Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406 /R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 598/F din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul civil nr- privind și pe pârâtul intimat SC SA B, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat, în substituirea avocatului titular A și reprezentanta pârâtei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar copia contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol și gaze
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar întâmpinare la recursul reclamantei recurente, comunicându-se cu reprezentanta reclamantei recurente un exemplar din întâmpinare.
Se arată de reprezentanții părților că nu au de formulat cereri în probațiune sau de invocat excepții.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul admiterii cererii formulate și obligarea pârâtei SC SA, la plata drepturilor bănești neacordate și cuvenite conform art. 176 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energiei electrice, termică, petrol și gaze pentru anii 2005, 2006, reprezentând suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă, în luna octombrie, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, începând cu luna octombrie 2005, pentru perioada lucrată, indexată cu dobânda legală în conformitate cu dispozițiile art. 1088. civ, și art. 2 și urm. din nr.OG 9/2000 de la data fiecărui eveniment și până la data plății efective a acestora, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate susține întâmpinarea formulată în scris solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta recurentă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.598/F/13.10.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC. SA
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la sub nr.288 (02/15.02.2006) și a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut la articolul 176 că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă. S-a prevăzut că fiecare din adausurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul iar potrivit art.247 din Codul muncii în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La nivel de angajator, respectiv la nivel de, există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali SA și, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, dar care în Cap.VI intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi" prevăzute în art.147-183 stipulează drepturi și ajutoare superioare celor prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă la nivel de Energie Electrică, termică, petrol și gaze.
Articolul 8 alin.2 din Legea 130/1996 stabilește că, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv la nivel de ramură însă nu este cazul în speță iar dispozițiile textului arătat nu îngrădesc libertatea de negociere a contractului colectiv de muncă. Dacă părțile semnatare nu au prevăzut în contractul colectiv de muncă la nivel de ajutorul pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu înseamnă că li s-au redus drepturile alocate. sociali au înțeles să acorde per total drepturi și ajutoare mai mari la nivel de unitate decât cele la nivel de ramură, nepreluând denumirea identică a celor acordate. Astfel, la art.176 din CCM pe ramură invocat de reclamant/ă se prevede acordarea unui adaos la drepturile salariale în sumă fixă de Paști, C, etc. în cuantumul unui salariu minim pe ramură iar în cel la nivel de se prevede acordarea unui salariu mediu pe, în cazul pensionării în CCM la nivel de ramură la art.170 se prevede acordarea unui salariu de bază avut la data pensionării și de 2,4 salarii și mai mult în art.161 în CCM la nivel de.
Prin urmare, având în vedere faptul că, contractul colectiv de muncă valabil încheiat este, potrivit art.236 alin.4 Codul muncii, legea părților, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul textelor de lege mai sus arătate coroborate cu prevederile art.70 și urm. din Legea 168/1999 a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentițe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor bănești neacordate și cuvenite conform art.176 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, reprezentând suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, începând cu luna octombrie 2005, pentru perioada lucrată, indexată cu dobânda legală conform disp. art.1088 civil și art.2 și urm. din OG nr./2000, de la data fiecărui eveniment și până la data plății efective.
S-a solicitat obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
Instanța de fond a interpretat greșit prevederile CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2007, fără a lua în considerare și disp. art.7 alin.3 din același contract.
Drepturile pretinse prin acțiune sunt prevăzute în art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură care reglementează acordarea suplimentărilor salariale pentru următoarele evenimente: Paște, Ziua meseriei, C și luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fără ca acestea să se cumuleze.
Reiese că salariații beneficiază de patru suplimentări salariale distincte.
Făcând trimitere la disp. art.3, art.7 alin.1 și art.9 din CCM, recurenta arată că acest act stabilește drepturile minime ale salariaților, iar dacă nu se realizează consensul, clauzele se interpretează în favoarea salariatului.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării, s-au invocat următoarele:
Suplimentarea salarială ce face obiectul acțiunii a fost inclusă în salariul de bază și încasată, deoarece art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 1997 la nivelul "" prevedea că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract, astfel că începând cu anul 1997 acest articol a rămas fără obiect, iar acest ajutor nu se mai acordă salariaților fiind inclus în salariu.
Această modalitate de plată s-a menținut și prin CCM din 1998, regăsindu-se în toate CCM încheiate ulterior între și salariați.
În plus, din anul 2003, prin art.168 alin.2 din CCM, s-a stipulat că începând cu acest an suplimentările salariale și primele de Paște și C să fie incluse în salariul de bază al angajaților.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Având în vedere contractele colective de muncă pentru anii 1998 - 2007, actele adiționale la contractul colectiv de muncă, copia carnetului de muncă, decizia de încetare a contractului individual de muncă, curtea reține că acțiunea este fondată.
Art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă. Prin Contractul Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2000 înregistrat la sub nr.53346/06/25.04.2000, prelungit prin acte adiționale succesive, actul adițional nr.430/20.02.2005 și CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze încheiat pe anul 2006, înregistrat la sub nr.288/02/15.02.2006 a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr.397/12.02.2007 pe o perioadă de minim un an de la data înregistrării, s-a prevăzut, la articolul 176, că salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaus, în sumă fixă cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, fiecare adaus fiind în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor acestui contract.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind Contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de "" există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali SA și, aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamantă, în speță sunt aplicabile disp.art.176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze.
Aceasta, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea 130/1996 contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
În consecință, reclamanta este îndreptățită să primească drepturile bănești solicitate.
Pârâta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază în anul 1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru anii 2005, 2006. Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu data de 1.06.1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art.168 alin.3 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "", întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens, așa cum prevedea chiar textul art.168 alin.3, din CCM la nivel pentru anul 1997.
vând în vedere dispozițiile art.287 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă solicitate de reclamantă în calitate de angajat și la data promovării acțiunii, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate, astfel că, în baza art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod proc.civ. va admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței Tribunalului Bistrița -N, pe care o va modifica în sensul că va admite acțiunea reclamante în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință va obliga pârâta să plătească reclamante suplimentările salariale pentru aprovizionare de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură, pe anii 2005, 2006, indexate cu dobânda legală de la data scadenței, până la data plății efective.
Această modalitate de acordare se va dispune în vederea despăgubirii integrale a reclamantei având în vedere atât perioada scursă de la data când trebuiau a fi acordate aceste drepturi și data acordării cât și rata inflației.
În temeiul art.274 Cod Procedură Civilă va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 714 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 598/F din 13 octombrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamante în contradictoriu cu pârâta SC SA și în consecință obligă pârâta să plătească reclamante suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în cuantum fix de un salariu minim pe ramură, pe anii 2005, 2006, indexate cu dobânda legală de la data scadenței, până la data plății efective.
Obligă pe intimata SC SA să plătească reclamantei suma de 714 lei cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
04.03.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
