Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIE NR. 348/R-CM

Ședința publică din 22 Aprilie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător

JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin

Judecător - -

Grefier - -

S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de reclamanții C, C, G, C, intervenienții și, pârâții CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, CURTEA DE APEL BRAȘOV, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, TRIBUNALUL PRAHOVA și pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR-LA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V, împotriva sentinței civile nr.37 din 18 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- precum și cererea de suspendare a executării acestei sentințe, formulată de pârâtul TRIBUNALUL PRAHOVA în cadrul recursului.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:

Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursurile în stare de judecată și trece la soluționarea lor.

CURTEA

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanții și intervenienții nominalizați mai sus au chemat în judecată pârâții nominalizați în preambulul sentinței, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să îi oblige pe pârâți să plătească reclamanților drepturile salariale constând în sporul de 50 % pentru stres și suprasolicitare neuropsihică cu titlul de despăgubiri calculate la indemnizația brută lunară de încadrare începând cu luna octombrie 2004 și până în prezent, precum și acordarea în continuare a acestui spor, actualizat cu coeficientul de inflație al sumelor datorate începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești, iar pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat să aloce celorlalți pârâții sumele necesare plăților.

În motivarea acțiunii și a cererii de intervenție reclamanții și intervenienții au arătat că prin nr.OUG177/6 decembrie 2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în calculul indemnizației lunare primite de magistrați s-a omis acordarea sporului de 50% prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996, invocându-se faptul că acest articol al Legii nr.50/1996 ar fi fost abrogat expres prin nr.OG83/2000, ceea ce nu este posibil, deoarece actul normativ care acordă acest drept magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o lege organică, iar ordonanța de abrogare este un act normativ de grad ordinar care nu putea produce efecte, fiind în vădită contradicție cu art.114 alin.1 și art.72 alin.3 din Constituția Românie precum și cu Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

În aceste condiții, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege organică să nu poată fi concretizat în practică din cauza unui act normativ cu putere inferioară care nu putea modifica efectele unei legi superioare lui.

Au mai arătat că, potrivit art.53 din Constituție exercițiul unor drepturi sau libertăți poate fi restrâns numai prin lege și în condițiile limitativ prevăzute, iar dacă se aplică, măsura trebuie să fie aplicată nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății, iar în considerentul de mai sus prevederile nr.OG83/2000 încalcă deopotrivă și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin art.47 din Legea nr.50/1996 legiuitorul a stabilit că magistrații își desfășoară activitatea în condiții de risc și suprasolicitare neuropsihică, condiții existente în toată perioada de la publicarea legii și până în prezent, iar acordarea sporului de 50% este reglementată, între alte sporuri și de dispozițiile art.155, 165, 236, 239 și 241 pct.1 lit. d din Codul Muncii, cu atât mai mult cu cât în Uniunea Europeană stresul în muncă reprezintă a doua problemă de sănătate legată de activitatea profesională.

Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat la fila 86 cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, prin care a solicitat ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților, acest minister să aloce sumele solicitate și să asigure fondurile necesare privind cheltuielile de personal deoarece potrivit art.1 alin.3 din Legea nr.72/1996 privind finanțele publice acest minister examinează proiectele de buget și stabilește împreună cu ordonatorii principali de credite nivelul maxim al cheltuielilor bugetare.

În ceea ce privește fondul cauzei, aceeași pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, arătând că pretențiile reclamanților se întemeiază pe dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, abrogate în cursul lunii august 2000 prin art.1 pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000.

Ministerul Economiei și Finanțelor a fost chemat în garanție și de către pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin cererea de la filele 337-339 dosar, cerere motivată pe dispozițiile art.19 din Legea 500/2002 privind finanțele publice.

Și pârâta Curtea de APEL BRAȘOVa formulat întâmpinarea de la filele 95-98 dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece prin nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 nu s-a urmărit diminuarea drepturilor salariale ale magistraților, ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești. Pârâta Curtea de APEL BRAȘOVa ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece în perioada cuprinsă între 1.10.2004 - 1.07.2005 nu a avut calitatea de ordonator secundar de credite.

Aceeași excepție a lipsei calității procesuale pasive a fost ridicată și de pârâta Curtea de Apel Alba Iulia prin întâmpinarea de la fila 316 dosar, motivată de faptul că în litigiile având ca obiect plata drepturilor salariale calitate procesuală pasivă are numai Ministerul Justiției, în calitatea sa de ordonator principal de credite și autoritate emitentă a ordinului de stabilire a indemnizației potrivit art.9 din nr.OUG27/2006.

Dintre reclamanții din prezenta cauză, numai magistratul a funcționat în cadrul Curții de Apel Alba Iulia în perioada 1 mai 2004 - 15 august 2005.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Cu privire la prima excepție, a arătat că instanța nu poate pronunța o hotărâre prin care să se constate că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost sau nu abrogat, iar prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în spera autoritară executive sau legislative, prin săvârșirea de acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.

Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a arătat că nu există raporturi de muncă între acesta și reclamanții din prezenta cauză, pretențiile acestora îndreptându-se față de unitatea angajatoare.

Pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și TRIBUNALUL PRAHOVA au invocat, prin cererile de filele 156 dosar și respectiv 311 dosar excepția necompetenței materiale a instanței, ambii pârâți arătând că instanța competentă să judece litigiile privind drepturile salariale ale magistraților este Curtea de Apel București, astfel cum prevede nr.OUG27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007.

Pârâtul Ministerul Justiției a formulat la fila 317 dosar întâmpinare prin care a ridicat excepția de necompetentă teritorială a instanței motivată pe prevederile art. 284 alin.2 Codul Muncii.

Și pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinarea de la filele 149-151 dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece odată cu adoptarea nr.OG83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, art.47 din acest act normativ a fost abrogat expres, dispărând astfel temeiul juridic al acordării sporului de risc și solicitare neuropsihică.

Pe fondul cauzei toți pârâții au solicitat respingerea acțiunii și a cererii de intervenție.

Din oficiu instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Curții de Conturi a României, față de precizarea depusă la dosarul cauzei de către reclamanți prin care au fost indicate instanțele și parchetele la care aceștia au funcționat anterior detașării la, printre care Curtea de Conturi a României nu figurează, autoritate la care nu au funcționat nici intervenienții în interes propriu.

La fila 445 dosar reclamanta a formulat cerere scrisă prin care a solicitat instanței să constate că renunță la judecata cererii.

Prin sentința civilă nr.37/18.01.2008 au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Curtea de Apel Alba Iulia și Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția de necompetență de ordine publică (depășirea atribuțiilor puterii judecătorești) ridicată de Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția de necompetență materială a instanței ridicată de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și TRIBUNALUL PRAHOVA și excepția de necompetență a instanței ridicată de pârâtul Ministerul Justiției.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Conturi a României și au fost respinse cererea principală și cererea de intervenție împotriva acestei pârâte, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a luat act că reclamanta renunță la judecata cererii.

Au fost admise acțiunea și cererea de intervenție.

Au fost obligați următorii pârâți la plata către reclamanți a sporului de risc și solicitare neuropsihică, în cuantum de 50% la indemnizația de încadrare brută lunară după cum urmează:

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 până la data de 15.06.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâtul Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Municipiului B pentru perioada 19 octombrie 2004 și 01.01.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 07.02.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.04.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada 19 octombrie 2004 - 7.02.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta - pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Ialomița începând cu data de 19 octombrie 2004 și până la data de 1.12.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Ialomița pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 15.06.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Suceava pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, obligă la plata aceluiași spor pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 11.07.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 11.07.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta - pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.07.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Vâlcea pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 07.02.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta - pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 15.06.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL PRAHOVA pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Alba Iulia pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 1.09.2005, de la această dată și până la data de 1.01.2007 pârâții Ministerul Justiției și Curtea de APEL BRAȘOV și de la data de 1.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 1.01.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.07.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.06.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 17.02.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 01.01.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 16.11.2004, de la această dată și până la data de 30.06.2006 pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de la data de 30.06.2006 și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 17.01.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta C pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 31.12.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 și 17.01.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta C pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii pentru perioada cuprinsă între 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 15.02.2006, Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru perioada cuprinsă între 16.02.2006 - 1.01.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate în funcție de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 31.12.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița, pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 1.07.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 1.07.2006, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 31.12.2005, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 01.10.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamantul G pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 1.10.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 1.12.2004, pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională Anticorupție pentru perioada 1.12.2004 - 1.10.2007, iar de la această dată și până la data de 16.12.2007, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

- către reclamanta pârâții Ministerul Justiției și Direcția Națională Anticorupție pentru perioada cuprinsă între 19 octombrie 2004 - 1.10.2007, iar de la această dată și până la data pronunțării prezentei sentințe pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sume actualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale.

Au fost respinse cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de către Curtea de Conturi a României.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate de pârâții Curtea de APEL BRAȘOV, Curtea de Apel Alba Iulia, pe care le-a apreciat ca neîntemeiate.

Astfel, din precizarea aflată la fila 442 dosar rezultă că reclamanta a funcționat în perioada 1.08.2004 - 1.09.2005 la Curtea de Apel Alba Iulia, iar în perioada 1.09.2005 - 1.01.2007 a Curtea de APEL BRAȘOV, după această dată fiind detașată la Consiliul Superior al Magistraturii.

Așadar această reclamantă s-a aflat în raporturi de muncă cu cele două curți de apel pârâte, existând identitate între pârâte și debitorul obligației constând în plata despăgubirilor civile mai exact a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.

Instanța a considerat că este neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece potrivit art.1 din nr.OUG22/2002 aprobată prin Legea nr.188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Conform art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților și intervenienților, acesta are calitate procesuală pasivă.

Cât privește excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, astfel cum aceasta este reglementată ca o excepție de necompetență de ordine publică, de către dispozițiile art.159 pct.1 Cod procedură civilă, ridicată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța a constatat că și aceasta este neîntemeiată

Astfel, potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.188/1999 reprezintă conflicte de muncă, conflictele dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați cu privire la drepturile cu caracter profesional, social și economic, ori cu privire la raporturile rezultate din desfășurarea relațiilor de muncă. Având în vedere obiectul acțiunii principale și al cererii de intervenție care vizează drepturi salariale cuvenite ca urmare a desfășurării de raporturi de muncă între părți, este evident că litigiul prezent are caracterul unui conflict de muncă și atrage competența de soluționare în primă instanță, în conformitate cu prevederile art.2 pct.1 lit. c Cod procedură civilă a Tribunalului.

De altfel, obiectul acțiunii constă în despăgubiri civile echivalente doar din punct de vedere valoric cu sporul de stres și solicitare neuropsihică.

Pe aceleași considerente a fost respinsă și excepția de necompetență materială a instanței ridicată de pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și TRIBUNALUL PRAHOVA.

Instanța a respins și excepția de necompetență teritorială ridicată de pârâtul Ministerul Justiției, cu motivarea că regulile privitoare la competența teritorială sunt, în principiu, de natură dispozitivă, iar încălcarea lor atrage necompetența relativă a instanței, situație în care excepția nu poate fi invocată decât de partea în interesul căreia a fost creată.

În plus, reclamantul are domiciliul stabil în orașul, județul V, aflat în circumscripția Tribunalului Vâlcea, iar drepturile solicitate de reclamanți și intervenienți au aceeași cauză, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art.47 Cod procedură civilă.

Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Conturi a României, pe considerentul că între această pârâtă și reclamanți și intervenienți nu există raporturi de muncă, astfel că acțiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanții și intervenienții sunt magistrați - judecători și procurori - care au funcționat la instanțele pârâte în perioadele arătate în cererea precizată și ulterior au fost detașați la Consiliul Superior al Magistraturii și solicită acordarea sporului de risc și solicitare neuro-psihică în procent de 50 %.

Acest spor, a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, tocmai avându-se în vedere condițiile deosebite de muncă din acest domeniu de activitate.

Acest text de lege a fost abrogat prin art. I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.

Cum nr.OG83/2000 reprezintă o ordonanță ordinară, iar domeniul referitor la salarizare nu poate fi reglementat decât printr-o lege organică, tribunalul a constatat încălcarea dispozițiilor art.114 din Constituție, în vigoare la acea dată.

Conform prevederilor textului constituțional, în forma anterioară republicării Constituției României, Parlamentul putea adopta o lege specială de abilitare a guvernului de a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar art.72 alin.3 precizează în mod expres care sunt domeniile reglementate prin legea organică.

La art.72 alin.3 din Constituția României, la lit. h se regăsesc aspectele referitoare la organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, instanțelor Judecătorești, Ministerului Public și Curții de Conturi.

Toate aceste aspecte trebuie interpretate prin prisma art.4 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, care prevede că actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le emită.

Prevederile nr.OG83/2000 raportate la art.47 din Constituția României, încalcă dispozițiile constituționale dar și art.1 din protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, deoarece măsura adoptată printr-o ordonanță nu este proporțională cu situația care a determinat-o, aducând atingere existenței dreptului.

La data stabilirii acestui drept s-au avut în vedere condițiile în care magistrații își desfășoară activitatea, caracterizate prin risc și suprasolicitare neuropsihică iar acestea există și astăzi în aceeași formă.

Situația este similară celei privind sporurile de vechime în muncă, pentru care ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, cu ocazia soluționării recursului în interesul legii, a statuat că dispozițiile art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996, în raport cu prevederile art.1, pct.32 din nr.OG83/2000, art.50 din nr.OUG177/2002 și art.6 alin.1 din nr.OUG160/2000 se interpretează în sensul că "judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege".

Instanța a reținut de asemenea că există conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.

Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Față de cele reținute mai sus, instanța a admis acțiunea și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pârâții Ministerul Justiției și instanțele de judecată la care aceștia au funcționat, să plătească reclamanților și intervenienților, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% cu titlu de despăgubiri, calculate la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu perioada de 3 ani anterioară introducerii cererii de chemare în judecată, mai exact începând cu data de 19 octombrie 2004 și până la data detașării la iar de la această dată și până la data sentinței ce urmează a se pronunța, la plata acestor drepturi va fi obligat Ministerul Justiției și, acesta din urmă și pentru intervenienta care este detașată la Școala Națională de Grefieri deoarece aceasta deși este finanțată de la bugetul de stat, finanțarea sa se realizează prin bugetul Consiliului Superior al Magistraturii, cu precizarea că față de reclamanta C va fi obligat numai deoarece parchetul la care aceasta a funcționat anterior detașării la nu a fost chemat în judecată în calitate de pârât, pretențiile împotriva acestuia urmând a fi valorificate pe cale separată.

Instanța a considerat că despăgubirile la care pârâții urmează a fi obligați trebuie reactualizate începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective și integrale, dispozițiile art.161(4) Codul Muncii fiind aplicabile în cauză.

Instanța a respins cererea de obligare la plata acestor drepturi și pentru viitor, reținând că obiectul cererii fiind un conflict de muncă, angajatorul este obligat, potrivit art.269 Codul Muncii, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, situație în care prejudiciul trebuie să fie real, cert și actual.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce celorlalți pârâți sumele necesare plăților.

Instanța a respins cererile de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulate de Curtea de Conturi a României, față de aceasta din urmă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală pasivă, cât și cererea de chemare în garanție a aceluiași minister formulată de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, față de acesta din urmă cu motivarea că obligația Ministerului Economiei și Finanțelor este de a face, respectiv de a aloca celorlalți pârâți sumele necesare plăților și nu de a da, această obligație revenind pârâților ordonatori principali, secundari sau terțiari de credite, cu care reclamanții și intervenienții au raporturi de muncă.

Ulterior, prin sentința civilă fără număr din data de 14.02.2008, de completare a sentinței civile nr.37/18.01.2008 a fost admisă în parte cererea de completare formulată de intervenienții și și a fost completat dispozitivul sentinței, în sensul că au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Tribunalul București ( pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 B) să plătească intervenientului sporul de 50%, calculat la indemnizație de încadrare brută lunară, începând cu data de 19.10.2004 și până la data detașării la Consiliul Superior al Magistraturii, iar de la această dată și până la data pronunțării sentinței civile nr.37/18.01.2008 au fost obligați la plată Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.

Sentința a fost completată și în ceea ce o privește pe intervenienta, pentru perioada 19 octombrie și până la data detașării la Școala Națională de Grefieri plata urmând a se face de către Ministerul Justiției și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, iar de la această dată și până la data pronunțării sentinței civile nr.37/18.01.2008 de către Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii (pentru Școala Națională de Grefieri), sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.

De asemenea, printr-o altă sentință de completare s-a dispus ca antepenultimul, penultimul și ultimul rând de la pagina 7 din sentință, precum și rândul 14 din minută să fie completate după cum urmează: "Obligă pârâții Ministerul Justiției, instanțele de judecată și parchetele de pe lângă acestea la care reclamanții și intervenienții au funcționat să plătească acestora sporul de 50% cu titlu de despăgubiri".

În termen legal sentința a fost recurată de o parte din reclamanți și de intervenienți, precum și de către pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Direcția Națională Anticorupție, Curtea de APEL BRAȘOV, Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, TRIBUNALUL PRAHOVA, Ministerul Economiei și Finanțelor.

Reclamanții care au recurat sentința de fond, au criticat-o pentru următoarele motive:

1. În mod greșit prima instanță a respins cererea de acordare a sporului de 50% și pentru viitor, deși recunoașterea dreptului de a beneficia în continuare de acest spor este consecința temeiurilor de drept care au stat la baza admiterii acțiunii, cele două capete de cerere având aceeași legitimitate.

Față de concluzia instanței de fond în sensul că prevederile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG83/2000, în condițiile în care abrogarea celor dintâi s-a făcut cu încălcarea prevederilor constituționale și a normelor de tehnică legislativă, consecința nu poate fi decât aceea că dreptul de a primi sporul de 50% există și în prezent în patrimoniul reclamanților.

2. Instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâților la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.92/1976.

3. În ceea ce o privește pe recurenta-reclamantă C, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de acordare a sporului de 50% pentru perioada octombrie 2004 - 1 ianuarie 2007, perioadă pentru care obligația de plată revine Ministerului Public și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Consiliul Superior al Magistraturii a criticat sentința, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că articolul 47 din Legea nr.50/1996 care reglementa sporul de risc și solicitare neuropsihică a fost abrogat expres prin nr.OG83/2000, astfel că nu mai poate fi aplicat.

Se mai arată că din art.62 din Legea nr.24/2000, rezultă că ineficacitatea ordonanței de modificare a Legii nr.50/1996 depindea de o lege de respingere a parlamentului, or, această lege a existat și a fost o lege de aprobare a nr.OG83/2000: Legea nr.334/2001.

Direcția Națională Anticorupție, invocând dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, a criticat sentința sub următoarele aspecte:

1. Instanța de fond și-a depășit atribuțiile atunci când a apreciat că nr.OG83/2000 este în neconcordanță cu Constituția României, lucru pe care îl putea face numai Curtea Constituțională. Câtă vreme punctul 42 din nr.OG83/2000 nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie a Curții Constituționale, instanța de fond nu putea considera textul de lege ca fiind în afara normelor constituționale.

2. În mod greșit instanța de fond a acordat reclamanților sporul de 50% fără să țină cont că articolul 47 din Legea nr.50/1996, introdus prin nr.OG9/1997, a fost abrogat expres prin punctul 42 din nr.OG83/2000.

Întrucât la data apariției nr.OUG177/2002, art.47 din Legea nr.50/1996 era deja abrogat de doi ani, prin nr.OG83/2000, rezultă că nu au relevanță susținerile reclamanților în sensul că nr.OUG27/2006 abrogă expres doar nr.OUG177/2000, nu și Legea nr.50/1996.

Curtea de APEL BRAȘOV, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.4, 8 și 9 Cod procedură civilă, a criticat sentința sub următoarele aspecte:

1. Instanța de fond și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, arogându-și atribuții de legiferare, prin faptul că a aplicat art.47 din Legea nr.50/1996, deși acesta a fost abrogat expres și total prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000.

2. Acțiunea reclamanților este și neîntemeiată, deoarece sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost introdus în Legea nr.50/1996, tot printr-o ordonanță, respectiv nr.OG56/1997, iar pe de altă parte, nr.OG83/2000, care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, a fost aprobată prin Legea nr.334/2000, ceea ce înseamnă că forța juridică a acestei ultime ordonanțe, aprobată prin lege, este egală cu cea a unei legi ordinare.

Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a invocat art.1 alin.1 din Protocolul Adițional nr.1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, fără a ține cont că aliniatul 2 al aceluiași articol prevede dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor pentru interesul general, or, interesul general, raportat strict la salarizarea categoriei sociale a magistraților, a fost acela ca aceștia să beneficieze de un salariu decent în condiții de muncă normale.

Ministerul Justiției a criticat sentința, în temeiul dispozițiilor art.304¹și art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:

1. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, aplicând un text de lege care era abrogat. Este opțiunea legiuitorului care are dreptul de a reglementa criteriile de acordare a sporurilor sau a adaosurilor la indemnizațiile sau salariile de bază.

2. În mod greșit instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, deși în materia conflictelor de muncă art.284 alin.2 din Codul Muncii instituie o competență teritorială exclusivă de la care nu se poate deroga, iar cei mai mulți dintre reclamanți își au domiciliul sau reședința în B, nicidecum în județul

3. În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea, deși art.47 din Legea nr.50/1996, care a reglementat sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat total și explicit prin nr.OG83/2000.

În cadrul acestui motiv de recurs se arată că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, text introdus, de altfel, tot printr-o Ordonanță de Guvern (OG nr.56/1997), s-a făcut cu respectarea art.115 din Constituția revizuită, care reglementează competența legislativă a Guvernului de a interveni prin ordonanțe simple, în baza unor legi speciale de abilitare, în materii ce nu fac obiectul legilor organice.

De altfel, Legea nr.50/1996, arată recurentul, nu este o lege organică, deoarece reglementează salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, iar nu "organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi", domenii în care trebuie legiferat prin lege organică.

Se mai arată că nr.OG83/2000 a fost aprobată ulterior prin lege - Legea nr.384/2000 - și că adoptarea acestei ordonanțe a avut ca scop modificarea sistemului de salarizare din sistemul organelor autorității judecătorești, mărind în mod substanțial valoarea de referință sectorială, precum și coeficientul de multiplicare, ceea ce înseamnă că finalitatea acestui act normativ nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ale magistraților.

Susține recurentul că art.1 din Protocolul nr.1 Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului se aplică numai cu privire la bunurile actuale ale reclamantului, ceea ce înseamnă că dreptul trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa. Aceste dispoziții legale nu pot recunoaște sau suplini un drept pe care legislația nu-l prevede.

De altfel, fosta Comisie a arătat că nu intră sub protecția instituită de art.1 din Protocol creanțele viitoare și din exercitarea unei profesii.

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a invocat dispozițiile art.304¹și art.304 pct.3, 4 și 9 Cod procedură civilă, criticând sentința după cum urmează:

1. Hotărârea de fond a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, Tribunalul Vâlcea încălcând dispozițiile art.36 alin.2 din nr.OUG27/2006, care a prevăzut competența Curții de Apel București de a soluționa cererile judecătorilor și procurorilor privind drepturile salariale ale acestora.

2. Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a aplicat un text de lege abrogat, aprobare care s-a făcut printr-o ordonanță de guvern aprobată ulterior prin lege, deci printr-un act normativ de același grad.

De altfel, art.62 alin.1 din Legea nr.24/2000, dar și Constituția României, nu prevăd o asemenea condiție cu privire la abrogare și nici nu lipsesc de efecte juridice abrogarea unor norme superioare printr-o normă inferioară.

3. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că art.47 din Legea nr.50/1996, pe care reclamanții și-au întemeiat acțiunea, a fost abrogat prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000, iar potrivit art.62 alin.3 din Legea nr.24/2000 abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.

4. În mod greșit instanța de fond a dispus plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, deși recurentul-pârât, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără o bază legală.

Pentru anul 2007, fondurile alocate recurentului au fost aprobate prin Legea bugetului de stat nr.486/2007 și, în condițiile în care angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanța de fond ar reprezenta stabilirea în sarcina recurentului a unei obligații imposibile.

5. În mod greșit, instanța a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice deși a admis acțiunea reclamanților.

Obligația de garanție dintre recurent și chematul în garanție rezultă din art.131 pct.1 din Legea nr.304/2004, privind organizarea judiciară, potrivit căruia activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.

Pe de altă parte, în baza art.19 din Legea nr.500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete, iar recurentul este în imposibilitate de a dispune de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința în baza dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 și art.304¹Cod procedură civilă, după cum urmează:

1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că recurentul-pârât are calitate procesuală pasivă, cu toate că între reclamanți și Ministerul Economiei și Finanțelor nu există raporturi de muncă, recurentul nefiind nici angajatorul acestora și nici ordonatorul principal de credite, considerente pentru care de altfel instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție a acestui pârât.

2. Acțiunea reclamanților este neîntemeiată, deoarece art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin nr.OG83/2000, astfel că nu există un temei legal în baza căruia reclamanții să fie îndreptățiți la acordarea acestui spor.

TRIBUNALUL PRAHOVAa criticat sentința, arătând că textul de lege care prevedea sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogat în mod expres printr-o ordonanță de guvern, aprobată ulterior printr-o lege, ceea ce înseamnă că dreptul magistraților privind acordarea acestui spor a încetat să mai subziste.

Potrivit Legii nr.24/2000 abrogarea unor dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv și nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.

Sistemul de salarizare instituit prin aceste acte normative a avut în vedere eliminarea unor sporuri pentru magistrați și includerea acestora în valoarea de referință sectorială care constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului salariilor de bază. Nici în prezent nr.OUG27/2006 nu prevede un astfel de spor.

Prin cererea de recurs, pârâtul TRIBUNALUL PRAHOVAa solicitat și suspendarea executării sentinței civile nr.37/18.03.2001.

Analizând sentința recurată, în raport de criticile aduse, Curtea constată următoarele:

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării, formulată de pârâtul TRIBUNALUL PRAHOVA, Curtea constată că această cerere a rămas fără obiect, de vreme ce suspendarea executării sentinței de fond se poate face până la soluționarea recursului, or, la primul termen de judecată, din data de 22.04.2008, Curtea a procedat la soluționarea recursurilor.

Primul motiv de recurs formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, referitor la competența materială a primei instanțe, este nefondat.

Deși Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, la fel ca reglementarea anterioară, omite să precizeze natura raportului juridic de muncă al acestora, este incontestabil că magistrații constituie o categorie distinctă de personal, care se află în raporturi juridice de muncă cu autoritatea din care fac parte, având rolul de a exercita puterea judecătorească.

Prin urmare, solicitarea reclamanților de a fi obligat angajatorul să le plătească sume de bani în directă legătură cu executarea atribuțiilor de serviciu și, mai ales, cu referire la unul din elementele esențiale ale raportului de muncă - salariul (în speță indemnizația) datorat de angajator - nu poate fi calificat decât litigiu de muncă, iar nu de natură civilă.

Văzând și dispozițiile art.2 pct.1 litera c din Codul d procedură civilă la care face trimitere art.284 alin.1 Codul Muncii, Curtea reține că, în mod corect prezenta acțiune a fost soluționată în primă instanță de tribunal, competent din punct de vedere material să judece litigiile de dreptul muncii

Al doilea motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Justiției, referitor la competența teritorială de soluționare a cauzei, este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că reclamanții sunt judecători și procurori, iar în prezent își desfășoară activitatea în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, fiind detașați în cadrul acestei instituții.

Numai unul dintre reclamanți, respectiv, are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Vâlcea, ceilalți reclamanți domiciliind în raza altor instanțe.

Conform art.284 alin.2 Codul Muncii, cererile referitoare la conflicte de muncă sunt de competența instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.

Acest text de lege trebuie coroborat însă cu dispozițiile art.47 Cod procedură civilă care reglementează coparticiparea procesuală activă, îngăduind mai multor persoane să fie împreună reclamante atunci când obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună sau dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.

Curtea apreciază că în speță este vorba de o coparticipare subiectivă activă (pluralitate de reclamanți), care reprezintă regula (excepția fiind coparticiparea obligatorie, ce intervine de exemplu în cazul reglementat de art.797 Cod civil). Această coparticipare este fondată pe aceeași cauză, comună pretențiilor tuturor reclamanților.

Ca atare, în mod corect Tribunalul Vâlceaa apreciat că operează o prorogare de competență. Chiar dacă art.9 Cod procedură civilă reglementează prorogarea de competență doar în cazul coparticipării procesuale pasive, pentru identitate de rațiune prorogarea operează și în cazul coparticipării procesuale active. A disjunge cauza pentru reclamanții care nu au domiciliul în raza Tribunalului Vâlcea, înseamnă a nega însăși existența coparticipării.

În ceea ce privește primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cel de-al cincilea motiv de recurs formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, referitor la calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, Curtea reține următoarele:

Prin hotărârea recurată a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și ca atare, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți împotriva acestuia. Prin sentință a fost însă respinsă cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.

Curtea constată în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanții l-ar avea cu acesta.

Este un lucru evident și necontestat că reclamanții nu sunt salariați ai acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având ceilalți pârâți, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.

Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.

Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.

Rezultă așadar că în mod corect instanța de fond a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.

În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.

Este greșită însă soluția tribunalului dea respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, rațiunile pentru admiterea acesteia fiind identice cu cele arătate mai sus.

Primele motive de recurs formulate de pârâții Direcția Națională Anticorupție, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției, precum și cel de-al doilea motiv formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sunt nefondate.

Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Vâlcea nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să analizeze incidența unor dispoziții legale. Este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea reglementărilor în domeniul salarizării, în executarea raporturilor juridice de muncă, este conformă regulilor și principiilor de drept consacrate în materie de normele interne și internaționale.

Chiar ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, atunci când a soluționat un recurs în interesul legii (Decizia nr.VI/2007), a statuat că este atributul instanței de judecată să verifice dacă aplicarea textelor de lege prin care s-au acordat anumite sporuri la indemnizația de încadrare brută lunară (sporul acordat judecătorilor și procurorilor care au soluționat cauze privind fapte de corupție) s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii consacrat de art.16 alin.(1) din Constituția României, republicată, cu cel al egalității de tratament salarial pentru muncă egală instituit prin normele internaționale.

Recursurile declarate de pârâții TRIBUNALUL PRAHOVA și Consiliul Superior al Magistraturii, al doilea motiv de recurs al pârâților Direcția Națională Anticorupție, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și cel de-al treilea motiv de recurs al pârâților Ministerul Justiției și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, privind netemeinicia pretențiilor reclamanților, sunt nefondate.

Sporul de 50% solicitat prin prezenta acțiune a fost reglementat de art.47 din Legea nr.50/1996, text în conformitate cu care " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Este adevărat că prin art.I pct.42 din nr.OG83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar în mod corect tribunalul a constatat că abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.

Astfel, pe de o parte, potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta. În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în nr.331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.

Cu toate acestea, prin nr.OG83/2000 s-a procedat nu numai la completarea și modificarea Legii nr.50/1996, ci și la abrogarea unor dispoziții ale acestui act normativ. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 (modificată și completată prin Legea nr.189/2004) privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca pe evenimente legislative distincte.

Rezultă așadar că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.

Ulterior Legea nr.334/2001 a aprobat nr.OG83/2000, însă aprobarea a avut loc în temeiul limitelor delegării legislative stabilite prin art.1 lit. Q pct.1 menționat mai sus.

Pe de altă parte, se observă că Legea nr.50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, aspect ce contravine Constituției.

Astfel, potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art.114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

De asemenea, potrivit art.72 pct.3 lit.h și l din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un element esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, rezultă că Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este o lege organică.

În concluzie, indiferent de finalitatea pe care a avut-o nr.OG83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care ea nu poate produce efecte.

Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".

În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat într-adevăr că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.

recurentul că o atare condiție nu este îndeplinită în speță, de vreme ce legislația nu prevede un spor de stres pentru reclamanți.

Așa cum s-a arătat însă mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea nr.OG83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul reclamanților.

Dreptul la protecția socială a muncii prestate în condiții speciale, concretizat în sporul de 50% la salariul de bază brut lunar constituie un drept recunoscut de dispozițiile legale, implicit un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Cum reclamanții au fost lipsiți de acest drept fără a exista o utilitate publică, așa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, rezultă că prima instanță a făcut o corectă aplicare a acestui text de lege.

Al patrulea motiv de recurs formulat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție referitor la greșita obligare la plata drepturilor bănești actualizate, este nefondat.

Este adevărat că nu se pot face cheltuieli de către recurent decât în limita bugetului anual aprobat și repartizat acestuia, însă tocmai de aceea Curtea a apreciat că cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este fondată și că se impune obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate în acțiune. Numai după executarea acestei obligații de către chematul în garanție, pârâtul MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea la rândul său executa obligația de plată a drepturilor salariale către reclamanți.

Primul motiv de recurs formulat de reclamanți este fondat.

Așa cum corect a reținut prima instanță, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că acest articol este și în prezent în vigoare.

Acest aspect rezultă de altfel și din dispozitivul deciziei nr.XXI/10.03.2008 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție în Secții Unite, în recurs în interesul legii. Astfel, în decizia sa ÎNALTA CURTEa stabilit că acest spor se cuvine și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000 aprobată prin Legea nr.324/2001, fără a stabili și o eventuală dată de la care acest spor nu s-ar mai cuveni.

Pe de altă parte, salariul este o prestație periodică, iar art.110 alin.2 Cod procedură civilă permite solicitarea înainte de termen a unei prestații periodice, instituind practic o excepție de la regula potrivit căreia drepturile solicitate printr-o acțiune trebuie să fie actuale, urmând bineînțeles ca hotărârea obținută să fie pusă în executare la împlinirea termenului.

Rezultă deci că reclamanții sunt îndreptățiți să primească acest spor și în prezent, precum și în continuare, pentru viitor.

Al doilea motiv de recurs formulat de reclamanți este de asemenea fondat.

Instanța de fond a omis într-adevăr să se pronunțe asupra capătului de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetele de muncă ale reclamanților, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.92/1976, Curtea va constata că reclamanții sunt îndreptățiți să li se efectueze în carnetele de muncă mențiunile referitoare la drepturile salariale obținute din sentința ce face obiectul prezentului recurs.

Al treilea motiv de recurs referitor numai la reclamanta C, este fondat.

Astfel, în perioada 19 octombrie 2004 - 31.12.2006, această reclamantă este îndreptățită, pentru considerentele arătate mai sus, să primească sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, iar obligația de plată a acestor drepturi nu revine Consiliului Superior al Magistraturii (instituție unde această reclamantă s-a detașat la data de 3.02.2007), ci Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.

Întrucât reclamanta C nu a înțeles să cheme în judecată decât MINISTERUL PUBLIC, nu și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, instanța trebuia să admită acțiunea față de prima instituție.

Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art.291 Codul Muncii și art.312 Cod procedură civilă, va admite recursurile formulate de reclamanți și de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și va modifica în parte sentința, în sensul că va dispune plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor, pentru toți recurenții-reclamanți.

În ceea ce o privește pe reclamanta C, sentința va fi modificată în sensul că se va dispune plata sporului de 50% către aceasta și pentru viitor, dar și pentru perioada octombrie 2004 - 31.12.2006, perioadă în care obligația de plată revine Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.

Vor fi obligați pârâții să efectueze în carnetele de muncă ale recurenților-reclamanți mențiunile corespunzătoare referitoare la drepturile salariale acordate prin sentința Tribunalului Vâlcea și decizia Curții de APEL PITEȘTI.

Va fi admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și va fi obligat acesta să plătească primei instituții fondurile necesare achitării drepturilor bănești.

Va fi menținută în rest sentința.

Vor fi respinse celelalte recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de suspendare a executării sentinței, formulată de TRIBUNALUL PRAHOVA, ca rămasă fără obiect.

Admite recursurile formulate de reclamanții, C, G, C, și de recurentul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.

Modifică în parte sentința în sensul că dispune plata sporului de 50% pentru recurenții-reclamanți și pentru viitor, iar pentru recurenta-reclamantă C și pentru perioada octombrie 2004-31.12.2006 de către MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cât și pentru viitor.

Obligă pe pârâți la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale recurenților-reclamanți.

Admite cererea de chemare în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și obligă pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să plătească acestui pârât fondurile necesare achitării drepturilor bănești.

Menține în rest sentința.

Respinge celelalte recursuri ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - - -

Grefier,

- -

Red. /25.04.2008

/GM/4 ex.

Jud. fond: scu

Președinte:Laura Ioniță
Judecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin

#Judecator Laura Ionita

Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Pitesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Pitesti