Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 3626/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3626
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.200 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat lipsind: intimatul pârât Inspectoratul Școlar al Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii și obligarea pârâtului la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 200 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosar nr-, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei diferențe salariale în sumă de 1345 lei, netă și actualizată în raport de inflație și 1200 lei cheltuieli de judecată.
A obligat pârâta să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut:
Reclamanta a îndeplinit funcția de inspector școlar în cadrul pârâtului Inspectoratului Școlar Județean M, din data de 01.04.2005, așa cum reiese din adeverința nr. 9435/07.10.2008 și din copia carnetului de muncă.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță.
Din cuprinsul textelor legale enunțate s-a dedus, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, a rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, s-au calculat următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Conform raportului de expertiză întocmit de exp. contabil, a rezultat că reclamantei nu i s-au calculat corect drepturile salariale aferente perioadei ianuarie 2006 - decembrie 2008. De asemenea a reieșit că pe perioada octombrie 2001- octombrie 2004, perioada de operare a OUG nr. 17/2006, nu au fost acordate reclamantului diferențele de drepturi salariale solicitate, deoarece acesta nu a lucrat în cadrul pârâtului, în perioada menționată.
Reclamanta a precizat că solicită drepturile bănești stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză.
Referitor la petitul prin care reclamanta a solicitat compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat deoarece potrivit art. 141 CM concediul de odihnă se efectuează în fiecare an, iar compensarea în bani a acestuia (concediul de odihnă neefectuat) este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă, ori în speța dedusă judecății reclamanta se află în raporturi de muncă cu pârâtul. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada că nu a primit indemnizația de Co, integral.
Față de raportul de expertiză contabilă la care pârâtul nu a formulat obiecțiuni, instanța a constatat că reclamantei i se cuvine, pentru perioada ianuarie 2006-decembrie 2008, suma 1345 lei- compusă din salariul funcției didactice, indemnizația de conducere(40%), gradația de merit( 20%), spor de vechime(25%), indemnizația de institutor (10%), reprezentând diferențe drepturi salariale nete- actualizate cu indicele de inflație, în acest sens pârâtul a fost obligată la plata acestei sume.
Astfel că, instanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă și în acest sens pârâtul M a fost obligat să achite reclamantei suma de 1345 lei, reprezentând diferență drepturi salariale nete actualizate cu indicele de inflație, cu care aceasta fost prejudiciată.
De asemenea instanța a constatat întemeiat și petitul privind consemnarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei și a obligat pârâtul să efectueze cuvenitele înscrieri.
Instanța obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare expertiză contabilă și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat recurs în termen legal, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii inițiale prin omologarea raportului de expertiză.
Hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, în condițiile în care nu a efectuat în totalitate concediul de odihnă pe ultimii 3 ani și a depus în acest sens adeverință, iar din raportul de expertiză a rezultat același lucru și că nu a primit nicio sumă de bani.
Este îndreptățită să primească o despăgubire egală cu indemnizația de concediu de odihnă la care ar fi avut dreptul, întrucât în perioada în care a îndeplinit funcția de inspector școlar datorită multitudinii de sarcini, nu a putut efectua integral concediul de odihnă, iar pârâtul a recunoscut aceste aspecte prin întâmpinare.
Această despăgubire i se cuvine în baza răspunderii patrimoniale a angajatorului, în condițiile în care dreptul la concediul de odihnă se acordă în baza unei programări efectuate de angajator conform art.143 din Codul Muncii, iar această programare nu s-a făcut de către angajator.
Ca urmare a neefectuării concediului de odihnă, pârâtul i-a creat un prejudiciu material prin neacordarea acestui drept în cauză fiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prev. de art.269 din Codul Muncii, iar potrivit art. 287 sarcina probei revine angajatorului care are obligația de a depune dovezi în favoarea sa.
În drept a invocat prev. art.299 și urm.Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Astfel, chiar dacă a rezultat cu certitudine că recurenta reclamantă nu a efectuat concediul legal de odihnă, prima instanță a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale relevante pentru o bună soluționare a cauzei.
În acest sens, art.141 din Codul Muncii, reglementează efectuarea și compensarea concediului de odihnă și excepțional efectuarea concediului în anul următor fiind permisă numai în cazurile expres prevăzute de lege sau în cazurile prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
Potrivit alin.3 "Angajatorul este obligat să acorde concediu, până la sfârșitul anului următor, tuturor salariaților care într-un an calendaristic nu au efectuat integral concediul de odihnă la care aveau dreptul", iar în speță așa cum corect susține recurenta reclamantă angajatorul nu și-a respectat această obligație, însă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
De aceea, instanța a concluzionat legal că nu este posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă în condițiile în care raporturi de muncă între părți există în continuare și sub acest aspect, Curtea constată că instanța s-a pronunțat în limitele investirii, astfel că este neîntemeiată critica care se referă la faptul că instanța nu a examinat cauza în temeiul art.269 din Codul Muncii, care reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului față de angajat.
În condițiile în care investirea instanței nu s-a efectuat pe acest temei, se impune să amintim recurentei reclamante că potrivit art.294 Cod procedură civilă " În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot alte cereri noi" și în baza art.316 Cod procedură civilă" Dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol".
Critica recurentei reclamante în această modalitate are forma unei noi cereri în recurs, întrucât la prima instanță nu a efectuat o investire pe temeiul amintit anterior și nici nu și-a întregit sau modificat cererea în condițiile art.132 din Codul d e procedură civilă.
Neexistând nici motive de ordine publică, care în condițiile legale să poată fi puse în dezbaterea părților din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge și se menține hotărârea pronunțată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.200 din 09.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI M, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
2ex/ML/03.06.2009
F
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
