Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 441/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 441/2009
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Mureșan JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - JUDECĂTOR 3: Nicoleta
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de reclamanții, R, G, și,
împotriva sentinței civile nr. 389/07.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Completul de judecată s-a constituit potrivit disp. art. 98 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dat fiind faptul că domnul judecător lipsește din instanță astfel cum s-a reținut în procesul verbal încheiat cu această ocazie, iar în data de 16.04.2009 permanența este asigurată de doamna judecător - - - conform planificării de permanență a secției.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că au fost formulate Întâmpinări de către pârâții intimați Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și împrejurarea că în cauză se solicită judecarea în lipsă, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că prin acțiunea de dreptul muncii înregistrată la această instanță sub nr-, reclamanții, R, G, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să fie obligați la plata actualizată a sumelor reținute lunar, începând cu luna august 2007 și până la remedierea situației prin aplicarea procentului de 9,5 % reprezentând contribuția individuală de asigurări sociale la suma reprezentând venitul lunar și nu la suma reprezentând de 5 ori salariul mediu brut;
- să fie obligați pârâții la plata actualizată a sumelor reținute în perioada 1 ianuarie 2007 - 12 martie 2007 cu titlu de contribuție individuală de asigurări sociale peste limita sumei de 512 lei, contribuția individuală fiind majorată, ca urmare a creșterii salariului brut, la suma de 603 lei.
- Să fie obligat pârâtul Ministerul Finanțelor să aloce în buget sumele necesare efectuării plăților.
În motivarea acțiunii arată că prin Legea nr. 250/2007 a fost modificat art. 23 alin.3 din Legea nr. 19/2000 în sensul că la baza de calcul a contribuției de asigurări sociale stă venitul brut lunar, că anterior legea prevedea că baza de calcul a contribuției individuale nu putea depăși un plafon reprezentând de 5 ori salariul mediu brut, că ei beneficiază de o indemnizație care depășește acest plafon, astfel încât prin reținerea unei contribuții de asigurări sociale calculată la întreg salariul brut indemnizația lor netă s-a diminuat cu sume cuprinse între 86 și 227 lei, că modificarea art. 23 alin.3 din actul normativ menționat contravine art. 15 din Constituție care prevede că legea dispune numai pentru viitor, astfel noul mod de calcul al contribuției ar fi trebuit să se aplice doar raporturilor juridice născute de la data intrării în vigoare a legii, că diminuarea indemnizației în lipsa unei sancțiuni disciplinare încalcă principiul stabilității raporturilor juridice. Mai arată că această diminuare nu s-a făcut în concordanță cu prevederile art. 53 din Constituția României, că pensiile sunt plafonate la nivelul a de 5 ori valoarea unui punct de pensie, astfel încât este inechitabil și discriminatoriu a contribui la bugetul asigurărilor sociale cu o sumă mult mai mare decât cea de care poți beneficia la împlinirea vârstei de pensionare.
Arată, de asemenea, că în perioada 1 ianuarie 2007 - 12 martie 2007 li s-a diminuat indemnizația prin creșterea contribuției ca efect al majorării salariului mediu brut pe țară, fără acordarea unei creșteri salariale cum s-a întâmplat în cazul altor categorii de funcționari.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și Ministerul Economiei și Finanțelor au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii.
De asemenea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, au formulat în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor cerere de chemare în garanție prin care au solicitat ca în situația în care se va admite acțiunea reclamanților să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului public pe anul 2008 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 389/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a respins acțiunea de dreptul muncii formulată de reclamanții, R, G, și împotriva pârâților Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-au respins cererile de chemare în garanție formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA împotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin art. 23 alin. 3,4 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin pct. 3 al art. I din Legea nr. 250/2007, s-a produs o diminuare a salariului net al reclamanților ca urmare a creșterii, însă nu există temei pentru restituirea sumelor ce reprezintă diferența față de sumele reținute anterior.
S-a mai apreciat că nu se poate vorbi de o aplicare retroactivă a Legii nr. 250/2007, câtă vreme contribuțiile se asigurări sociale sunt reținute la data plății salariului, iar dacă s-ar accepta opinia reclamanților ne-am afla în situația retroactivității legii.
S-a mai considerat că în speță nu se încalcă nici disp. art. 53 din Constituție și nici nu se crează o situație inechitabilă și discriminatorie pentru aceștia.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii lor.
În drept invocă art. 304 pct. 9, 304/1 și art. 312 alin.2 Cod procedură civilă.
În expunerea de motive arată că prin încheierea din 3.04.2008, în mod greșit instanța a respins excepția de neconstituționalitate pe considerentul că disp. art. 23 alin.3 din Legea nr. 19/2000 sunt în prezent abrogate de nr.OUG 91/2007, câtă vreme reclamanții susțin că au invocat neconstituționalitatea Legii nr. 250/2007.
Prin faptul că instanța a reținut corect că Legea nr. 250/2007 a condus la diminuarea venitului net, soluția care se impunea a fi pronunțată era cea de admitere și nu de respingere a acțiunii.
Interpretarea dată de instanță art. 53 din Constituție o apreciază ca greșită, nefiind una sistematică și teleologică, ci doar gramaticală și literală.
Mai arată că instanța trebuia să constate că reglementarea prin care s-a ajuns la diminuarea venitului net este nelegală în raport de incidența normelor internaționale și au invocat art. 4 din Legea nr. 74/1999, Directiva CE nr-, Directiva CE 2000/750/27.11.2000, Protocolul 12 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, Convenția nr. 100/1951 și art. 19 pct. 13 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile.
Invocă în final principiul dreptului câștigat în materia drepturilor salariale.
Prin încheierea din 26.06.2008, în baza art. II al. (3) din nr.OUG 75/2008, Curtea a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție atât intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA (filele 52-55), cât și intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (filele 58-61) au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Prin decizia nr. 2068/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar -, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL ALBA IULIA, având în vedere disp. art. I și II din nr.OUG 75/2008 și cele ale deciziei 104/2009 a Curții Constituționale.
La Curtea de APEL ALBA IULIA cauza s-a înregistrat sub același număr de dosar.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și prin raportare la prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul de față ca nefondat, urmând a- respinge în temeiul art. 312 Cod procedură civilă pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
În ceea ce privește critica vizând greșita respingere ca inadmisibilă a cererii reclamanților de sesizare a Curții Constituționale în privința disp. art. 23 alin.(3) din Legea nr. 19/2000, abrogate de nr.OUG 91/2007, respingere dispusă de instanța de fond prin încheierea din ședința publică din 3.04.2008, este a se reține că potrivit disp. art. 29(6) din Legea nr. 47/1992 republicată: "Dacă excepția este inadmisibilă, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile", astfel că recurenții trebuiau să uzeze de calea de atac prevăzută de lege în privința respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, fapt ce nu s-a realizat, așa încât motivul de recurs invocat pe acest aspect de nelegalitate a hotărârii atacate este neîntemeiat.
Pe fond, nici celelalte critici aduse hotărârii nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamanții au calitatea de procurori sau foști procurori, după caz, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu și Parchetelor arondate acestuia.
Susținerea reclamanților potrivit căreia, procentul de 9,5 % reprezentând trebuia aplicat la plafonul prevăzut în art.23 din Legea nr.19/2000 în forma sa inițială, iar nu la cel stabilit prin intrarea în vigoare a Legii nr.250/2007 deoarece drepturile salariale au fost acordate pentru o perioadă anterioară intrării în vigoare a acestei legi, sunt nefondate.
Într-adevăr, în forma inițială art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000 stabilea că baza de calcul a nu poate depăși plafonul de 5 ori salariul mediu brut stabilit conform art.5 alin.3 din aceeași lege - ca fiind salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin Legea bugetului asigurărilor sociale.
Însă în momentul plății drepturilor salariale către reclamanți, era în vigoare Legea nr.250/2007 care înlăturase acest plafon. Potrivit acestui act normativ, baza de calcul a se constituie din venitul brut realizat iar conform prevederilor punctului 19 lit.g din Ordinul nr.680/2007 de modificare a Normelor de aplicare a Legii nr.19/2000 prin "venit brut realizat lunar" se înțeleg și orice alte adaosuri la salarii aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale de muncă și precum și alte sume reprezentând venituri curente aferente perioadelor anterioare.
Prin urmare, din moment ce la data executării hotărârii erau în vigoare prevederile Legii nr.250/2007, iar aceste norme sunt de imediată aplicare, deoarece contribuția se calculează, se reține și se aplică odată cu plata acestor drepturi bănești, pârâții au procedat corect aplicând regimul legal în vigoare la data plății.
În cauză, nu se poate invoca încălcarea principiului neretroactivității legii în timp deoarece reținerea a avut ca temei legal Legea nr.250/2007, în vigoare la data când s-a făcut plata. Prin urmare, nu are relevanță perioada pentru care aceste drepturi sunt datorate și care este anterioară apariției Legii nr.250/2007, ci data plății, moment în care erau incidente prevederile acestui act normativ.
În raport de cele ce preced, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art.23 alin.3 din Legea nr.19/2000, în forma anterioară modificării ei prin Legea nr.250/2007, motiv pentru care recursul formulat de reclamanți urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
(continuarea minutei deciziei civile nr. 441/2009)
*****
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, R, G, și împotriva sentinței civile nr. 389/7.04.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. NV, 2 ex. IM 28.05.2009
Jud.fond- E,
Președinte:Monica Maria MureșanJudecători:Monica Maria Mureșan, Manuela Stoica, Nicoleta
