Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.403/
Ședința publică de la 12 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
- - -
GREFIER -
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 982 C/30.11.2007 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 5/CC/01.02.2008 și a sentinței civile nr. 982 C/30.11.2007 pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, cu delegație pentru recurentul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N,lipsă fiind celelalte părți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și /sau excepții de invocat consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului recurentului
Reprezentantul recurentului F solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 982/C/30.nov.2007 a Tribunalului Neamțs -a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții, G, -, OG, -, -, -, -, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Au fost admise cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele și în contradictoriu cu aceiași pârâți.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților și intervenientelor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația de bază brută lunară în cuantum reactualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru perioada 1 iunie 2004 - 1 februarie 2007.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Roman și prin prezenta cerere au invocat discriminarea lor în raport de prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000, ce au abrogat dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996,republicată, prin care se prevedea că " Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar ".
Totodată acești au precizat că nr.OG 83/2000 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 114 alin.1 din Constituția României, în vigoare la această dată deoarece, deși avea caracterul unei legi ordinare, a abrogat prevederi dintr-o lege organică. A fost nesocotit astfel principiul ierarhiei potrivit căruia actele normative nu pot fi modificate sau abrogate decât prin altele echivalente, având aceiași forță juridică.
Instanța a reținut, față de motivul invocat mai sus, că potrivit art. 107 alin.3 din Constituția României anterior modificării, " ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta ".Or, prin art. 1 pct. Q 1 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la " modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată ", însă prin nr.OG 82/2000 s-a procedat și la abrogarea altor dispoziții ale acestei legi. Aceasta în condițiile în care art. 55 alin.1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative " modificarea unui act normativ constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și în redarea lor într-o nouă formulare "potrivit art. 56 alin.1 din lege " completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente .", iar potrivit art. 60 al.1 din lege abrogarea constă în lipsirea de eficiență juridică, totală sau parțială, a unor prevederi cuprinse într-un act normativ, care sunt contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior.
Din dispozițiile citate ale Legii nr. 24/2000 reiese că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art. 107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de învestire a Guvernului de a emite ordonanțe. Este de remarcat, în acest context, că acolo unde Parlamentul a intenționat să acorde executivului posibilitatea abrogării unor texte de lege, a prevăzut în mod expres aceasta în legea de abilitare. Astfel, prin art. pct. Q3 din Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost abilitat să emită o ordonanță pentru " abrogarea art. 2 alin.(3) pct. B lit. d) din Decretul nr. 247/1977 ".
Față de cele reținute mai sus reiese că abrogarea art. pct. 42 din nr.OG 83/2000 s-a făcut cu încălcarea atât a prevederilor Legii de abilitare nr. 125/2000 cât și celor ale art. 107 alin.3 din Constituția României anterior modificării.
Mai mult, instanța a reținut că potrivit art. 2 alin.1 din actul normativ menționat mai sus, ordonanțele emise potrivit art. 1 trebuiau depuse atât la Camera Deputaților cât și la, în vederea aprobării, până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, sub sancțiunea încetării efectelor acestora. Or, deși sesiunea parlamentară de toamnă a început la data de 04.09.2000, așa cum reiese din portalul Parlamentului României, nr.OG 83/2000 a fost depusă in termen numai la, respectiv 01.09.2000 sub nr. E/260, la Camera Deputaților fiind înregistrată sub nr. PL/123 abia pe 28.02.2001, cu mult peste termenul imperativ prevăzut mai sus.
Tot astfel instanța a reținut că la data stabilirii sporului de 50% în favoarea reclamanților prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, legiuitorul a considerat că aceștia își desfășoară activitatea în condiții deosebite, caracterizate prin risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, care subzistă și în prezent. Acordarea acestui spor s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 421 al.2 din Constituția României ce prevăd că salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, între altele, și pentru prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Deși art. 53 din Legea fundamentală stabilește în mod limitativ condițiile în care exercițiul unui drept poate fi restrâns, respectiv printr- măsură proporțională cu situația care a determinat-o, aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului respectiv, prin adoptarea OG nr. 83/2000 legiuitorul a procedat la abrogarea dreptului recunoscut anterior reclamanților.
Or, abrogarea acestui spor contravine dispozițiilor de mai sus în condițiile în care, după recunoașterea lui în favoarea reclamanților, acesta făcea parte deja din categoria drepturilor câștigate, definite de doctrinarii clasici ca fiind drepturile intrate definitiv în patrimoniul unor persoane, ce nu mai pot fi retrase în nici un mod.
Discriminarea reclamanților în raport de controlorii financiari, dar și față de alte categorii profesionale pentru care acest spor a fost recunoscut fie înaintea adoptării nr.OG 56/1997, fie ulterior intrării în vigoare a nr.OG 83/2000 - respectiv personalul AVAS prin nr.OG 65/1999, pentru personalul didactic prin Legea nr. 128/1997, pentru personalul contractual din unitățile sanitare publice prin nr.OUG 115/2004, pentru personalul CNSAS prin nr.OG 9/2001, pentru bibliotecari prin Legea nr. 334/2002 modificată - nu a fost rezonabilă și obiectivă.
Pe de altă parte, ar fi absurd să se considere că activitatea bibliotecarilor ar prezenta un risc sporit comparativ cu cea a magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Analiza actelor normative enumerate mai sus conduce la concluzia că legiuitorul a acordat spor de risc și de suprasolicitare neuropsihică ori de câte ori a considerat că o categorie profesională bugetară este supusă acestuia. Așa s-a întâmplat și în cazul magistraților, cărora acest spor le-a fost recunoscut prin nr.OG56/1997, caracterul injust al retragerii lui fiind dovedit ulterior și prin opinia Consiliului Superior al Magistraturii, exprimată în observațiile făcute la proiectul de salarizare ce a stat la baza adoptării nr.OUG 27/2006, în care s-a propus reintroducerea acestuia.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției referitoare la faptul că legiuitorul ar fi suveran în reglementarea criteriilor de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază urmează a fi înlăturată, întrucât prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Curtea Constituțională a stabilit deja că tratamentul diferit "nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice ". Faptul că aceeași instanță de contencios constituțional a stabilit că opțiunea liberă a legiuitorului vizează numai diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar conduce la concluzia că referirea nu poate fi extinsă la sporuri și alte drepturi salariale.
reclamanților, fără nici un argument, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică recunoscut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 concomitent cu acordarea lui unei alte categorii profesionale aflată în situații analoage, s-a produs o încălcare a dispozițiilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, potrivit cărora reprezintă o încălcare a principiului egalității în fața legii " . orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizii aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă ".
Instanța a apreciat că prevederile art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 încalcă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, deoarece în jurisprudența noțiunea de "bunuri" nu se limitează numai la proprietatea asupra unor bunuri corporale; anumite alte drepturi și interese care constituie active pot fi considerate drepturi de proprietate și deci " bunuri " în înțelesul Convenției.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG 83/2000 a fost unul legitim - respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților - prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Au fost încălcate astfel prevederile art. 1 alin.2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 republicată privitoare la "dreptul la muncă . La condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare. la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare ", situație în care reclamanții sunt pe deplin îndreptățiți să beneficieze de prevederile art. 27 din același act normativ.
Prin sentința civilă nr. 5/CC/1 februarie 2008 Tribunalului Neamțs -a dispus completarea hotărârii 982/C/30.11.2007 în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive Ministerului Economiei și Finanțelor.
Ministerul Justiției a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 982/C/2007 iar Ministerul Economiei și Finanțelor formulat recurs atât împotriva sentinței civile nr.982/C/2007 cât și a sentinței nr. 5/CC/2008 de completare dispozitiv.
Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat cele două hotărâri întrucât s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor câtă vreme acesta nu se confundă cu Statul Român, iar Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției sunt oordonatori principali de credite, fiecare stabilind și propunând suma cu care se va completa bugetul.
Ministerul Justiției a invocat, în esență, următoarele:
- prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat retroactiv un drept salarial care nu era prevăzut de legislația aplicabilă în perioada de referință arogându-și atribuții de legiferare;
- conform art. 62 al.5 din Legea nr. 24/2000 abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative;
- s-au respectat prevederile legale, Ordonanța nr. 83/2000 fiind depusă spre aprobare la în termen legal;
- nr.OG 83/2000 a avut drept finalitate creșterea indemnizațiilor și includerea sporurilor în indemnizația unică;
- art. 1 din Protocolul 1 se aplică numai cu privire la bunurile "actuale" ale reclamantului:
Recursurile vor fi respinse pentru cele ce succed:
În ceea ce privește dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în mod corect prima instanță a apreciat că acesta se cuvine reclamanților.
Este adevărat că abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative, cum la fel de adevărat este că Legea nr.50/1996 nu era una organică (art.9 alin.2 din Legea nr.50/1996 în forma inițială ).
În schimb argumentele din sentința privind aplicarea art.1 din Protocolul 1 și dreptul câștigat sunt corecte.
Astfel, noțiunea de bun include și un drept de creanță.
Pe de altă parte "mergând" pe concepția CEDO care are în vedere bunurile expropriate fără plata unei despăgubiri și cauză de utilitate publică, se apreciază că soluția primei instanțe este legală. Nu se poate reține care a fost utilitatea publică, cu atât mai mult cu cât cauzele care au determinat legiuitorul la introducerea acestui spor, se regăsesc și în prezent, ba mai mult, față de numărul de dosare și legislația în permanentă modificare, sporul este și mai necesar. Fiind un drept câștigat, in materia dreptului muncii, el nu mai putea fi înlăturat fără o justa despăgubire, pe fondul menținerii cauzelor care au dus la introducerea acestui spor.
De altfel, este relevantă și decizia nr.1/1994 a Curții Constituționale (invocată în motivare de prima instanță ) în care se reține că tratamentul diferit ". nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice".-
Totodată, decizia nr.21 a este în sensul că magistrații și personalul auxiliar au dreptul la acest spor. -
Recursul Ministerului Justiției va fi, in consecință respins. La plata drepturilor se va ține însă cont de perioada (din intervalul 1 iunie 2004- 1 febr 2007) în care reclamanții si intervenienții au fost angajați ai Judecătoriei Roman.
Recursul Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiat, urmând a fi respins, întrucât, corect a stabilit prima instanță că acest recurent are calitate
procesuală, date fiind dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile civile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 5/CC/01.02.2008 și a sentinței civile nr. 982 C/30.11.2007 pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER,
Red.sent.
Red.sent.complet.hot.
Red.recurs.
Tehnored. / 2 ex.
21/22 mai 2008
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
