Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.402/2008
Ședința publică din 7aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - -JUDECĂTOR 3: Ana Doriani
- - -grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile numărul 1094/LM/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 31 martie 2008,ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Deliberând asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de muncă înregistrată sub dosar nr- reclamantul a chemat-o în judecată pe pârâta SC SRL B, solicitând ca pe calea hotărârii judecătorești:
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 3.59 lei RON, drepturi salariale pentru perioada 01.08-30.09.2006 și 16.04-28.06.2007, precum și suma de 557.729 RON, despăgubiri materiale și morale;
- să fie obligată pârâta la plata sumei de 711, 36 lei RON, contravaloarea tichetelor de masă aferente perioadei 01.08.-30.09.2006 și 16.04- 28.06.2007.
În motivarea acțiunii reclamantul a arăta că și-a început activitatea la societatea pârâtă de la data de 01.08.2006, fiind încadrat în funcția de director de marketing cu un salariu brut de încadrare de 945 RON, respectiv 699 RON lunar net, însă contractul individual de muncă a fost semnat mult mai târziu din cauza pârâtei, începerea activității conform contractului fiind la data de 01.10.2006, iar înregistrarea la ITM C, doar în data de 20.10.2006. S-a mai arătat că decizia de desfacere a contractului de muncă nr. 34/16.04.2007 și carnetul de muncă i-au fost comunicate doar la data de 28.06.2007; fiind astfel în imposibilitate de ași găsi un loc de muncă. Cât privește despăgubirile solicitate, reclamantul arată că acestea sunt datorate de pârâtă în baza contractului de muncă, a anexei acestuia, prin care se completează cu bonusuri în funcție de performanță/ vânzări, în cuantum de 3% din volumul de marfă vândut și încasat pe piața internă. De asemenea, prin M la nivel de unitate s-a stabilit acordarea de tichete de masă în valoare de 7, 41 lei/ zi lucrătoare, astfel că pârâta datorează și aceste tichete de masă pe o perioadă de 4 luni.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta solicită respingerea acțiunii, motivând că pe perioada 01.08- 30.09.2006 reclamantul nu a prestat nici o activitate în beneficiul societății, începerea activității fiind 01.10.2006 așa cum este consemnată în contractul de muncă. Referitor la despăgubirile pretinse arată că acestea nu sunt datorate, întrucât reclamantul avea obligația să se prezinte personal după carnetul de muncă și nu s-a încheiat un act adiționa la contractul de muncă prin care să se stabilească alte drepturi salariale decât cele din contractul individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1094/LM/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în cauză s-a admis, în parte, acțiunea în conflict de muncă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SRL- și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 699 lei, reprezentând drepturi salariale nete și 155, 61 reprezentând contravaloarea tichetelor de masă aferente lunii septembrie 2006.
A fost obligată pârâta să plătească pentru reclamant contribuțiile aferente salariului corespunzător lunii septembrie.
S-a respins în rest acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî, astfel, tribunalul a reținut, în esență, cu referire la probele dosarului și dispozițiile legale incidente că drepturile salariale sunt datorate de pârâta doar pe luna septembrie 2006, pentru restul perioadei solicitate nefăcându-se dovada prestării unei activității de către reclamant în favoarea pârâtei și nici dovada despăgubirilor pretinse, atât în ce privește întinderea prejudiciului cât și a culpei angajatorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal prevăzut de art.80 din legea nr. 168/1999, recurs reclamantul, solicitând casarea în parte a sentinței atacate, admiterea solicitărilor formulate prin acțiunea de chemare în judecată, completată și reformulată prin concluziile scrise, în sensul obligării pârâtei la plata următoarelor sume:
- drepturi salariale neacordate pe perioada 01.08.2006- 30.09.2006 și 16.04.2007- 28.06. 2007, în valoare de 3.059 RON;
- tichete de masă aferente perioadelor sus menționate în valoare de 711,36 RON;
- calculul și virarea contribuțiilor pentru drepturile salariale aferente perioadelor susmenționate către S;; precum și alte contribuții aferente salariului restant;
- despăgubiri materiale în valoare de 557.729 RON, calculate pe perioada 01.08.2006-28.06.2007, pe baza cifrei medii de afaceri lunară, conform bilanțurilor contabile aferente anilor 2005, 2006 publicate în Monitorul Oficial al României.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul arată, în esență, că solicitările sale sunt perfect juste, legitime, morale și obiective, deoarece conform e- mail- urilor transmise între părți, atașate la dosar, a fost angajat la societatea pârâtă începând cu data de 01.08.2006, iar după încetarea raportului de muncă a fost privat, în absența carnetului de muncă și a deciziei de desfacere a contractului de muncă de dreptul de a se angaja. Se arată în acest sens că recurentul nu avea obligația de se deplasa la sediul MCp entru ridicarea carnetului de muncă, acest lucru putând fi făcut de către reprezentații societății, fără procura sa specială.
Sunt atașate ca anexe corespondența purtă de părții prin e-mail, în vederea încheieri raportului de muncă.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimata SRL- se solicită respingerea recursului ca nefondat, motivându-se că raportul de muncă s-a derulat între părții conform contractului individual de muncă legal încheiat, pe perioada 01.10.2006 -16.04.2007, iar carnetul de muncă fiind un act personal al titularului nu putea fi înmânat, conform cerințelor legale decât titularului sau persoanei împuternicite de acesta în acest sens.(24-28).
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1.pr.civ în limitele statuate de art. 306 alin. 2.pr.civ constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 154 alin. 1 din Legea nr. 53/2003- Codul Muncii "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă".
În speță, potrivit contractului individual de muncă încheiat între părți în formă scrisă, înregistrat la.M C sub nr. -/20.10.2006 recurentul și-a început activitatea în cadrul societății intimate la data de 01.10.2006 (7), pe postul de director marketing, activitate desfășurată până la data de 16.04 2007, când raportul de muncă a încetat, în baza art. 65 alin.1 muncii, conform deciziei nr. 34/16.04.2007(13).
Este adevărat că în lipsa formei scrise, recurentul avea posibilitatea, conform art.16 alin. 2 din, să facă dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice mijloc de probă, respectiv: referate, rezoluții pe cereri, state de plată, alte documente ce puteau fi întocmite de el în exercițiul funcției pe care ar fi îndeplinit-o respectiv director marketing. Or, singurele probe administrate relevante în acest sens sunt, așa cum justificat a reținut prima instanța contractul de sponsorizare încheiat la 15.09.2006 (200) și copia premiului anul încheiat în luna septembrie 2006 (3), care confirmă faptul că în luna septembrie 2006 recurentul a avea calitatea de salariat al societății intimate. E- mail- urile atașate nu fac dovada certă a perfectării contractului de muncă între părții încă începând cu luna august 2006 atâta vreme cât nu sunt complinite cu probe din care să rezulte prestarea efectivă a muncii în favoarea angajatorului ci doar confirmă intenția părților de colaborare în viitor.
În lipsa dovedirii prestării unei munci în perioada solicitată, 01.08.2006- 01.09.2006 (anterior încheierii contractului de muncă) și 16.04.2007- 28.06. 2007 ( ulterioară încetării raportului juridic de muncă) recurentul nu este îndreptății potrivit textului de lege sus enunțat la drepturile salariale pretinse.
În ce privește despăgubirile materiale solicitate, criticile recurentului se vizează a fi de asemenea nefondate. Astfel, răspunderea patrimonială a angajatorului, în temeiul art. 269.muncii se întemeiază pe culpa acestuia, iar în ce privește dovada, funcționează prezumția de culpă potrivit dreptului comun. Deci, condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatorului sunt: existența unei fapte ilicite a angajatorului, existența unui prejudiciu material în dauna salariatului, produs în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu serviciul, existența unui raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția angajatorului.
În speță, despăgubirile pretinse de recurent vizează privarea sa de venituri urmare a eliberării tardive a carnetului de muncă, ori sub acest aspect, în mod corect prima instanță a reținut că nu există fapta ilicită și culpa angajatorului, deoarece carnetul de muncă al recurentului se afla în custodia M Potrivit art. 4 din. Nr. 92/1976, în vigoare, privind carnetul de muncă, acest document este un act personal al titularului, iar la încetarea activității carnetul de muncă se înmânează titularului, cu înscrisurile la zi. Ca atare, recurentul avea obligația solicitării personal sau printr-o persoană împuternicită în acest sens a carnetului de muncă de la unitatea deținătoare, respectiv M În acest context, nu se poate reține existența vreunei culpe în sarcina intimatei.
Față de cele ce preced, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind incident nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii dintre cele enumerate expres și limitativ în conținutul art. 304 punct 1-9.pr.civ, așa încât în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civ cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamant.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata, așa încât, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1094/LM/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
- -
Red.AD
Tehnored.TM/ 2 ex
Jud.
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Monica Maria Mureșan, Ana Doriani
