Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 39/
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, și Consiliul local Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, -ța.- nr.3, județul M, împotriva sentinței civile nr.519 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- (număr în format vechi 594/2009).
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că ambele recursuri sunt declarate și motivate în termen legal, fiind scutite de plata taxei de timbru, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242, pct.(2) Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului se constată că recursurile sunt în stare de judecată și ca atare se reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.519 din 30.03.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și Consiliului local al Municipiului Tg.-M și s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Liceul de Artă Tg.-M, Liceul "G ", Consiliul local al Municipiului Tg.-M, Primăria Municipiului Tg.-M și Ministerul Finanțelor Publice, obligând pârâții în solidar la plata în favoarea reclamantei a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.07 - 01.07.2007.
Prima instanță a mai dispus ca despăgubirile să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată începând cu data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale și până la data plății efective a debitului.
Totodată, a obligat pârâții Liceul de Arta și Liceul "G " să înscrie în carnetul de muncă al reclamantei mențiunile cuvenite privind acordarea drepturilor salariale menționate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul local al Municipiului Tg.-M au legitimare procesuală pasivă în cauză, primul pentru că răspunde de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, iar cel de-al doilea, pentru că asigură aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
Prima instanță a mai reținut că prin Legea nr.220/2007 legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, actul normativ neaplicându-se actelor și faptelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare. Instanța a mai reținut că prin această lege se recunosc debite salariale corelative dreptului la majorările salariale și scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legiuitor a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de guvern.
Prima instanță a constatat că pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr.220/2007 începând cu luna ianuarie 2007, cauzând un prejudiciu salarial reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP M și Consiliul local Tg.-
Recurentul Consiliul Local Tg. Mas olicitat modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Tg-M și Consiliului local Tg.-M, arătând că reclamanta nu are calitatea de angajat al acestor instituții, iar plata drepturilor salariale în învățământul preuniversitar se face prin bugetul local, iar nu din bugetul local, care, alături de bugetul județean, este doar un instrument în salarizarea personalului didactic și nedidactic, salarizare care se realizează de la bugetul de stat.
În drept, recurentul Consiliul Local Tg. Mai nvocat dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP M, a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei, în principal, ca inadmisibilă, datorită lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată rezultă din faptul că între reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice nu există raporturi juridice de muncă, acesta din urmă neavând calitate procesuală pasivă din această perspectivă.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că pretențiile reclamantei sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, astfel că sporul de 10% pretins de reclamantă i se cuvenea acesteia numai începând cu data de 17 iulie 2007, data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu pentru perioada anterioară.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și a dispozițiilor art. 304 ind. 1. instanța de control judiciar constată că recursurile promovate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata majorărilor salariale prevăzute de Legea nr.220/2007 pentru perioada 01.01.2007 - 01.07.2007, cu aplicarea reactualizării în funcție de rata inflației.
În ceea ce privește criticile formulate de recurenți cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceștia, Curtea constată că în mod legal prima instanță a respins aceste excepții.
Astfel, Consiliului local are legitimare procesuală pasivă, potrivit dispozițiilor art.15 alin.1 și art.16 din OUG nr.45/2003, art. XIII alin.1 din G nr.32/2001, art.18 din G nr.538/2001 și art.167 alin.3 din Legea nr.84/1995, acest pârât asigurând aprobarea în bugetul local a sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de reclamantă.
De asemenea, Primăria Tg.-M are calitate procesuală pasivă, întrucât conform Legii nr.215/2001 este o structură funcțională cu activitate permanentă din care face parte primarul și aparatul de specialitate (serviciul financiar - contabil) aceasta fiind implicată direct în aprobarea statelor de plată ale cadrelor didactice.
Totodată conform art.16 din HG nr.2192/2004 finanțarea unității de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale.
În plus, potrivit art.41 alin.2 Cod procedură civilă chiar dacă o parte nu are personalitate juridică poate sta în judecată în calitate de pârât, dacă are organe proprii de conducere, iar în speță Primăria este chemată în judecată prin Primar.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea constată că acesta are legitimare procesuală activă față de dispozițiile art.16 din G nr.2192/2004 și art.13 din cap.IV al Legii nr.379/2005, acesta răspunzând de finanțarea unităților de învățământ preuniversitar, fiind neîntemeiată din această perspectivă și critica referitoare la inadmisibilitatea acțiunii invocată de recurent.
Pe fond, instanța constată că reclamanta este încadrată la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic în învățământul preuniversitar, având grad didactic I, conform certificatului nr. 1901 din 25.11.1987 (fila 35).
De asemenea, Curtea constată că prin anexa nr.2 a nr.OG11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr.220/2007, anexa nr.2 a nr.OG11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art.9 din nr.OG11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Prin urmare, așa cum legal a reținut și prima instanță, Legea nr.220/2007 nu retroactivează, deoarece nu intervine în mecanismele unor raporturi juridice executate și stinse anterior (raporturile salariale ale cadrelor didactice pentru perioada ianuarie 2007 - iulie 2007), prin instituirea unor obligații salariale cu scadențe retroactive. Dimpotrivă, legiuitorul instituie o majorare salarială, recunoscând debite salariale pentru perioade anterioare, însă a căror scadență este situată în timp doar după intrarea în vigoare a acestei legi. Cu alte cuvinte, legiuitorul este liber să recunoască anumite debite sau să fixeze anumite termene de plată viitoare ale acestor debite.
Acest raționament este întărit și de faptul că Legea nr.220/2007 menține aceleași perioade ale aplicării, în tranșe de timp, a valorii coeficientului de multiplicare salarială, începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, Tribunalul a reținut în mod corect faptul că prin Legea nr.220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale.
Deci, legea nouă (Legea nr.220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare, constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr.220/2007 vizează situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Din această perspectivă, Curtea va înlătura argumentele recurentului Ministerul Finanțelor Publice referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile.
Având în vedere aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul procedură civilă, în temeiul prevederilor art.312.pr.civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile promovate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP M, și Consiliul local Tg.-M împotriva sentinței civile nr. 519 din 30.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, și Consiliul local Târgu-M, cu sediul în Târgu-M, P-ța - nr.3, județul M, împotriva sentinței civile nr.519 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
8 exp.
26.01.2010
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
