Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 421/R-CM
Ședința publică din 14 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI - prin Primar -, cu sediul în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.84 din 11 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, G și, în baza împuternicirii avocațiale nr.186/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul V, lipsă fiind, recurenta-pârâtă Primăria Comunei -prin Primar și intimata-pârâtă Comuna -prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că termenul a fost acordat pentru depunerea de către intimații-reclamanți a unor copii de pe carnetele de muncă.
Apărătoarea intimaților-reclamanți depune la dosar copiile de pe carnetele de muncă solicitate de către instanță la termenul trecut.
Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească acordă cuvântul pe recurs.
Apărătoarea intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului și menținere sentinței Tribunalului Vâlcea ca legală și temeinică.
Curtea pune în discuție faptul că intimații-reclamanți au chemat în judecată Comuna -prin primar, iar recursul a fost declarat de către Primarul comunei.
Cu privire la aceasta, apărătoarea intimaților-reclamanți arată că recursul este declarat de o persoană ce nu are calitate procesuală.
CURTEA
Examinând recursul civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 21 decembrie 2007, reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta Comuna prin Primar, au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor de natură salarială, reprezentând indemnizația de dispozitiv, cuvenită pe perioada anilor 2004- 2007, în funcție de perioada lucrată, cu aplicarea indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanții învederează instanței că au calitatea de personal contractual în cadrul Primăriei Comunei.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 al Ministrului Administrației și Internelor s-a uniformizat sistemul de acordare a drepturilor salariale ale personalului care-și desfășoară activitatea sub autoritatea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Personalul din Administrația Publică beneficiază de o indemnizație lunară de dispozitiv, în procent de 25 % din salariul de bază, drept reglementat prin dispozițiile art.II. pct. 9,pct.2 și pct. 31.l din Ordinul nr. 496/2003.
Acest ordin a fost emis în aplicarea prevederilor Legii nr. 63/2003 și a Legii nr.138/1999 și reprezintă un act administrativ normativ, care produce efecte de la data publicării sale, fiind executoriu din oficiu și obligatoriu atât pentru autoritatea publică emitentă cât și pentru cei cărora li se adresează.
Spre dovadă, reclamanții au depus la dosarul cauzei cererile înaintate către Primarul Comunei, prin care au solicitat acordarea sporului de dispozitiv în procent de 25 %, aferent anilor 2006- 2007, respectiv 2004 - 2007, precum și un tabel cu personalul contractual din cadrul acestei primării care beneficiază de indemnizația de dispozitiv pentru anii 2004 - 2007, carnetele de muncă ale reclamanților în copie și precedent judiciar.
Prin sentința civilă nr.84 din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, acțiunea a fost admisă și obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv, pentru perioada 21 decembrie 2004 la zi, în raport de perioada lucrată reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut astfel că reclamanții sunt angajați cu contract individual de muncă și fac parte din aparatul de specialitate al primarului care este structurat pe compartimente funcționale.
Sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din solda din funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații sau din salariul de bază a fost pentru prima dată reglementat prin dispozițiile art. 13 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunar de 25 % din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază.
Dispozițiile Legii nr.138/1999, se aplică, potrivit art. 1 din acest act normativ, personalului militar și civil din cadrul, Ministerului d e Interne, și Ministrului Justiției.
Ulterior apariției acestei legii, Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice s-a reorganizat într-un singur minister - Ministerul Internelor și Reformei Administrative, potrivit dispozițiilor OUG nr. 30/2007.
In baza dispozițiilor art.9, alin. 4 din OUG nr. 63/2003 s-a emis Ordinul nr.496/28.07.2003 prin care a fost completat Ordinul I nr. 275/2002, introducându-se punctul 9.2 cu următorul conținut:" indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce -și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice", fără a face precizarea dacă este vorba de administrația publică centrală sau atât de administrația publică centrală, cât și de administrația publică locală.
Instanța constată că această completare îi vizează și pe reclamanți pentru perioada în care și-au desfășurat activitatea ca personal civil în cadrul Primăriei, mai ales că ordonatorul principal de credite, primarul localității, a învederat instanței că sumele necesare plății acestui spor sunt cuprinse în bugetul local pentru perioada solicitată în cererea de chemare în judecată.
În consecință, pentru a se înlătura situația discriminatorie, în sensul art.1 din OG nr. 137/2000, se va admite acțiunea și va fi obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale, reprezentând indemnizația de dispozitiv, pentru perioada 21.12.2004 la zi, în raport de perioada lucrată, reactualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Primăria comunei prin primar, criticând-o sub aspectul că este greșită susținerea reclamanților că beneficiază de prima de dispozitiv ca urmare a Ordinului MAI nr.496/2003 este greșită, întrucât prin acest ordin se fac numai unele precizări privind aplicarea unitară a prevederilor Legii nr.138/1999.
Prin ordinul menționat nu se modifică o dispoziție legală, deci sporul de dispozitiv se acordă numai categoriilor de personal la care face expres referire Legea 138/1999.
Analizând recursul în raport de critica adusă, se constată că este nefondat.
Se susține de către recurenți că s-a interpretat greșit actul dedus judecății și s-a aplicat greșit legea.
Instanța de fond însă a stabilit clar că reclamanții au solicitat plata drepturilor de natură salarială reprezentând indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din salariul de bază actualizat cu indicele de inflație.
S-a stabilit că reclamanții au calitate de personal contractual în administrația publică locală și că Ordinul MAI nr.496/2003 dat în aplicarea Legii nr.138 din 20 iulie 1999 prevede că acordarea indemnizației de dispozitiv se acordă și personalului civil din administrația publică fără a face precizarea dacă este administrație publică centrală sau locală.
Legea nr.138/1999 stabilește modalitatea de salarizare și acordare a altor drepturi personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale procesului civil din aceste instituții.
În baza art.1, dispozițiile acestei legi se aplica personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului R de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției, iar în baza art.3, "Cadrele militare in activitate și militarii angajați pe baza de contract au dreptul la o solda lunara, compusa din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea potrivit art.13 din această lege, "Cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază", iar potrivit art.47, "Personalul civil din ministerele și instituțiile centrale prevăzute la art. 1 beneficiază de drepturile salariale reglementate în legislația aplicabilă în sectorul bugetar și de unele drepturi salariale prevăzute în prezenta lege".
În baza art.49, "Personalul civil din ministerele si instituțiile centrale prevăzute la art. 47, care desfășoară activități in condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile si indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare in activitate" și în baza art.51, "Funcțiile specifice pentru personalul civil din structurile de apărare națională, ordine publica și siguranță națională sunt prevăzute în anexa nr. 6".
Prin Ordinul Ministrului de Interne nr.275/2002 s-au emis dispoziții de aplicare a Legii nr.138/1999.
Prin nr.OUG63/28.06.2003 Ministerul d e Interne și Ministerul Administrației Publice au fost organizate într-un singur minister, Ministerul Administrației și Internelor.
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003. ministrul Administrației și Internelor a modificat și completat Ordinul nr.275/2002 sus amintit, prevăzând în art.II introducerea pct.9.2 cu următorul conținut: "Indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice".
De asemenea, pct. 31.1 fost modificat astfel: "Prin personal civil, in sensul prezentului ordin, se înțelege funcționarii publici si personalul contractual din Ministerul Administrației si Internelor.
Personalul civil din Ministerul Administrației și Internelor beneficiază de drepturile stabilite prin prezenta lege, cu excepția celui din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum și de cele prevăzute în reglementările în vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar ".
Din succesiunea actelor juridice sus arătate rezultă că Ordinul nr.496/2003 de care se prevalează reclamanții este dat în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 138/1999 care reglementează anumite drepturi salariale pentru personalul civil care își desfășoară activitatea in cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne (devenit, devenit ), Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
În urma reorganizării Ministerului d e Interne și a celui al Administrației Publice în Ministerul Administrației și Internelor, o astfel de precizare ca cea sus expusa cuprinsă în Ordinul nr.496/2003 era necesar a fi prevăzută, având în vedere că Ministerul nou creat avea atribuții și în domeniul administrației publice, nu doar în cel al ordinii și siguranței publice. Prin urmare, era necesar a se dispune și cu privire la personalul salarizat în baza Legii nr.138/1999, dar care - în baza unor acte normative ulterioare legii respective - își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice (de ex. serviciul de eliberare și evidență a pașapoartelor, permiselor și certificatelor de înmatriculare, cel de evidență informatizată a persoanei).
Aceasta nu înseamnă însă că tot personalul bugetar - funcționari publici sau contractuali - care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice - și care sunt salarizați după norme specifice funcției lor - vor beneficia de indemnizația de dispozitiv.
Reclamanții nu au fost și nu sunt salarizați conform Legii nr.138/1999 de către situație în care, nu sunt vizați de Ordinul nr.496/2003.
Aprecierea aplicării respectivului ordin la toate categoriile de personal care funcționează în administrația publică este greșită și din altă perspectivă.
În interpretarea dată de reclamanți Ordinului nr.496/2003, acesta ar aduce completări la Legea nr.138/1999 și la actele normative cu putere de lege prin care sunt salarizați funcționarii publici, ceea ce este inadmisibil pentru un act destinat creării cadrului legal și procedurii de aplicare a legii, pentru un act dat în executarea legii.
De asemenea, în cazul funcționarilor contractuali, Ordinul nr.496/2002 ar contraveni dispozițiilor art.157 din Codul Muncii, ministrul Administrației și Internelor nefiind angajatorul reclamanților, iar Ordinul nr.496/2003 nefiind legestricto sensu.
În acest mod nu se poate elimina o eventuala discriminare salarială existentă între categorii similare de salariați.
În plus, discriminarea de care vorbesc reclamanții nu este reală, întrucât aceștia nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu îndeplinesc aceleași atribuții de serviciu.
Pe de altă parte, susținerea reclamanților că sunt discriminați nu trebuia reținută în instanță, deoarece Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat constant că o diferență de tratament nu semnifică în mod automat încălcarea art.14 din Convenție, ci este necesar să se stabilească faptul că persoanele aflate în situații analoage sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial iar o asemenea distincție să nu-și găsească o justificare obiectivă sau rezonabilă.
În speță, nu se poate vorbi despre situații analoage sau comparabile, deoarece reclamanții nu au același statut cu cei salarizați în baza Legii nr.138/1999, nu ocupă aceleași funcții și nu au aceleași atribuții și răspundere.
Față de aceste considerente, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta PRIMĂRIA COMUNEI - prin Primar -, cu sediul în comuna, județul V, împotriva sentinței civile nr.84 din 11 februarie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
26 iunie 2008
jud apel.E
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paulina Ghimișliu, Constantina Duțescu
