Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 349/R-CM
Ședința publică din 23 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Șerbănoiu Bădescu JUDECĂTOR 2: Florica Răuță
Judecător: - -
Judecător: - -
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII SI, cu sediul în B, sector 1,--30 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.117 din 27 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, în baza delegației de reprezentare juridică și consilier juridic pentru intimatul-chemat în garanție Consiliul Județean V, lipsind celelalte părți procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că apărătorul intimatei-reclamante, avocat a depus, prin serviciul registratură, note de ședință.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe recursuri.
Reprezentantul recurentului-pârât Inspectoratul Școlar Județean V, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui.
Reprezentantul intimatului-chemat în garanție, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor, arătând că instanța de fond în mod corect a reținut că nu există un raport între instituția pe care o reprezintă și recurenții-pârâți și nu are astfel calitate procesual pasivă.
CURTEA
Examinând recursurile civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2008, reclamanta în contradictoriu cu pârâții pârâții Liceul Teoretic, Inspectoratul Școlar al Județului și Ministerul Educației și Cercetării a solicitat să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității ( 15.06.2004) - în total 198 ore, sumă actualizată în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a fost angajată ca învățător titular la Liceul Teoretic comuna, având o vechime de peste 25 ani și gradul didactic Norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin.l din acest act normativ, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege.Potrivit pct.4, cap.II anexa 2 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului Personalului Didactic emise de sub nr.19388/14.11.1997, pentru diferența de 2 ore săptămânal trebuia să fie salarizată la plata cu ora, nefăcând parte din categoria personalului didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997 pentru care nu se acordă reducere.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantei și în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
De asemenea, a arătat că nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform disp. art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
În temeiul dispozițiilor art.115 Cod procedură civilă a formulat întâmpinare și pârâtul Inspectoratul Școlar Județean prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținându-se că, potrivit dispozițiilor art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate, text de lege în temeiul căruia s-a susținut că acțiunea este prescrisă, cel puțin pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
Prin sentința civilă nr.177 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâților Ministerul Educației și Cercetării și Inspectoratul Școlar al Județului
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de Inspectoratul Școlar al Județului V.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar Județean V împotriva chemaților în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și Primarul Comunei.
A fost admisă acțiunea reclamantei și obligați pârâții Liceul Teoretic, Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației și Cercetării la plata drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea a câte două ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1 octombrie 2001 până la data de 15 iunie 2004, respectiv 198 ore, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția prescripției invocată de Inspectoratul școlar al județului V, instanța respinge această excepție.
Prin Acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic.
Acest acord a fost legiferat, emițându-se OUG nr.17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului și art.1 din OUG nr.17/2006.
Față de aceste considerente, a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca fiind neîntemeiată.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, a fost apreciată ca nefondată, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum de altfel se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezența acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995, republicată și art.44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului Vaf ormulat cererea de chemare în garanție a Direcției -e a Finanțelor Publice a Județului V, a Consiliului Județean V și a Primarului comunei, în baza dispozițiilor art.60 od procedură civilă, solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea, să fie obligați la achitarea drepturilor salariale către reclamantă și terții chemați în garanție.
În motivarea cererii de chemare în garanție, s-a arăztat că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea. Mai arată că în același sens sunt și dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2007, Legea nr.486/2006, care prin art.14 alin.5 precizează că obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției -e a Finanțelor Publice V, după consultarea consiliului județean și a primarilor.
În ceea ce privește această cerere de chemare în garanție, tribunalul a constatat că potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar județean. Așadar, personalul didactic are încheiat contract individual de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean V și în reducerea normei didactice, respectiv plata separată a celor două ore prestate suplimentar, nu sunt implicat instituțiile Direcția -ă a Finanțelor Publice a Județului V, Consiliul Județean V și Primarul comunei. Ca atare, acești terți chemați în garanție nu au calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reținut următoarea situație de fapt:
Norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din OG nr.103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările -e pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără reducerea salariului poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate s-a reținut de către instanță că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii.
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit.f și g din Legea 128/1997, respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamanta, care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art.51 pct. 8 combinat cu art.49 pct.1 și art.43 lit.c din același act normativ.
Față de aceste considerente, acțiunea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Județean
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tac riticat sentința pentru netemeinicie, după cum urmează:
1) În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamantă, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților din învățământul preuniversitar.
Mai arată că recurentul nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2) Sentința cuprinde dispoziții contradictorii în sensul că, pe de o parte a fost respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice de predare, iar pe de altă parte au fost totuși obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus față de norma didactică.
Acordul încheiat de Guvernul României cu principalele federații sindicale din învățământ nu se referă la drepturile salariale solicitate prin acțiunea ce face obiectul dosarului.
Nici acest Acord, nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 (1) din Legea nr.128/1998 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
1)Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe care a invocat-
Astfel, deși potrivit Codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că Acordul din 28 noiembrie 2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
2) Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanta nu a solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu a prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Primul motiv de recurs formulat de Ministerul Educației, Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs al aceluiași pârât este nefondat, deoarece în mod corect prima instanță a respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice pentru reclamanții având calitate de învățători, respectiv educatori, cu motivarea că activitatea acestora în cadrul normei didactice definită ca "post" presupune o anumită programă ce trebuie respectată, iar prin reducerea normei nu s-ar mai putea parcurge întreaga programă.
Imposibilitatea reducerii normei didactice nu vine însă în contradicție cu plata orelor pe care aceste cadre didactice le prestează în plus, dimpotrivă, este firesc ca pentru orele pe care le prestează suplimentar, cadrele didactice a căror normă didactică nu poate fi redusă, să fie plătite separat. În caz contrar s-ar produce o discriminare cu privire la egalitatea de tratament referitoare la drepturile salariale, așa cum corect a reținut prima instanță.
Primul motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V este nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamantei introdusă la data de 7 ianuarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurentului în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al doilea motiv formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V referitoare la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamantei este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamantă de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanta nu a dovedit că a prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamantei, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanta este îndreptățită să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinește cele 2 condiții și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanta este îndreptățită la plată suplimentară.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, recursurile declarate împotriva sentinței civile nr.177 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a se respinge ca nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, recurenții-pârâți urmează a fi obligați să plătească intimatei-reclamante, suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B, sector 1,--30 și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.117 din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe recurenții-pârâți Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean V să plătească intimatei-reclamante suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,23 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/23.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Veronica Șerbănoiu BădescuJudecători:Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica Răuță
