Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 416/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 416/R/2009
Ședința publică din data de 24 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTORI: Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede vicepreședinte al Curții de Apel
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 734/F/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată GRĂDINIȚA "CĂSUȚA CU " B, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 13.02.2009, reclamanta recurentă a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită judecarea recursului și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.734/F din 6 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei GRĂDINIȚA "CĂSUȚA CU " B, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma brută egală cu un salariu de bază avut la data pensionării, cu titlu de indemnizație pentru pensionare, precum și 100 lei de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost cadru didactic de predare, încadrată pe post de educatoare la unitatea pârâtă și începând cu data de 1 aprilie 2007 este pensionată pentru limită de vârstă, conform Deciziei nr. -/5.07.2007.
La data pensionării, reclamanta nu a beneficiat de indemnizația care i se cuvenea, fapt recunoscut de pârâtă, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea școlară.
Potrivit art.241 alin.1 din Codul muncii și art.11 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul și pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național iar potrivit art.247 din Codul muncii în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior.
La nivel de unitate nu exista Contract colectiv de muncă încheiat iar Contractul colectiv de muncă la nivelul județului B-N și-a încetat aplicabilitatea în anul 2006 astfel că la nivelul județului nu există un nou contract colectiv de muncă în învățământ negociat și înregistrat la B-N în conformitate cu disp.art.25 alin.1 din Legea 130/1996.
La nivel superior, respectiv la nivel de ramură învățământ, exista un contract colectiv de muncă, valabil, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse sub nr.5521/2004, care prevedea la articolul 37 lit."e" că "salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază".
Este adevărat faptul că articolul 50 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010 prevede că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Articolul 8 alin.2 din Legea 130/1996 stabilește că contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv la nivel național, însă în conformitate cu art.24 din aceeași lege, atunci când există astfel de situații, nulitatea clauzelor negociate de părți trebuie să fie constatate de instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
În lipsa unor astfel de solicitări, cum contractul colectiv de muncă este legea părților, tribunalul a apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de -Învățământ, astfel că reclamanta este îndreptățită să primească echivalentul unui salariu de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Cum pârâta nu a achitat reclamantei această indemnizație, în baza dispozițiilor art.269 alin.1 și dispozițiilor art. 283 (l) lit.c Codul muncii, cererea a fost admisă în parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata a două salarii cu titlu de indemnizație la pensionare.
În motivarea recursului arată că art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Național 2007-2010 prevăd că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Chiar dacă CCM la nivel de ramură învățământ pentru anii 2007-2008, în art.37 lit."e" prevede că " salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază" și nu o indemnizație de cel puțin două salarii de bază, așa cum prevede art.50 din CCM Unic la Nivel Național pentru 2007-2010, consideă în speță, sunt aplicabile dispozițiile din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și nu dispozițiile din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008.
În consecință, consideră că este îndreptățită să primească echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Analizând sentința în raport de motivele de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Între părțile semnatare ale acestui contract colectiv de muncă la nivel național se numără și Ministerul Educației și Cercetării care conform art. 141 din Legea nr. 84/1995 conduce sistemul național de învățământ.
Reiese din cele arătate că prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 este aplicabil și cadrelor didactice din învățământul preuniversitar.
Este adevărat că și la nivel de ramură învățământ s-a încheiat un contract colectiv de muncă, acesta conținând o dispoziție diferită, respectiv art. 37 lit. e din acest contract prevede acordarea unei indemnizații de cel puțin un salariu de bază la data pensionării pentru limită de vârstă.
Conform art. 238 alin. 1 Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
În condițiile în care Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 este aplicabil cadrelor didactice și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ trebuia să prevadă o dispoziție similară celei din art. 50 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 în materia indemnizației acordate cadrelor didactice cu ocazia pensionării pentru limită de vârstă, adică minim două salarii de bază avute în luna pensionării.
Prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007-2010 nr. 2895/21.12.2006 se aplică prioritar față de cele din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Curtea reține că art. 40 alin. 2 litera c din Codul Muncii stipulează că angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractele colective de muncă, iar dispozițiile art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivelul Național 2007-2010 prevăd că salariații care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație de cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării.
Chiar dacă CCM la nivel de ramură învățământ pentru anii 2007-2008, în art.37 lit."e" prevede că " salariații care se pensionează la vârsta standard primesc o indemnizație de cel puțin un salariu de bază" și nu o indemnizație de cel puțin două salarii de bază, așa cum prevede art.50 din CCM Unic la Nivel Național pentru 2007-2010, Curtea reține că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile din CCM Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și nu dispozițiile din CCM unic la nivel de ramură învățământ 2007-2008.
Aceasta deoarece potrivit art. 8 alin.2 din Legea nr.130/1996, CCM nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin Contractele Colective de Muncă încheiate la nivel superior.
Or, CCM Unic la Nivel Național este încheiat la nivel superior față de cel de la nivel de ramură învățământ.
Totodată, chiar în CCM Unic la nivel de ramură învățământ, în art.6 alin.1, se prevede că ""drepturile salariaților prevăzute în prezentul contract colectiv nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Unic Național", astfel că dispozițiile art.37 lit.e devin inaplicabile, în condițiile în care la data adoptării CCM unic la nivel de ramură era în vigoare CCM Unic la Nivel Național ce prevedea o indemnizație de pensionare mai mare.
În consecință, reclamanta este îndreptățită să primească echivalentul a două salarii de bază, cu titlu de indemnizație de pensionare pentru limită de vârstă.
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 734/F din 6 noiembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pe pârâta Grădinița Casa cu la suma echivalentă a două salarii de bază avute la data pensionării.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe pârâtă la 100 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantă
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.AR
Dact./2ex.
10.03.2009
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Gabriella Purja Adrian Repede
