Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 348/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 348/R-CM
Ședința publică din 25 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
JUDECĂTOR 3: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile civile declarate de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, cu sediul în Rm.V,-, județul V, în numele membrilor de sindicat, și și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI MARI, cu sediul în Mari, strada - -, nr.53, județul V, împotriva sentinței civile nr.1006 din data de 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.38/2009, emisă de Baroul Vâlcea -cabinet individual și consilier juridic, pentru recurentul-pârât Consiliul Local al Orașului Mari, în baza delegației de la dosar, lipsind intimații-pârâți Inspectoratul Școlar al Județului V, Ministerul Educației, Cercetării și T B și Școala cu Clasele I-VIII Mari.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimatului-pârât Ministerul Educației, Cercetării și
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, arată că a luat cunoștință de conținutul recursului formulat de pârât și al întâmpinării. Depune la dosar adresa nr.1046 din 19.02.2009, emisă de Inspectoratul Școlar V, pe care o comunică și părții adverse, în copie, și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Consiliul Local Mari, de asemenea, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă Uniunea Sindicatelor Învățământ V, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, urmând ca acordarea cheltuielilor de judecată să fie obținută pe cale separată. Arată că înscrisul depus la dosar, la acest termen de judecată, lămurește situația, în ceea ce privește calitatea Ministerului Economiei și Finanțelor în proces, respectiv aceea de finanțator. Precizează că sumele necesare unităților școlare se trimit la Inspectoratul Școlar, care face centralizarea, iar această centralizare este înaintată Ministerului Finanțelor și Ministerului Educației, Cercetării și T, Ministerul Finanțelor fiind acela care o aprobă efectiv. În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, solicită respingerea acesteia, având în vedere că din actele depuse la dosar rezultă în mod clar că nu poate opera prescripția, dat fiind faptul că aceste acte nu se referă la dreptul salarial în litigiu. Arată, de asemenea, că revendicările salariale au pornit de la calculul salariului "în cascadă".
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Consiliul Local Mari, solicită admiterea recursului unității pe care o reprezintă și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, dată fiind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Apreciază că hotărârea, așa cum este în momentul actual, nu poate fi pusă în executare. Arată că învățământul preuniversitar a trecut înapoi, în anul 2002, sub conducerea Inspectoratului Școlar, din subordinea Consiliului Local. Precizează că statele de funcții sunt făcute de directorul instituției școlare și înaintate Inspectoratului Școlar și că, dat fiind faptul că instituția școlară nu are personalitate juridică, aceste state trec pe la Consiliul Local, spre a fi semnate de primar. Mai arată că directorul unității școlare este ordonator terțiar de credite și că nu există un buget propriu al Consiliului Local.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, solicită admiterea, în parte, a recursului Consiliului Local Mari, cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor. Nu apreciază că unitatea administrativ-teritorială trebuie să suporte din bugetul propriu aceste finanțări, însă Consiliul Local hotărăște cu privire la acordarea bugetului, astfel încât are calitate procesuală pasivă în cauză. Arată că banii vin de la bugetul central de stat, iar toate bugetele ministerelor se plătesc prin deschiderile de credite ale Ministerului Economiei și Finanțelor.
Consilier juridic, pentru recurentul-pârât Consiliul Local Mari, arată că Ministerul Finanțelor trimite banii în bugetul local, într-un cont care aparține unității școlare respective.
CURTEA:
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată la data de 5 septembrie 2008, reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, și, de la Școala cu clasele I-VIII Mari, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al Județului V, Consiliul Local al orașului Mari și Școala cu clasele I-VIII Mari, solicitând să se dispună: obligarea pârâților la acordarea tranșelor suplimentare de vechime începând cu data îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997 de către fiecare dintre reclamanți, pentru perioada 01.10.2001- 31.12.2007; obligarea unităților școlare pârâte să rectifice carnetele de muncă în mod corespunzător, defalcat pe fiecare an de activitate; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate, stabilite ca fiind diferența dintre sumele efectiv plătite și sumele datorate începând cu data 1.10.2001 până la 31.12.2007, prin acordarea tranșelor de vechime prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, de la data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, sume reactualizate în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună până la data plății efective și integrale, precum și obligarea pârâților la plata către Vac heltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că personalul didactic din învățământul preuniversitar este salarizat conform dispozițiilor Legii nr.128/1997 și potrivit art.50 alin.1 personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime influențează în mod direct drepturile salariale cuvenite cadrului didactic respectiv, iar acordarea acestor tranșe are implicații și asupra vechimii efective.
În privința calității procesuale a pârâților s-a arătat că toate instituțiile chemate în judecată sunt instituții cu care sistemul învățământului coexistă pentru a-și putea atinge scopurile ce au determinat instituirea ca atare, având atribuții fie cu elaborarea sau asistarea tehnică de realizare a metodologiilor, fie cu finanțarea efectivă a metodologiilor astfel elaborate.
Referitor la perioada pentru care se impune acordarea acestor drepturi, s-a susținut că prin Acordul din 28.11.2005, semnat inclusiv de Ministerul Educației și Cercetării, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru întreg personalul didactic. Pe cale de consecință, se impune recunoașterea dreptului ori începând cu data de 01.10.2001, ori de la data la care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, până la 31.12.2007.
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, în temeiul art.115-118 Cod procedură civilă, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, pe considerentul că între acest pârât și membrii de sindicat nu există raporturi juridice concretizate în obligațiile specifice angajatorului și angajatului, nu calculează salariul acestora, nu deține cărțile de muncă și nici nu este ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat unde sunt încadrate aceste cadre didactice. Potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cu privire la solicitarea reclamanților de a li se plăti drepturi salariale începând cu anul 2001, s-a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, întemeiată pe dispozițiile art.166 Codul muncii. În acest sens s-a arătat că prevederile Acordului invocat nu sunt aplicabile situației de față, iar nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 pentru personalul didactic din învățământul de stat se referă la diferențele salariale rezultate din perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, ca urmare a stabilirii de către instanțele judecătorești a salariului de bază al cadrelor didactice.
Pe fondul cauzei pârâtul a precizat că în legislația salarizării cadrelor didactice care se aplica până la apariția Legii nr.128/1997 existau numai tranșe de vechime în învățământ pentru stabilirea salariului de bază care se opreau la tranșa de peste 25 de ani. Prin Legea nr.128/1997 se introduc 3 tranșe suplimentare de vechime în învățământ la 30, 35 și peste 40 ani, create prin creșterea acordată în conformitate cu art.50 alin.2 din lege. Creșterea de 1/25 s-a utilizat numai pentru crearea celor trei tranșe, ea nu constituie un spor care se acordă la niște salarii de bază existente și practic se solicită să se efectueze o plată dublă pentru aceeași muncă.
Pârâtul a mai arătat că fiecare act normativ apărut ulterior Legii nr.128/1997 are însumat și acest coeficient prevăzut de art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997, care se calculează la tranșa anterioară de vechime și nu la coeficientul de ierarhizare în sine.
Prin întâmpinarea formulată în termen legal de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V s-a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, cu motivarea că potrivit art.7 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ au personalitate juridică, iar angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
În ceea ce privește corectitudinea încadrării personalului și întocmirea la termen a statelor lunare de plată a drepturilor salariale, răspunderea aparține directorului unității de învățământ, potrivit art.23 din Regulamentul de organizare și funcționare a unității de învățământ preuniversitar. Referitor la salarizarea personalului didactic s-a arătat că începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, în conformitate cu dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001.
Pe fondul cauzei, pârâtul a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, întrucât în toate actele normative invocate prin care s-au stabilit coeficienții de multiplicare și valoarea acestora, în coeficienții de multiplicare aferenți tranșelor de vechime 30-35 de ani, 35 - 40 de ani și peste 40 de ani, au fost cuprinse și creșterile de l/25 prevăzute la art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997. Potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din nr.OG18/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 de ani și peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de l/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.1006/20.11.2008, Tribunalul Vâlceaa admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, respingând acțiunea față de aceștia ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2001 - 04.09.2005 și respinsă acțiunea pentru această perioadă, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele și în interesul reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune, și, de la Școala cu clasele I-VIII Mari și au fost obligați pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al orașului Mari să acorde și să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, constând în diferența dintre sumele datorate reprezentând tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art.50 alin.1 și 2 din Legea nr.128/1997 și sumele efectiv plătite, începând cu data îndeplinirii condițiilor de către fiecare dintre reclamanți, dar nu mai devreme de data de 05.09.2005 și până la data de 31.12.2007, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data plății efective și integrale.
A fost obligată pârâta unitatea de învățământ preuniversitar să înscrie în carnetul de muncă al fiecăruia dintre reclamanți tranșele suplimentare de vechime defalcate pe fiecare an de activitate din perioada pentru care s-a admis acțiunea.
Pârâții unitatea de învățământ preuniversitar și Consiliul Local al orașului Mari au fost obligați să plătească Uniunii Sindicatelor Învățământ V suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T, tribunalul a constatat că este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001 privind reglementarea unor probleme financiare, prevăd că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Această dispoziție legală a fost reiterată și în nr.HG538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Potrivit Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, ordonatorul principal de credite este primarul, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale, îndrituit să aprobe bugetul unității de învățământ și să asigure finanțarea acesteia.
Și excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.10.2001 - 04.09.2005 s-a constatat că este întemeiată, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Faptul că la data de 28 noiembrie 2005 s-a încheiat un Acord prin care Guvernul României a recunoscut că se impune plata unor diferențe salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic, nu este o recunoaștere a dreptului solicitat în cauza de față și a cărui acțiune se prescrie, deoarece are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că dispozițiile art.50 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic vizează în alin.1 și 2 drepturi ale personalului didactic din învățământul preuniversitar. În aliniatul 1, legiuitorul a statuat faptul că personalul în cauză beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege si de trei transe suplimentare, care se acorda la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Ca urmare, din interpretarea gramaticală a textului de lege menționat, precum și din faptul folosirii de către legiuitor a conjuncției copulative "și", rezultă faptul că articolul menționat are în vedere două noțiuni juridice care alcătuiesc tot atâtea drepturi ale personalului didactic preuniversitar: "tranșe de vechime" și "tranșe suplimentare de vechime".
În ceea ce privește momentul acordării acestor tranșe suplimentare de vechime, s-a menționat că textul de lege îl individualizează în mod concret prin folosirea de către legiuitor a prepoziției "la", care, în cazul concret expus de art.50 alin.1, introduce momentul: la 30, la 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Că este așa, reiese și din interpretarea voinței legiuitorului care, în momentul în care a dorit să facă trimitere la intervale de timp, cum este cazul tranșelor de vechime, a apelat la folosirea cratimei, semn grafic ce marchează momentul de început și pe cel de sfârșit din cadrul acelui interval ( a se vedea atât anexele la Legea nr.128/1997, cât și cele ale nr.OG15/2008).
Statuând în primul aliniat asupra existenței a două drepturi, cel la tranșa de vechime și cel la tranșa suplimentară de vechime, în cel de-al doilea alineat al art.50, legiuitorul indică procedeul, modalitatea în care se ajunge la calcularea tranșei suplimentare de vechime, stipulându-se astfel că pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Prin acest alin.2, legea introduce o noua noțiune, respectiv aceea de "coeficient de ierarhizare" sau, în accepțiunea OG nr.15/2008, "coeficient de multiplicare".
Privitor la modul de stabilire a salariului de bază, art.48 alin.3 din Legea nr.128/1997 arată că salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar se stabilesc pe baza valorii coeficientului de multiplicare 1,000 și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 (pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar). Valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 se stabilește anual prin Hotărâre a Guvernului.
În contextul celor menționate, salariul de bază al personalului în cauză este produsul dintre valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa nr.2 din lege, aceștia din urma fiind diferiți în funcție de încadrarea în tranșe de vechime (de ex. de 25-30 de ani, de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și peste 40 de ani). La produsul astfel rezultat se adaugă celelalte sporuri de care beneficiază personalul didactic.
Ceea ce diferențiază tranșa suplimentară de vechime de tranșa de vechime este tocmai creșterea, majorarea intervenită în momentul în care se calculează cuantumul salarial corespunzător tranșei suplimentare de vechime, creștere care se raportează la coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime.
În mod concret, la trecerea în tranșa de vechime de 30-35 de ani, personalul didactic beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de Legea nr.128/1997, coeficientul de multiplicare fiind, cu titlu de exemplu pentru profesor cu grad didactic I, de la momentul împlinirii a 30 de ani de activitate în învățământ de 6,602.
Dar, potrivit art.50 alin.1 din statutul personalului didactic, acesta beneficiază la 30 de ani, la 35 de ani și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, ca o premiere, ca un bonus, și de tranșa suplimentară de vechime la al cărei coeficient de multiplicare se adaugă, până la momentul intrării în vigoare a nr.OG15/2008, și o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Această creștere, în exemplul luat anterior al profesorului cu grad didactic I, ar fi însemnat, printr-un calcul matematic simplu, mărirea coeficientului de multiplicare corespunzător tranșei de vechime de 30-35 cu valoarea de referință a coeficientului de multiplicare 1,000 corespunzătoare, ajungându-se la stabilirea în acest fel a tranșei suplimentare de vechime.
La data de 01 februarie 2008, în Monitorul Oficial nr.82, fost publicată nr.OG15 din 30 ianuarie 2008, care vizează creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, însă acest act normativ nu face trimitere în nici un fel la dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime. Acest drept există în continuare în virtutea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997.
Conform art.5 alin.2 din nr.OG15/2008, în coeficienții de multiplicare din anexa nr.2 (referitoare la personalul didactic din învățământul preuniversitar), prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art.50 alin.2 din statut.
Potrivit acestui text de lege, legiuitorul nu face altceva decât să includă în coeficienții de multiplicare corespunzători fiecăreia dintre cele trei tranșe și creșterea de o pătrime din coeficientul de multiplicare al tranșei anterioare de vechime. Așadar, prin intrarea în vigoare a ordonanței menționate, la coeficientul de multiplicare al tranșei de vechime de 30-35 de ani, de 35-40 de ani și de peste 40 de ani, nu se mai adaugă și creșterea reprezentând pătrimea din tranșa anterioară de vechime.
Acest lucru nu înseamnă că prin art.5 alin.2 din OG nr.15/2008 a fost înlăturat dreptul personalului didactic din învățământul preuniversitar la tranșele suplimentare de vechime, al căror coeficient de multiplicare nu va mai cuprinde și creșterea de 1/25. Acest text de lege nu conduce la concluzia că tranșele suplimentare de vechime au dispărut prin includerea doar a creșterii de o pătrime în coeficienții de multiplicare prevăzuți de anexa 2 din ordonanță.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că dreptul privind tranșele suplimentare de vechime există în continuare și el se cuvine personalului didactic din învățământul preuniversitar și după intrarea în vigoare a nr.OG15/2008, în considerarea art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997, care nu a fost abrogat sau modificat în nici un fel.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, în termen legal, reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele membrilor de sindicat reclamanți, și Consiliul Local Mari.
Prin recursul său, reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele membrilor de sindicat reclamanți în cauză, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.3041Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:
1. În mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâții Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației, Cercetării și T nu au calitate procesuală pasivă.
Astfel, în ceea ce privește pe pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, acesta emite decizia de repartizare conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 și coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personalul didactic necesar, potrivit art.142 alin.1 lit.g din același act normativ.
De asemenea, asigură asistență tehnică de specialitate cu privire la repartizarea sumelor necesare plății drepturilor salariale, așa cum rezultă din dispozițiile Legii nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008.
Pe de altă parte, potrivit Legii nr.388/2007, sumele destinate pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ preuniversitar de stat se alocă defalcat pentru bugetele locale din taxa pe valoarea adăugată, însă defalcarea se face de la bugetul central al Ministerului Educației, Cercetării și Deci bugetul local nu suportă în mod efectiv aceste cheltuieli, ci are rolul numai de a le transmite sumele alocate de la nivel central, respectiv de la bugetul central al
2. În mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 2001 - 2004, fără să dea eficiență Acordului din data de 28.11.2005 (semnat inclusiv de pârâtul ) și nr.OUG17/2006, deși acestea au avut în vedere reparația prejudiciilor salariale produse în perioada octombrie 2001 - septembrie 2004 personalului didactic din învățământul de stat și reprezintă un act întreruptiv de prescripție.
Este greșită concluzia tribunalului în sensul că aceste acte nu s-ar referi la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, cu toate că nici Acordul și nici nr.OUG17/2006 nu fac o diferențiere între diferite categorii de drepturi ce ar trebui acordate, esențial fiind ca acestea să rezulte dintr-un calcul greșit al salariului.
Prin recursul său, pârâtul Consiliul Local Mari a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar al Județului V, și tot greșit a fost admisă acțiunea față de recurentul-pârât.
Referitor la prima critică s-a arătat că instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, precum și cele ale art.15 al.9 din Legea nr.84/1995 și de asemenea faptul că modalitatea de stabilire a drepturilor de salarizare se face de inspectoratul școlar, care aprobă, prin inspectorul școlar general, statul de funcții, potrivit art.9 al.1 din nr.HG2192/2004.
În ceea ce privește cea de-a doua critică s-a arătat că acele cheltuieli de personal, conform Legii nr.84/1995 sunt incluse în finanțarea de bază, care se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, astfel că unitatea administrativ-teritorială reprezintă doar un administrator al acelui cont special în care îi sunt virate sumele necesare cheltuielilor salariale pentru personalul didactic, iar primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul Ministerul Educației, Cercetării și a solicitat respingerea ambelor recursuri ca nefondate.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Recursul formulat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Învățământ V, în numele membrilor de sindicat reclamanți în cauză, este nefondat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și, este nefondat.
Conform art.XIII din nr.OUG32/2001, ncepând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor expres prevăzute la lit.a- Potrivit art.XIII alin.2, cheltuielile prevăzute la alin.1 lit.a și c - f, se finanțează prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării. De asemenea, conform alin.3, cheltuielile privind cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare se finanțează de la bugetul de stat prin Ministerul Educației și Cercetării.
Rezultă din cuprinsul acestor texte de lege că, cheltuielile de personal din unitățile de învățământ preuniversitar se asigură din bugetele locale, iar nu din bugetul Ministerul Educației, Cercetării și, pentru care actul normativ prevede expres cheltuielile pe care trebuie să le finanțeze.
Pe de altă parte, Legea învățământului nr.84/1995 prevede la art.141 atribuțiile (coordonează activitatea de cercetare științifică din învățământ; asigură cadrul pentru producția manualelor școlare; asigură finanțarea școlilor pentru achiziționarea de manuale, conform legii; elaborează criteriile generale de admitere în învățământul superior; aprobă înființarea liceelor și a școlilor postliceale; etc.), or între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de finanțare a cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar de stat.
În altă ordine de idei, conform art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, iar potrivit alin.3, finanțarea de bază (care cuprinde inclusiv cheltuielile de personal, conform alin.5) se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit art.167 alin.13, finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ.
De asemenea, dispozițiile art.167 alin.17 și 18 din Legea nr.84/1995 prevăd în mod expres ce anume cheltuieli aferente unităților de învățământ preuniversitar se suportă de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, iar între aceste cheltuieli nu se regăsesc și cele legate de salariile cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean, curtea constată că art.142 din Legea nr.84/1995 prevede în mod expres atribuțiile acestei instituții (urmărește modul de organizare și de funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, în conformitate cu politica educațională la nivel național; asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ; asigură calitatea învățământului și respectarea standardelor naționale prin inspecția școlară; etc.), iar între aceste atribuții nu se regăsește și aceea de plată a drepturilor salariale.
Faptul că semnează decizia de repartizare a cadrelor din învățământul preuniversitar nu-i conferă calitatea de angajator și deci nici obligația de plată a salariului, aceste atribuții avându-le directorul unității de învățământ conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997.
Art.7 alin.5 din Legea nr.388/2007 privind bugetul de stat pe anul 2008 prevede că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată menționate la alin.4 (inclusiv cele destinate finanțării cheltuielilor de personal ale unităților din învățământul preuniversitar de stat), pe comune, orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de alte criterii specifice.
Acest text de lege, contrar susținerilor recurenților, nu instituie nici o obligație legată de plata diferențelor salariale în sarcina pârâților Ministerul Educației, Cercetării și și Inspectoratul Școlar Județean, acesta din urmă acordând doar asistență tehnică de specialitate directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice cu ocazia repartizării sumelor destinate finanțării cheltuielilor de personal
În concluzie, curtea apreciază că nici pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și și nici pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V nu au nici un fel de obligații legate de plata salariilor reclamanților, astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că ei nu au calitate procesuală pasivă.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
Acordul încheiat la data de 28.11.2005, nr.OUG17/2006 care a materializat acest acord și Ordinul nr.3351/2006 emis în aplicarea nr.OUG17/2006, au avut în vedere plata unor drepturi salariale ce au rezultat ca urmare a calculării greșite a salariilor, calculare determinată de o interpretare greșită a legii. În speță însă, este vorba despre o neaplicare a legii (neacordarea dreptului la tranșa de vechime suplimentară reglementată de art.50 alin.1 din Legea nr.128/1997), deci de o neplată a unor drepturi expres și clar reglementate de un text de lege care nu comportă interpretări diferite. Rezultă că în speță, în raport de obiectul acțiunii, cele trei acte normative menționate mai sus, respectiv Acordul încheiat la data de 28.11.2005, nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se aplică în litigiu, astfel că nu pot fi invocate de reclamanți pentru întreruperea cursului prescripției și singurul act normativ la care trebuie să ne raportăm în cauză este Legea nr.128/1997.
Ca atare, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Vâlceaa reținut că Acordul din 28.11.2005 nu se aplică în speță și că în raport de obiectul acțiunii, în cauza de față se are în vedere calculul diferențelor salariale rezultate din aplicarea neunitară a Legii nr.128/1997 și nu se referă la tranșele suplimentare de vechime prevăzute de lege, litigiu ce se prescrie în termen de 3 ani, iar pentru perioada 01.10.2001 - 04.09.2005 a intervenit această instituție a prescripției extinctive.
Recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Mari este nefondat pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar Județean Vaf ost admisă legal de către instanța de fond care, potrivit considerentelor sentinței recurate, a avut în vedere dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, cele ale nr.HG538/2001, precum și cele ale Legii nr.215/2001, și a făcut o aplicare corectă a acestor dispoziții legale.
De asemenea, trebuie avute în vedere și considerentele menționate la analiza recursului reclamantei, referitor la aceeași excepție respinsă în mod legal de tribunal.
Și cealaltă critică formulată de pârât este nefondată față de dispozițiile art.36 al.4 lit.a din Legea nr.215/2001 republicată, privind administrația publică locală.
Deși cele menționate de recurent privind finanțarea cheltuielilor de personal ale cadrelor didactice sunt corecte, nu trebuie ignorate dispozițiile din Legea nr.215/2001.
Potrivit art.36 al.4 lit.a din această lege consiliul local, aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Ca atare, chiar dacă primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială, virările de credite sunt aprobate de consiliul local, inclusiv a celor din contul special în care sunt virate sumele necesare cheltuielilor salariale pentru personalul didactic, repartizate unităților administrativ teritoriale de către direcția generală a finanțelor publice.
Examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod procedură civilă, se constată că sentința recurată nu este afectată de alte cauze de casare sau de modificare.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate ambele recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanta UNIUNEA SINDICATELOR ÎNVĂȚĂMÂNT, în numele membrilor de sindicat reclamanți în cauză, și de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI MARI, împotriva sentinței civile nr.1006 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
, Pl.,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.03.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă, Irina Tănase
