Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 364/R-CM
Ședința publică din 27 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtulMINISTERUL EDUCATIEI CERCETARII SI, cu sediul în--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1176/CM din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia Pitești au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură întâmpinare, în care se precizează că se solicită judecata cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, față de această situație, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea introdusă la data de 22.02.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanții, și, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Grădinița Pitești, Centrul Bugetar Colegiul Național " " Pitești, Municipiul Pitești, prin primar, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A, Ministerul Educației, Cercetării și T și Consiliul Județean A pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați: pârâții Grădinița cu Program prelungit nr.17 "Căsuța cu povești" Pitești, Inspectoratul Școlar al Județului A și Ministerul Educației, Cercetării și T la reducerea normei didactice de predare cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului; toți pârâții - la plata drepturilor salariale, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte două ore pe săptămână față de norma didactică pe perioada octombrie 2001-17.08.2003, actualizate cu indicele de inflație și la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt încadrați în funcția didactică de educator la Grădinița Pitești, că potrivit art.45 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Au mai precizat reclamanții că acest drept izvorăște din lege încă din anul 1997, însă nu a fost niciodată aplicat, Guvernul României a recunoscut existența și a promis plata tuturor diferențelor salariale numai pentru perioada octombrie 2001-septembrie 2004.
Prin întâmpinare, Municipiul Pitești a invocat excepția lipsei calității sale procesuale în raport de dispozițiile Legii nr.486/2006, ale Legii nr.128/1997, ale Legii nr.215/2001, arătând că repartizarea sumelor din bugetul de stat destinate finanțării activității din învățământ pe comune, orașe, municipii se face prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective, iar calculul drepturilor salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite. De asemenea, potrivit nr.OUG17/2006 diferențele salariale se plătesc din bugetul Ministerului Educației, Cercetării și T, nu de la bugetul local al Municipiului Pitești.
Pe fond, intimatul a arătat că solicită respingerea acțiunii pentru că Municipiul Pitești nu are calitatea de ordonator principal de credite.
În termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tad epus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamanților și nu are obligația de a plăti acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții Ministerul Educației, Cercetării și T arată că nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de dispozițiile art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, se arată de către Minister că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fond, apărările pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T sunt de respingere a acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții nu au contestat în perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată modul de stabilire a salariului așa cum prevedeau dispozițiile art.27 din nr.HG281/1993, astfel că pentru trecut solicitarea este neîntemeiată
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost invocată excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.48 din nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționare
În raport de aceste dispoziții pârâtul susține că este eronată opinia reclamanților referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
Pârâtul Consiliul Județean Aai nvocat, de asemenea prin întâmpinare excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu următoarea motivare:
Potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
Prin sentința civilă nr.1176/CM din 31 octombrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean A, admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și, în consecință a respins acțiunea față de acești pârâți.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și T și excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Pitești.
A fost respinsă acțiunea față de Inspectoratul Școlar
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Muntenia.
A fost obligată pârâta Grădinița Pitești să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale, reprezentând plata cu ora a două ore efectuate suplimentar săptămânal, pentru perioada octombrie 2001- octombrie 2004, iar pentru celelalte reclamante, pentru perioada octombrie 2001-17.08.2003, drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții de mai sus la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantelor.
A fost obligat pârâtul Municipiul Pitești să vireze pârâtei Grădinița Pitești fondurile necesare achitării drepturilor solicitate.
A fost respinsă cererea privind reducerea normei didactice și obligată pârâta Grădinița Pitești la 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul analizând cu prioritate excepțiile invocate a reținut ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A, sens în care a fost respinsă acțiunea reclamantei față de acești pârâți.
Potrivit art.137 Cod procedură civilă, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantei și nu este nici ordonator de credite, astfel că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T s-a reținut ca neîntemeiată având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică, astfel că a fost respinsă.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Au fost respinse atât excepția prescrierii dreptului material la acțiune, având în vedere dispozițiile art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ, precum și excepția lipsei calității procesuale a Municipiului Pitești având în vedere dispozițiile art.167 din Legea nr.84/1995 republicată, alin.3 în care se prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ se realizează prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin acestea, fiind ordonator secundar de credite.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal didactic - respectiv, de educator, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare, curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește, potrivit art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prev.art.43 alin.1 lit.c din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
A se vedea în acest sens art.44 pct.1, 2, 3 și 4 din lege prin care se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1 fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I cum este și cazul reclamanților beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, dată fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ci presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.1 lit.a din lege.
În ceea ce privește acțiunea îndreptată împotriva pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului A, instanța a apreciat că este neîntemeiată și urmează a fi respinsă întrucât reducerea normei didactice și plata drepturilor salariale nu intră în atribuțiile sale reglementate potrivit dispozițiilor art.142 din Legea nr.84/1995 republicată.
Față de aceste considerente și în raport de art. 70-72 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea, în modul descris mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, care o critică pentru nelegalitate, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
În dezvoltarea recursului, pârâtul susține, în esență, că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este angajatorul reclamantelor, nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, iar începând cu anul 2001, conform art.13 din nr.OUG32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Printr-un al doilea motiv de recurs arată că instanța a soluționat greșit excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât nici Acordul, nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore potrivit art.45(1) din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore, deci nu există nicio recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică și în atare situație acțiunea este prescrisă, nefiind întrerupt cursul prescripției extinctive.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile invocate, având în vedere și prevederile art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește prima critică invocată, așa cum bine a reținut și instanța de fond, Ministerul Educației, Cercetării și T are calitate procesuală pasivă, aceasta în raport de obiectul acțiunii; precizat la primul capăt de cerere, respectiv asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică. Norma didactică este cuprinsă în planul de învățământ, iar întocmirea acestuia intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 și art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic, situație ce îi conferă calitate procesuală pasivă, chiar dacă nu are calitate de angajator față de reclamante.
Nici următoarea critică nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, cursul prescripției fiind întrerupt, în condițiile art.16 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
În concret, prin Acordul încheiat la data de 27 noiembrie 2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali, s-au recunoscut debitele care se datorau personalului didactic din învățământ, debite ce reprezintă diferențe salariale cuvenite acestora ca urmare a calculării greșite a salariilor pe perioada octombrie 2001-octombrie 2004. Acest acord s-a reflectat ulterior în nr.OUG17/2006, care în art.1 a prevăzut plata diferențelor salariale cuvenite pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004 pentru personalul didactic, rezultată din aplicarea Legii nr.128/1997.
Deși Codul muncii nu cuprinde dispoziții privind întreruperea cursului prescripției extinctive, în art.83 alin.1 lit.c stipulându-se numai că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul contractului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate, dispozițiile Codului muncii se întregesc, potrivit art.295 alin.1 din acesta cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile, respectiv cu dispozițiile din Decretul nr.167/1958 referitor la întreruperea cursului prescripției.
După cum s-a arătat anterior, cursul prescripției a fost întrerupt prin Acordul semnat la data de 27 noiembrie 2005, iar după această dată, conform art.17 alin.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă o nouă prescripție.
Deci, acțiunea nu este prescrisă, astfel că și această excepție a fost legal soluționată de către instanța de fond.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.1176/CM din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru membrii săi de sindicat, și și pârâții CENTRUL BUGETAR AL COLEGIULUI NAȚIONAL LICEAL, GRĂDINIȚA PITEȘTI, MUNICIPIUL PITEȘTI, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL JUDEȚEAN
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./2.03.2009
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
