Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 357/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 357/R-CM
Ședința publică din 29 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII SI T și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.202 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru intimatele-reclamante - și, în baza împuternicirii avocațiale nr.105/2008 emisă de Cabinet individual-Baroul V și consilier juridic pentru intimata-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, în baza delegației depusă la dosar, lipsind recurenții-pârâți, intimații-pârâți Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII M și intimații-chemați în garanție Consiliul Județean V, Primarul și Primarul.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Avocat pentru intimatele-reclamante - și, depune la dosar note de ședință.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat având cuvântul pentru intimatele-reclamante - și, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate, pentru motivele invocate în notele scrise depuse la dosar și susținute oral, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 300 lei către intimate.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-chemată în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, solicită respingerea recursului declarate de pârâți ca nefondate.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâții Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I- VIII M, Inspectoratul Școlar al Județului V și Ministerul Educației și Cercetării, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să îi oblige pe pârâți la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității, sume actualizate în funcție de rata inflației, de la data scadenței până la data plății efective și integrale.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost angajate ca învățător titular, reclamanta - la Școala cu clasele I-VIII, comuna, județul V, și ca educator reclamanta la Școala cu clasele I-VIII M și că au avut o vechime de peste 25 ani și gradul didactic
Au mai susținut că norma didactică pentru personalul didactic se stabilește conform art.42-47 din Legea nr.128/1997 privind Statutul Personalului Didactic. Astfel, conform art.45 alin.1, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului, fiind personal didactic de predare, cu o vechime în învățământ de peste 25 ani, cu gradul didactic I, îndeplinind condițiile prevăzute de lege.Potrivit pct.4, cap. II anexa 2 din Precizările generale pentru aplicarea Statutului Personalului Didactic emise de sub nr.19388/14.11.1997, pentru diferența de 2 ore săptămânal trebuiau să fie salarizați la plata cu ora, nefăcând parte din categoria personalului didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997 pentru care nu se acordă reducere.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că acest pârât nu este angajatorul reclamantelor și, în consecință, nu există identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. Acest pârât apreciază că numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică are calitatea de angajator, astfel cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul muncii, iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T nu poate încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare și nu are competența de a recalcula sau plăti salarii.
De asemenea, acest pârât nu are calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, conform art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat asigurându-se din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune susținând că, potrivit art.166 alin.1 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescriu în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate, astfel că acțiunea este prescrisă, cel puțin pentru perioada octombrie 2001 - iunie 2004.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocându-se în acest sens dispozițiile art.43 lit. a și b, art.44 alin.1, 3 și 4 din Legea nr.129/1997.
Prin sentința civilă nr.202/10.03.2008 au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației și Cercetării și a Inspectoratului Școlar al Județului V și excepția prescripției dreptului material la acțiune la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Inspectoratul Școlar al Județului V împotriva chemaților în garanție Direcția Generală a Finananțelor Publice, Consiliul Județean V, Primarul și Primarului.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a terțului Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost admisă acțiunea și au fost obligați pârâții Ministerul Educației și Cercetării, Inspectoratul Școlar Județean V, Școala clasele I-VIII și Școala cu clasele I-VIII M la plata către reclamante a drepturilor salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică, începând cu data de 1.10.2001 până la data încetării activității, sume actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective.
Au fost obligați aceeași pârâți la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a analizat cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de părți.
Astfel, instanța a apreciat că este neîntemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului V, cu motivarea că prin acordul din 28 noiembrie 2005 semnat inclusiv de Ministerul Educației, Cercetării și T, Guvernul României a recunoscut că se impune plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - septembrie 2004, pentru întreg personalul didactic. Acest acord a fost legiferat, emițându-se nr.OUG17/2006, care reia aceleași principii.
Prin urmare, pe lângă faptul că există o recunoaștere a necesității acordării acestor drepturi, această obligație de plată este impusă chiar și de un act normativ cu putere de lege, respectiv art.166 alin.2 Codul muncii, conform căruia termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, precum și art.1 din nr.OUG17/2006.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, având în vedere că potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 planurile de învățământ sunt elaborate de acel minister, cum, de altfel, se recunoaște și prin întâmpinare, modificarea acestora implică prezența acestui pârât în cauză și se justifică calitatea sa procesuală pasivă, astfel că excepția a fost apreciată ca nefondată.
Potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectoratul școlar județean.
Prin urmare, unitățile școlare împreună cu Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Educației, Cercetării și T trebuie să asigure reducerea normei didactice, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997. Mai mult, norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire este în sarcina Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995, republicată și art. 44 din Legea nr.128/1997, astfel că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului a formulat cererea de chemare în garanție a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului V, a Consiliului Județean Va P rimarului comunei și a Primarului orașului, în baza dispozițiilor art. 60 od procedură civilă, solicitând ca în cazul în care se va admite acțiunea, să fie obligați la achitarea drepturilor salariale către reclamantă și terții chemați în garanție.
În motivarea cererii de chemare în garanție, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, sens în care sunt și dispozițiile Legii bugetului de stat pe anul 2007, legea nr.486/2006, care prin art.14 alin.5 precizează că obligația repartizării sumelor pentru cheltuielile de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice V, după consultarea consiliului județean și a primarilor.
În ceea ce privește această cerere de chemare în garanție, tribunalul a constatat că, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, angajarea pe post se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar județean. Așadar, personalul didactic are încheiat contract individual de muncă cu Inspectoratul Școlar Județean V și în reducerea normei didactice, respectiv plata separată a celor două ore prestate suplimentar, nu sunt implicat instituțiile Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului V, Consiliul Județean V, Primarul comunei și Primarul orașului. Ca atare, acești terți chemați în garanție nu au calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată față de considerentul că nu are calitatea de coordonator de credite pentru angajații Ministerului Educației și Cercetării și în consecință, între reclamante și acest chemat în garanție nu există raporturi juridice de dreptul muncii.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că norma didactică și școlarizarea personalului didactic este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare și de nr.OG103/1998 aprobată prin Legea nr.109/1999. Astfel, potrivit dispozițiilor art.4 din nr.OG103/1998 aprobată prin Legea 109/1999 norma didactică a personalului de predare din învățământul preuniversitar cuprinde activități didactice de predare, învățare, de educație, de instruire practică și de evaluare și activități de pregătire metodico-științifică și de educație, complementar procesului de învățământ..
Potrivit dispozițiilor art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, personalul didactic de predare și de instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 ani și gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului. În același sens, la pct.4 din Precizările Generale pentru aplicarea Statului personalului didactic nr.19388/14.11.1999 emis de Ministerul Educației și Cercetării se prevede ca personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără reducerea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 ore. De asemenea, în același punct se mai prevede faptul că nu se aplică reducerea de 2 ore pentru personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997.
Având în vedere prevederile legale sus - menționate instanța a apreciat că art.45 din Legea nr.128/1997 se referă la întregul personal de predare, personal în care sunt incluși și învățătorii și, pe cale de consecință, și aceștia beneficiază de plata orelor efectuate în plus față de norma didactică stabilită potrivit legii,
Mai mult, în aceste precizări emise de Ministerul Educației și Cercetării se prevede în mod expres că nu beneficiază de reducerea de 2 ore personalul didactic prevăzut la art.43 lit. f și g din Legea nr.128/1997 respectiv personalul didactic din învățământ special și casele de copii și personalul didactic din învățământul special integral, din centrele logopedice interșcolare, personalul didactic itinerant și profesorii psihopedagogi din casele de copii.
În această situație se află și reclamantele, care îndeplinesc condițiile de vechime în învățământ și gradul didactic pentru reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, ceea ce nu înseamnă însă reducerea activității cu două ore săptămânal, ci plata salariului pentru două ore săptămânal în plus prin depășirea normei didactice la care au dreptul prin plata cu ora conform art. 51 pct. 8 combinat cu art. 49 pct. 1 și art. 43 lit. c din același act normativ.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâții Inspectoratul Școlar Județean V și Ministerul Economiei Cercetării și
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Vac riticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Într-un prim motiv de recurs a fost criticată greșita respingere excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului în raport de cererea privind plata drepturilor salariale.
Arată recurentul că ordonator parțial de credite și în același timp cel care întocmește statele de plată este unitatea de învățământ preuniversitar la care cadrul didactic își desfășoară activitatea. Pe de altă parte potrivit nr.OUG32/2001, nr.HG538/2001 și a legilor bugetului de stat pe anii 2002- 2008, repartizarea sumelor pentru cheltuieli de personal pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat revine Direcției Generale a Finanțelor Publice, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor.
2. Instanța a încălcat legea și a dat o apreciere greșită probelor dosarului, neadmițând excepția prescripției dreptului material la acțiune pe care a invocat-
Astfel, deși potrivit codului muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani, totuși instanța de fond a admis acțiunea și pentru perioada anterioară ultimilor 3 ani dinaintea promovării acțiunii, reținând în mod eronat că acordul din 28.11.2005 și nr.OUG17/2006 reprezintă acte de întrerupere a prescripției, deși acestea se referă la alte drepturi salariale și nu la cele pretinse prin acțiunea de față.
3. În mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată de recurent.
În cadrul acestui motiv recurentul a invocat încălcarea și aplicarea greșită legii și a făcut trimitere la motivele de la punctul 1 din recurs.
4. Hotărârea este lipsită de temei legal, dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 nefiind incidente, deoarece reclamanții nu au solicitat conducerii unităților de învățământ reducerea normei didactice, neexistând un act adițional în acest sens și nici nu au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, așa cum s-a reținut.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și Tac riticat sentința pentru netemeinicie, după cum urmează:
1. În mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive.
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamanți, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
2. În mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de guvern cu principalele federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Se mai arată că, potrivit art.17 din anexa 1 la nr.OG11/2007, aprobată prin Ordinul nr.1350/2007 în cadrul personalului didactic care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal se regăsesc și învățătorii, institutorii și educatorii.
În fine, arată recurentul că în conformitate cu art.27 din nr.HG281/1993, soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi care se stabilesc potrivit respectivei hotărâri de guvern este de competența consiliului de administrație, textul de lege prevăzând și termenele și procedura aplicabilă în această situație. Cum reclamanții nu au depus în termenul prevăzut de lege contestație cu privire la modul de stabilire a salariilor, respectiv nu au solicitat plata drepturilor salariale pentru munca prestată în plus, ei sunt decăzuți din acest drept.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T este nefondat.
Norma didactică se regăsește în planurile de învățământ a căror întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T, potrivit art.12 din Legea învățământului nr.84/1995, coroborat cu art.44 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, potrivit art.170 alin.2 din Legea nr.84/1995 a învățământului, "modalitățile concrete de proiectare, repartizare și execuție bugetară a fondurilor destinate învățământului preuniversitar de stat se stabilesc prin norme metodologice aprobate prin hotărâre a Guvernului, elaborate de către Ministerul Educației și Cercetării, împreună cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Ministerul Administrației și Internelor, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative din învățământ și a structurilor asociative ale autorităților administrației publice".
În aceste condiții, curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât.
Al doilea motiv de recurs al recurentului Inspectoratul Școlar Județean V, precum și susținerile celui de-al doilea recurent făcute în cadrul celui de-al doilea motiv de recurs privind greșita respingere a excepției de prescripție, este nefondat.
Potrivit art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate și că acest act normativ nu conține dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive.
Potrivit art.295 alin.1 din Codul muncii, dispozițiile acestuia se întregesc însă cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. Astfel, art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1959 prevede că "prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția".
Efectul întreruperii termenului de prescripție constă, potrivit art.17 alin.1 și 2 din decretul nr.167/1958, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție.
Acțiunea reclamanților introdusă la data de 23 ianuarie 2008, prin care s-au solicitat drepturi bănești restante pe perioada octombrie 2001 - la zi nu este prescrisă, pentru că în cauză au intervenit mai multe acte întreruptive de prescripție și nu doar unul singur, iar instanța le-a reținut corect ca atare.
Astfel, prin Acordul semnat la data de 28 noiembrie 2005 s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, reprezentând diferențe salariale cuvenite acestora urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001 - octombrie 2004.
Constatările din acest act s-au reflectat apoi în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001 - octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Rezultă așadar că de la data acestui ultim act a început să curgă termenul de prescripție pentru drepturile salariale cuvenite începând cu anul 2001.
Este greșită susținerea recurenților în sensul că acest act normativ s-ar referi la alte drepturi salariale decât cele pretinse în prezenta acțiune, deoarece nr.OUG17/2006 nu face referire la o anumită categorie de drepturi salariale, iar unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Al patrulea motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V, precum și cel de-al doilea motiv de recurs al pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și referitor la temeinicia acordării drepturilor salariale restante reclamanților este nefondat.
Dreptul instituit pentru reclamanți de art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, care arată că personalul didactic cu o vechime de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului, este prevăzut expres fără nici o limitare sau condiționare, în sensul că ar fi trebuit solicitat și prevăzut într-un act adițional.
În acest context nu poate fi primită nici susținerea că reclamanții nu au dovedit că au prestat muncă în plus câte două ore săptămânal față de norma didactică, condiția cerută de lege pentru a beneficia de reducerea normei didactice fiind doar vechimea de peste 25 de ani și gradul didactic
Mai mult, prin Ordinul Ministerului Educației Cercetării și T nr.1350/2007, prin care s-a aprobat metodologia de calcul a drepturilor salariale, s-a recunoscut posibilitatea plății reclamanților, prevăzându-se în mod expres tarifele orare pentru sistemul plății pentru orele neplătite ce fac obiectul sesizării instanței.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de dispozițiile art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, pentru că îndeplinesc cele 2 condiții, și, întrucât reducerea normei didactice nu este posibilă, dată fiind stabilirea normei didactice pe clasă sau pe clase simultane, precum și existența unei programe ce trebuie respectate, în mod corect tribunalul a reținut că, pentru orele pe care le prestează în plus față de norma didactică redusă la care ar avea dreptul, reclamanții sunt îndreptățiți la plată suplimentară.
Este de asemenea nefondată susținerea recurentului Ministerul Educației, Cercetării și T în sensul că reclamanții trebuiau să urmeze procedura instituită de art.27 din nr.HG281/1993, în sensul depunerii unei contestații la consiliul de administrație, deoarece textul de lege enunțat se referă la contestații în legătură cu "stabilirea salariilor, acordarea gradațiilor, sporurilor, premiilor și altor drepturi", deci la drepturi deja acordate salariaților, or în speță reclamanții solicită tocmai acordarea unor astfel de drepturi.
Rezultă așadar că procedura instituită de art.17 din nr.HG281/1993 trebuie utilizată atunci când au fost acordate anumite drepturi salariale angajaților și aceștia sunt nemulțumiți de modalitatea de stabilire, însă nu și atunci când astfel de drepturi nu au fost acordate, o contestație în această situație fiind de altfel lipsită de obiect.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V privind lipsa calității sale procesuale, precum și al treilea motiv de recurs privind greșita respingere a cererii de chemare în garanție sunt fondate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007- repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.4 (respectiv sumele destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat) pe comune, orașe, municipii și sectoarele Municipiului B se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene, respectiv a Municipiului B, după consultarea consiliului județean și a primarilor, și cu asistența tehnică și de specialitate a inspectoratului școlar sau a direcției de muncă, solidaritate socială și familie, după caz, în funcție, de regulă, de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Rezultă așadar că recurentul Inspectoratul Școlar Județean V are atribuții în procedura repartizării sumelor necesare destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar. Nu are nici o relevanță că el este terț față de raportul juridic de muncă analizat și că nu este ordonator de credite, considerentele pentru care i-a fost reținută calitatea procesuală pasivă fiind altele.
Rezultă de asemenea din același text de lege că astfel de atribuții au și chemații în garanție Direcția Generală a Finanțelor Publice V, Consiliul Județean V și primarii comunelor și
Față de aceste dispoziții legale, și având în vedere obiectul acțiunii, respectiv obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului V să plătească reclamanților titulari ai dreptului material la acțiune drepturile salariale neacordate, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, de câte două ore săptămânal față de norma didactică, curtea, la fel ca și tribunalul, apreciază că acest pârât are calitate procesuală pasivă.
Pentru aceleași considerente apreciază că trebuia admisă cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât împotriva Consiliului Județean V, Direcției Generale a Finanțelor Publice V, Primarului comunei și Primarului comunei.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.291 Codul muncii și art.312 cod procedură civilă, va admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean V și va modifica în parte sentința, în sensul că va admite cererea de chemare în garanție și va obliga pe chemații în garanție să aloce pârâtului V fondurile necesare achitării drepturilor bănești. Va menține în rest sentința. Va respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Economiei, Cercetării și
În temeiul art.274 cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la plata către fiecare intimată - reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN împotriva sentinței civile nr.202 din 10 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN V și obligă pe chemații în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, CONSILIUL JUDEȚEAN V, PRIMARUL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI să aloce acestui pârât fondurile necesare achitării drepturilor bănești.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII SI T, ca nefondat.
Obligă pe recurenți la plata către fiecare intimată - reclamantă a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 aprilie 2008 - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.
TC/4 ex.
30.04.2008
jud fond.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu
