Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 339/R/2008
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B împotriva sentinței civile nr. 8887/24.10.2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- privind și pe reclamanta intimată și pe pârâții intimați MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚAN, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă a acesteia.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 887 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL BISTRIȚA -N fiind obligați să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2003, 2004 și 2005, sume actualizate cu rata inflației calculată pentru perioada cuprinsă între data nașterii dreptului și până la data plății efective.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice (Ministerul Economiei și Finanțelor) și pe cale de consecință pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a fost obligat să aloce fondurile necesare achitării sumelor mai sus arătate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta face parte din personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, fiind încadrată la Tribunalul B-
Prin art.41 (1) alin. 1 din Legea 50 /1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, modificată și completată prin OUG 83/2000 s-a prevăzut că magistrații și celelalte categorii de personal au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau după caz indemnizația de Încadrare lunară brută din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat.
Actul normativ a fost publicat și a produs efecte în Monitorul Oficial nr.425/01.09.2000. Dreptul s-a născut așadar din lege ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept, prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv de a da o anumită sumă de bani.
Ulterior, prin art.III alin.2 din OUG nr.33/2001 s-a prevăzut că "se suspendă până la data de 31 decembrie 2001 aplicarea prevederilor art.41 (1) alin. 1 care cuprind dispoziții referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă" iar prin Legea nr.386/2001 s-a dat un nou cuprins numai aliniatului 3 al art.III din această ordonanță, prevăzându-se că "pe perioada suspendării aplicării prevederilor legale menționate la alin.1 și 2 redevin aplicabile dispozițiile legale în materie existente la data intrării în vigoare a Legii 188/1999 și a OG nr.83/2000.
Apoi, prin Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr.743/2001 termenele prevăzute în art.III din OG 33/2001 au fost prelungite până la 31 decembrie 2002.
Prin OUG nr.177 /2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003 s-a prevăzut la art.50 alin.2 că "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art.41 (1) și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, drepturile personalului auxiliar fiind reglementate în continuare de această lege.
Ulterior, prin art.10 alin.3 din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr.631/2002 s-a dispus prelungirea acelorași termene până la 31 decembrie 2003, apoi prin art.9 alin.7 din Legea nr.507/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele de concediu se suspendă până la data de 31 decembrie 2004 iar potrivit art.8 alin.5 din Legea 511/2004 aplicarea acestor dispoziții precum și cele ale art.32 alin.2 din Legea 188/1999, cu modificările ulterioare se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.
Deși exercițiul dreptului de a încasa prima de concediu, prevăzută în art.4l (1) alin.1 din Legea nr.50/1996 a fost suspendat, această suspendare nu echivalează cu stingerea dreptului, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este recunoscută, să fie violat de substanță și practic să devină lipsit de orice valoare.
Nu a fost reținută apărarea Ministerului Justiției în sensul că prin Decizia nr.XXIII/02.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că prima de concediu se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că efectele produse de actele normative de suspendare sau de amânare a punerii în aplicare a dispoziției legale referitoare la dreptul dobândit trebuie limitate numai la perioada cât a fost în vigoare actul normativ care a prevăzut dreptul respectiv. A considera altfel ar însemna să se prelungească valabilitatea dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ceea ce ar fi neconceput și inadmisibil.
Această decizie nu își găsește aplicarea în speța de față, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă la magistrați și la personalul de specialitate juridică asimilat acestora, întrucât numai în ceea ce-i privește pe aceștia dispozițiile legale ce prevăd acordarea primelor de vacanță au fost abrogate prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 aprobată cu modificări prin Legea nr.247/2003, pe când cele privind drepturile personalului auxiliar sunt reglementate în continuare de această lege.
Este adevărat că potrivit art.329 alin. ultim teza a doua pr.civ. "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe" însă așa cum se arată în literatura de specialitate dacă decizia instanței este "obligatorie" în litigii similare celor evocate în decizie, judecata va fi de la început amputată, chestiunea de drept fiind a priori tranșată printr-o soluție de principiu, transformată în dogmă. De altfel, prin nicio dispoziție legală nu se sancționează nerespectarea "obligativității" deciziei instanței supreme, pronunțată în interesul legii și niciun text constituțional nu ar putea fi invocat convingător În sprijinul soluției obligativității deciziilor date În interesul legii.
Mai mult, decizia nr.XXIII din 12 dec.2005 a fost îndreptată prin încheiere adoptată de Secțiile Unite la data de 21 mai 2007. Prin această încheiere s-a dispus îndreptarea erorii materiale de tehnoredactare strecurată în decizia menționată, în sensul înlăturării mențiunii " și personalul auxiliar de specialitate" din considerentele și dispozitivul hotărârii astfel că "prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizația brută, sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistrați, se acordă numai pentru anii 2001 și 2002, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată".
De altfel în nota de fundamentare a OG8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se menționează expres că se mențin sporurile și drepturile prevăzute de Legea 50/1996 cu modificările ulterioare inclusiv prima pentru concediul de odihnă.
Atâta timp cât o dispoziție legală este în vigoare (prima pentru concediul de odihnă nefiind suspendată pentru anul 2006), respectarea principiului încrederii în statul de drept care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care sunt prevăzute de lege.
S- reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată și a fost admisă a dispunând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CLUJ și Tribunalul Bistrița -N să plătească acesteia drepturile bănești reprezentând prima de concediu de odihnă pe anii 2003, 2004 și 2005 la care este îndreptățită, sume calculate în funcție de indemnizația lunară brută din luna anterioară plecării în concediu de odihnă, sume actualizate la data plății, în funcție de rata inflației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât, iar în secundar respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivele de recurs arată că între părțile în litigiu și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi juridice de muncă.
Reclamanta prin cererea de chemare în judecată solicită acordarea unor drepturi salariale, în mod corect și legal îndreptându-și pretențiile față de unitatea angajatoare, întrucât plata salariului și a altor drepturi salariale este în sarcina angajatorului.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plăți pentru salariații altor instituții sau ministere, nu are calitatea de angajator, neavând nici obligația de a plăti reclamanților drepturile bănești solicitate, astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În privința fondului arată că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se confundă cu bugetul de stat, rolul acestor minister este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite și ai proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată de art.21-27 din Legea 72/1996, respectiv dispozițiile Legii 500/2004.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâtă, Curtea reține următoarele:
Este adevărat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N nu are calitate de angajator a reclamanților, dar chiar pentru acest considerent nu a fost obligat direct la plata către reclamanți a drepturilor salariale.
A fost obligat însă la alocarea către ceilalți pârâți a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale cuvenite reclamanților și aceasta în virtutea atribuțiunilor ce îi revin acestui minister care potrivit dispozițiilor art.19 din legea 500/2002 coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea guvernului, prin pregătirea proiectelor de legi bugetare anuale, ale legilor de rectificare.
Ca atare, calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor se justifică tocmai pentru ca pretențiile reclamanților să poată fi valorificate în raport de pârâții care nu dispun de fonduri decât după alocarea acestora de către pârâtul recurent.
Așa fiind, constatând că sub aspectul criticilor aduse de pârât, sentința este legală și temeinică, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B- împotriva sentinței civile nr. 887 din 24 oct 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.AR
Dact./2ex.
27.03.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Ioan Daniel
