Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 428/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 428/R-CM
Ședința publică din 21 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător: -
Grefier:
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în municipiul Pitești,-, județul A și de chematul în garanție recurent MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - LA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței civile nr.311 din 07 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile procesuale.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimații-reclamanți au depus, prin serviciul registratură, întâmpinare. Mai arată că părțile au solicitat judecarea în lipsă.
Având în vedere că este procedură îndeplinită și că părțile procesuale au solicitat judecarea în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 Cod procedură civilă, Curtea rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Examinând recursurile de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. dosar -, reclamanții, și,cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea,str.- I nr.10 județul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul De Pe Lângă ÎNALTA CURTE De Casație Și Justiție, Parchetul De Pe Lângă Curtea De APEL PITEȘTI, Parchetul De Pe Lângă Tribunalul Vâlcea și Ministerul Economiei Și Finanțelor, acesta din urmă și în calitate de chemat în garanție și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în calitate de monitor al cauzelor privind discriminarea, prin care solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la recunoașterea și la plata unor despăgubiri bănești, reprezentând o sumă egală cu valoarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariu, conform dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, actualizate cu indicele de inflație, începând cu data de 1 octombrie 2004 și până la zi și apoi în continuare; obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții relevă instanței că potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar". Acest text legal a fost abrogat expres prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000, începând cu data de 1 octombrie 2000.
Reclamanții consideră că abrogarea este neconstituțională și discriminatorie, întrucât dreptul la sporul în discuție le-a fost acordat printr-o lege organică, așa cum se dispune prin art. 72 pct.3 lit.h și i din Constituția României în forma aflată în vigoare la vremea respectivă, iar Ordonanța nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară emisă cu încălcarea art. 114 alin.1 din Constituția în vigoare la data respectivă.
Prin sentința civilă nr.311 din 7 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, excepția necompetenței materiale a instanței și excepția inadmisibilității acțiunii.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și respinsă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, Și, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea,str.- I nr.10 județul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,str.- nr.47, județul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea cu sediul în Rm.V,str.- I nr.10 județul și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură la Direcția Generală a Finanțelor Publice V,str.G-ral nr. 17, județul
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice, cerere formulară de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Au fost obligații pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de suprasolicitare neuropsihică de 50 % din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 1 octombrie 2004 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu data scadenței și până la data plății efective.
De asemenea, au fost obligați acești pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
Și a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate anterior.
S-a reținut cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor că nu este întemeiată, motivat de faptul că, în temeiul dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 188/2002, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în baza titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Conform art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților și intervenienților, acesta are calitate procesuală pasivă.
Prin urmare, pentru plata drepturilor salariale este necesară includerea sumelor datorate cu acest titlu în bugetul Ministerului Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, având obligația potrivit art.2 din același act normativ, să dispună toate măsurile necesare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetul propriu al Ministerului și al instituțiilor din subordine a creditelor necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.
Față de aceste considerente, s-a reținut că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, conform dispozițiilor legale menționate, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția depășirii atribuțiilor puterii judecătorești invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, tribunalul a constat că aceasta nu este întemeiată, întrucât în cauza dedusă judecății prin soluția s-a pronunțat instanța nu a pătruns în sfera de autoritate și de competență a legiuitorului, ci a verificat temeinicia sau netemeinicia pretențiilor deduse judecății. Aceeași soluție juridică a fost pronunțată și față de excepția inadmisibilității promovării prezentei acțiuni față de statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 21/10 martie 2008.
Față de aceste considerente, a fost respinsă excepția invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Instanța a fost competentă material să soluționeze cauza deoarece, conform art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, în calitatea reclamanților de persoane discriminate, aceștia aveau dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun. Având în vedere că faptele de discriminare directă sunt săvârșite de instituțiile la care sunt încadrate în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii. În acest sens s-a pronunțat în mod unanim doctrina juridică și practica judiciară.
În acest sens sunt și dispozițiile imperative ale art. 1 alin. 2 și art. 295 alin. 1 Codul Muncii (care instituie aplicabilitatea Codului muncii și raporturilor de muncă ale reclamanților), precum și ale art. 5 din Codul Muncii care interzic discriminările în raporturile de muncă.
Față de aceste considerente, s-a respins excepția necompetenței materiale a instanței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
Pe fondul cauzei, reclamanții, în calitate de procurori și personal auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin prevederile art. 155 Codul Muncii nu era prevăzut în Legea nr. 50/1996. Prin OG nr. 56/1997 care a completat OG nr. 9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, prin art. 421, devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art. 47 din Legea nr. 50/1996 s-a introdus dreptul reclamanților de a se acorda un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Legea este actul juridic al Parlamentului elaborat în conformitate cu Constituția potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, are forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii în stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
Potrivit dispozițiilor Constituției României în vigoare la acea dată, respectiv art. 114 alin.1, Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. Insă, potrivit art. 72 pct.3 lit. h și i din acea Constituție, printr-o lege organică se reglementează organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, precum și regimul general privind raporturile de muncă. Or, un element esențial al raportului de muncă îl reprezintă tocmai salariul și ca atare, trebuia să fie reglementat numai printr-o lege organică.
Potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată, în temeiul art. VI din OG nr. 9/1997 și modificată prin OG nr. 56/1997, OUG nr. 75/1997 și Legea nr. 154/1998: pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Textul art. 47 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat expres prin art. 1 pct.41 din OG nr. 83/2003. Totodată, prin art. 50 alin.2 din OUG nr. 177/2002 a fost abrogat art. 11,precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996.
La rândul său, OUG nr.177/2000 a fost abrogată prin art. 41 lit.a din OUG nr. 27/2007.
Susținerea reclamanților că în acest mod dreptul reglementat de art. 47 din Legea nr. 50/1996 a rămas în vigoare după data abrogării exprese prin nr.OG 83/2000 și până la data de 1.02.2007 este întemeiată, întrucât acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară cu actul normativ prin care a fost acordat. Aceleași statuări au fost reținute de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 2]1/10 martie 2008, conform cărora " În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Pe de altă parte, art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale prevede că: "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art. 1 din primul Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994. Prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În acest sens trebuie precizată opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Din cuprinsul OG nr. 83/2000 prin care s-a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și a personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art. 20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art. 1 pct.42 din OG nr. 83/2000 care a abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text legal.
Referitor la cererea reclamanților de a se acorda acest spor și pentru viitor, tribunalul constat că rațiunile care justifică acordarea acestui drept sunt actuale și subzistă și pentru viitor astfel încât se impune acordarea acestui drept și în continuare.
Față de considerentele expuse, instanța a admis în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție și a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând spor de risc și de solicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară, indemnizație așa cum a fost modificată prin includerea altor sporuri, drept cuvenit începând cu data de 1 octombrie 2004 și în continuare, ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați aceeași pârâți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi bănești menționate.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor.
În recursurile declarate de MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, este criticată sentința pentru motivele de casare ale art.304 pct.3,4 și 9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
Având în vedere că reclamanții și-au întemeiat solicitările pe dispoziției Ordonanței Guvernului nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în conformitate cu dispozițiile art.137 cu aplicarea art.158 Cod procedură civilă, instanța de fond trebuie să verifice dacă este competentă material să judece cererea reclamantei.
Instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, dispunând în mod nelegal obligarea recurentului la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația de încadrarea brută lunară în situația în care actul normativ care prevede acordarea acestui spor a fost abrogat.
Potrivit art.1 pct.42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000, art.47 a fost abrogat.
Ca atare, intimații susțin în mod greșit că art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat odată cu adoptarea G, nr.177/2002, prin dispozițiile art.50 alin.2 din acest act normativ.
Instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără baza legală pentru respectiva cheltuială.
MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale fiind stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat.
În recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice este criticată sentința sub aspectul că greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate, acest organ nefiind nici ordonatorul principal de credite și nici angajatorul reclamanților.
De asemenea se critică sentința și sub aspectul greșitei respingeri a excepției inadmisibilității cererii, solicitarea reclamanților să se constate că dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 sunt în vigoare, fiind inadmisibilă atâta timp cât această dispoziție nu a mai reglementat drepturile cerute de reclamanți.
Analizând recursurile în raport de critici se constată că sunt nefondate.
Referitor la prima critică a recurenților MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI privind necompetența materială a instanței de fond de a soluționa pricina de față s-a constatat că instanța de fond era competentă să soluționeze cauza deoarece art.21 alin.1 din nr.OG137/2000 în calitate reclamanților de persoane discriminate, aceștia au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit.c Cod procedură civilă instanța competentă este tribunalul.
Se mai susține că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești dispunând în mod nelegal obligarea recurentului la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 republicată și modificată, text de lege care s-a aflat în vigoare până la 1 octombrie 2000 când a fost emisă Ordonanța de Guvern nr.83/2000.
Intimații au mai solicitat prin acțiune acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50%, astfel cum fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996.
În forma inițială a acestui act normativ, acest spor ca parte componentă a salariului, astfel cum este definit prin prevederile art.155 din Codul Muncii, nu era prevăzut în Legea nr.50/1996.
Prin nr.OG56/1997 care a completat nr.OG9/1997 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996, prin art.42 devenit ulterior, ca urmare a renumerotării, art.47 din Legea nr.50/1996, s-a introdus dreptul reclamanților de a se acorda un spor de risc și de suprasolicitare neuropsihică.
Textul art.47 din Legea nr.50/1996 a fost abrogat expres prin art.1 pct.41 din nr.OG83/2003.
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamant este un drept de creanță, un bun în sistemul european susceptibil de a fi protejat de art.1 din primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30 din 28 mai 1994.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 reclamantul a fost lipsit de proprietatea acestui bun, or, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special că a intervenit pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
Din cuprinsul nr.OG83/2000 prin care s-a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 nu se poate desprinde care a fost utilitatea publică a lipsirii magistraților și personalului auxiliar de specialitate asupra sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, cu prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Existând conflict între art.1 pct.42 din nr.OG83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.1 din Protocolul adițional 1 la Convenția Europeană a drepturilor omului, instanța a dat preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text.
Deci, instanța de fond constatând nelegală abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 prin nr.OG83/2000 a apreciat ca întemeiată cererea reclamanților de acordare a sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal sunt aprobate prin legea bugetului de stat astfel că se justifică și plata drepturilor salariale.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat sentința sub aspectul că în mod greșit prima instanță a apreciat că are calitate procesuală pasivă, deși atribuțiile privind angajarea și salarizarea reclamanților nu-i aparțin.
Critica este neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, astfel că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare pentru plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Tot neîntemeiată este și critica cu privire la excepția inadmisibilității cererii, având în vedre obiectul acesteia de obligare la acordarea unor despăgubiri salariale a ordonatorilor principali, secundari și terțiari de credite în baza raporturilor juridice de muncă cu aceștia.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312(1) Cod procedură civilă, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE SI JUSTIȚIE, cu sediul în B, sector 5,- și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în municipiul Pitești,-, județul A și de chematul în garanție recurent MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR - LA DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, cu sediul în municipiul Rm.V, str.G-ral, nr.17, județul V, împotriva sentinței civile nr.311 din 07 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică la data de 21 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI -Secția civilă, pentru cauze privind conflcite de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red.
2 ex./07.07.2008
jud. fond
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Paula Andrada Coțovanu, Laura
