la acțiune este data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv - chiar in lipsa unei contestații ori încălcări - trebuie exercitat"., Drept civil. Teoria generala, Ed. Servo-Sat, A ("Când se naște dreptul la acțiune: atunci când dreptul subiectiv este încălcat, negat sau contestat sau chiar in lipsa unei astfel de încălcări, negări sau contestări, el trebuia exercitat."). si Ap. I, civ. dec. nr. 2086/2000, in Jurisprudența Curții de Apel Iași in materie civila 2000, p. 186, nr. 112 ("Momentul nașterii dreptului la acțiune îl constituie data la care dreptul subiectiv este încălcat, negat, contestat, ori data de la care dreptul subiectiv trebuie exercitat.").].
Evident ca pur teoretic putem susține ca dreptul la acțiune s-a născut la data publicării in Monitorul Oficial al României a nr.OG 83/2000, insa unul din principiile fundamentale ale statului de drept [Prin stat de drept înțelegem un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridica. In statul de drept, statul este garantul libertăților si drepturilor individuale, totodată, asigurând securitatea interna si externa a cetățenilor prin instituții democratice. Prin mecanismele democratice de control prevăzute intr-un stat de drept este asigurata conformitatea normelor inferioare cu cele superioare.] îl constituie conformarea tuturor subiectelor de drept normei juridice, legea fiind instrumentul prin care se creează starea de legalitate. A susține ca in vederea prezervării drepturilor lor, personalul avea obligația la acțiune, la apariția actului normativ care abroga in mod expres dreptul la sporul de vechime, de risc si de suprasolicitare neuropsihica, însemna pur si simplu a obliga toți cetățenii la acțiune împotriva unui text al legii, chiar si atunci când prin lege se abroga in mod expres anumite drepturi. Este evident ca in acest caz nu se poate alica principiulnemo censetur ignorarem legem, justițiabilul are obligația de a nu invoca necunoașterea legii, insă nu se creează o obligație la a analiza cu mare atenție legalitatea mecanismelor de adoptare a normei legale, mai ales in situația in care se creează premisa de legalitate.
In același timp, din punct de vedere logic, inclusiv moral (etic), regula începutului prescripției extinctive o data cu nașterea dreptului la acțiune este cat se poate de naturala, de fireasca: premisa aplicării efectului sancționator al prescripției extinctive consta -mai in existenta posibilității de a acționa pentru ocrotirea unui drept, pentru clarificarea unei situații juridice sau realizarea unui interes legitim [ "Prescripția extinctiva", ed., 2004, p. 491]. Se poate susține ca dreptul la acțiune trebuia exercitat in condițiile in care prin lege s-a abrogat in mod expres un drept? A susține ca dreptul la acțiune trebuie exercitat atunci când legea abroga expres un drept înseamnă sa se impună justițiabilului mai mult decât odiligenta rezonabila, înseamnă chiar obligarea justițiabilului sa intenteze împotriva tuturor actelor normative acțiune preventiva, ceea ce evident ca nu poate fi admisibil.
Or, atâta timp cat dreptul la acțiune nu s-a născut încă, nu se poate spune ca titularul său este neglijent si, in consecința, nu se justifica nici prescripției extinctive si, cu atât mai mult, producerea urmărilor pe care le atrage împlinirea termenului de prescripție: stingerea dreptului la acțiune.
In fapt, instituția prescripției extinctive constitui un adevărat instrument de sancțiune împotriva titularului dreptului care un își exercita drepturile intr-un anumit termen, stabilit in mod imperativ de lege.
Trebuie observa ca dispozițiile art. I pct. 32 si pct. 42 din OG. nr.83/2000, prin tehnica de redactare creează in mod evident " aparenta de nedrept" cu privire la sporul de vechime, sporul de risc si sporul de suprasolicitare neuropsihica, prin faptul ca abroga in mod expres dispozițiile din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești.
In condițiile in care prin lege se abroga in mod expres un drept nu se poate susține rezonabil ca persoanele in cauza au fost neglijente in valorificarea drepturilor lor. Aceasta idee este întărita de faptul ca prin nr. 36/2007 si nr. 21/2008 nu se recunoaște dreptul ci se constata faptul ca nr.OG 83/2000 a fost adoptat cu nerespectarea de către Guvern a legii prin care era abilitat sa adopte ordonanțe. Astfel se precizează ca " prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat sa modifice si sa completeze, iar nu sa si abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici parțial. In acest fel, prin emiterea nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptata de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3 cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României".
Așadar, motivul pe care se fundamentează recunoaște dreptului personalului auxiliar la de risc si de suprasolicitare îl constituie constatarea încălcării dispozițiilor din legea de abilitare a guvernului de legiferare, adică depășirea limitei transferului dreptului de legiferare de la Parlament câtre Guvern. Adică actul subsidiar [Legea nr. 125/2000] normei principale [OG nr. 83/2000] prin care se abroga drepturile personalului auxiliar pentru sporuri. In aceste condiții, orice persoana rezonabila cercetează in primul rând legalitatea normei cu dispozițiile constituționale, creându-se o prezumție extrem de puternica, ca Guvernul când a edictat norma legala a respectat limitele mandatului care i-a fost încredințat. A impune justițiabilului sa cerceteze daca instituțiile statului, atunci când legiferează, îndeplinesc cu adevărat condițiile si limitele mandatului, înseamnă a crea o neîncredere si o suspiciune continua cu privire la legalitatea demersurilor acestor instituții, înseamnă a impune o continua cercetare a fundamentelor acestor instituții, care practic înseamnă o subminare a statutul prin crearea suspiciunii de nelegalizate. Aceasta susținere este inadmisibila intr-un stat cu mecanisme constituționale de funcționare, astfel încât cetățenii nu pot fi sancționați pentru lipsa de suspiciune, iar aceasta lipsa de suspiciune nu poate fi calificata ca fiind lipsa de acțiune, delăsare sau nepăsare in apărarea drepturilor si intereselor lor, cu atât mai mult cu cat competenta verificării îndeplinirii condițiilor de adoptare a unui act normativ revine justiției si nu cetățenilor.
In aceste condiții, nu se poate susține ca termenul de prescripție a început sa curgă de la data da 01.01.2000, in condițiile in care actul normativ care abroga drepturile magistraților avea vicii de procedura, vicii care nu puteau fi descoperite la o analiza normala a nr.OG 83/2000. Culpa adoptării nr.OG 83/2000 cu nerespectarea dispozițiilor legii de abilitare nu poate fi transferata justițiabilului. Culpa aparține organelor statului prin adoptarea unor acte normative fără a avea competenta necesara, iar aceasta culpa a statului nu trebuie sa priveze cetățeanul de drepturile sale legale si legitime, pe care le-ar fi obținut in lipsa acestei cuple a statului cu privire la legiferare. Daca legea nu ar fi creat o puternica aparenta de nedrept, atunci am fi fost in fata culpei magistraților de lăsare a curgerii termenului de prescripție. Așadar, nu poate fi sancționat un cetățean cu neacordarea unor drepturi ale sale, pentru o culpa a statului.
In măsura in care ar fi fost previzibil ca legea va fi interpretata in sensul recunoașterii dreptului la sporuri anulate in mod expres de nr.OG 83/2000, atunci s-ar fi putut aprecia ca a început sa curgă prescripția la data adoptării acestui act normativ, sancționând justițiabilul pentru lipsa lui de diligenta in vederea apărării drepturilor si intereselor sale. Insa norma legala nu a fost previzibila, dovada interpretările diferite data de instanțe.
Având in vedere faptul ca drepturile personalului auxiliar la sporuri au fost abrogate in mod expres prin nr.OG 83/2000 se creeazăo puternica "aparenta de nedrept"prin modul deficitar de redactare, care nu corespunde exigentelor de tehnica legislativa specifice normelor juridice. Or, referitor la aceste cerințe, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronunțat in mod constant, statuând ca "o norma este previzibila numai atunci când este redactata cu suficienta precizie, in așa fel încât sa permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanta de specialitate - sa își corecteze conduita" (Cazul împotriva României, 2000), iar " [.] cetățeanul trebuie sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile intr-un caz dat si sa fie capabil sa prevadă, intr-o măsura rezonabila, consecințele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie sa fie, in același timp, accesibila si previzibila" (Cazul Sunday Times împotriva Regatului Unit, 1979).
In cazul de fata, trebuie constat ca textele legale examinate nu îndeplinesc condițiile de previzibilitate si predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat sa își poată conforma conduita, astfel încât sa evite consecințele nerespectării lor, adică sa introducă o cerere de reclamare a drepturilor sale in termenul general de prescripție.
Norma legala nu esteprevizibila, cu privire la viitorul interdicției dreptului. Este de forța evidentei faptul ca in condițiile in care ar fi fost previzibila o interpretare in sensul celei date de Înalta Curte de Justiție si Casație, atunci fiecare persoana (diligenta) afectata de dispozițiile nr.OG 83/2000 nu ar fi stat in pasivitate, ci ar fi acționat in vederea apărării propriilor drepturi. Or, a fost nevoie de șapte respectiv opt ani pentru clarificarea normei juridice. In acest context, al ambiguităților juridice, al nesiguranței interpretării un poate fi sancționat titularul dreptului, drept care, pana la data interpretării oficiale un era recunoscut. Or, dreptul material la acțiune curge de la data recunoașterii dreptului.
In măsura in care am considera ca dreptul la acțiune al reclamantei s-ar fi născut odată cu apariția nr.OG 83/2000 ar presupune, după cum am mai menționat, ca in lipsa previzibilității legii, orice justițiabil ar trebui, in mod preventiv, sa introducă cerere de chemare in judecata pentru a nu pierde anumite drepturi, in situația in care, prin interpretarea oficiala data de puterea judecătoreasca li s-ar naște drepturi care ar fi lipsite de apărare, daca nu ar fi acționat. Or, o astfel de interpretare este inadmisibila deoarece ar încălca unul din principiile fundamentale ale unui stat de drept: principiul securității juridice, care ca obiect principal protejarea cetățenilor împotriva efectelor negative secundare ale normei legale.
In speța, unul din efectele negative secundare ale normei legale l-ar constitui privarea celor interesați de dreptul la acțiune, având in vedere faptul ca norma legala creează " aparenta de nedrept".
In concluzie, având in vedere toate cele de mai sus, rezulta fără nici o urma de îndoiala ca dreptul la acțiune nu se poate naște decât la data pronunțării nr. 36/ 2007 si 21/2008.
Pe cale de consecința, reclamanții ar fi in drept să primească sporul solicitat și pentru perioada solicitată, respectiv octombrie 2000 - 13 august 2004.
ASISTENT JUDICIAR,
- -
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Gioni Popa
