Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 4510/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4510
Ședința publică de la 30 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.294 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M și CONSILIUL LOCAL DR TR S -PRIN PRIMAR, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: recurent reclamant reprezentat de avocat lipsind:intimații pârâți CONSILIUL LOCAL DR TR S -PRIN PRIMAR, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M și ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că recursul este declarat și motivat în termenul legal după care, apreciind cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurentul reclamant, solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata drepturilor bănești solicitate iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 294 de la 23 februarie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Școala de Arte și Meserii, Inspectoratul Școlar Județean M, Consiliul Local Dr. Tr. S -prin primar.
A obligat pârâta Școala de Arte și Meserii să plătească reclamantului diferență salariale pentru perioada septembrie 2005- decembrie 2008, în sumă de 18 lei brută și actualizată în raport de inflație și 1.000 lei cheltuieli de judecată.
A obligat pârâta să consemneze în carnetul de muncă aceste modificări.
A respins acțiunea față de Consiliul Local T S și Școala de Arte și Meserii.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de subinginer începând cu data de 01.09.1978, iar din data de 01.10.2005, îndeplinește funcția de profesor suplinitor în cadrul pârâtei Școala de Arte și Meserii Dr. Tr. S, având gradul didactic II
Potrivit art. 139 din L 128/1997 "Persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale".
Reclamantul se încadrează în aceste prevederi și poate beneficia de vechimea în muncă, ca vechime recunoscută în învățământ începând cu data de 01.09.1978, așa cum reiese din copia carnetului de muncă.
S-a constatat astfel că vechimea în învățământ a reclamantului se calculează de la data de 01.09.1978( respectiv de 30 ani).
Potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: funcția și norma didactică îndeplinită; nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice; gradul didactic; titlul științific; vechimea recunoscută în învățământ; calitatea activității instructiv-educative; locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Prin suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert, care a recalculat drepturile salariale ale reclamantului în funcție de vechimea acesteia în învățământ, pentru perioada septembrie 2005 - decembrie 2008, în funcție de pornind de la salariul funcției didactice, la care au fost aplicate în scară sporurile pentru învățământul în masă, respectiv, sporul de vechime, salariul de merit, indemnizația de dirigenție acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de dirigenție. De asemenea, s-a adăugat și diferențe recalculate la plata cu ora pentru învățământul masă și special, rezultând o diferență brută actualizată cu indicele de inflație, în cuantum de 18 lei.
Potrivit art.50 alin.1 și 2 invocat de reclamant, care prevede că,personalul didactic beneficiază pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani vechime în învățământ, pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", nu are aplicabilitate în cazul acesteia întrucât până la momentul introducerii acțiunii vechimea în învățământ era de 25-30 ani. Față de aceste prevederi instanța costată neîntemeiat acest petit.
Față de cele arătate mai sus, și în raport de expertiza contabilă și de suplimentul la acesta, care nu a fost contestate de către pârâte, instanța a constatat că reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 18 lei reprezentând diferențe drepturi salariale brute, actualizate cu indicele de inflație.
Cu privire la petitul privind plata contravalorii indemnizației de concediu de odihnă neefectuat pe perioada 2005-2008, instanța l-a constatat neîntemeiat deoarece reclamantul nu a făcut dovada că acesta nu a fost efectuat în totalitate, respectiv 62 de zile lucrătoare, așa cum prevede Legea nr. 128/1997 și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, și că nu a primit indemnizația corespunzătoare.
De asemenea, instanța a constatat neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță pentru perioada 2001-2007, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin.1 lit. g plata primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.128/1997. Prin art.50 alin.12 se prevăd următoarele:(12) "Personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă."
Față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin.2 al. art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare, legea nu stabilește în mod concret, expres și limitativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi al personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O a doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
S-a constatat, că pârâții J M și Consiliul Local Dr. Tr. nu au calitate procesuala în aceasta cauza și în consecință a respins acțiunea fața de aceștia, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.8 (1) din Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, unitățile școlare, ce au personalitate juridică de altfel, au obligația de a întocmi bugetul propriu, buget ce, însoțit de note de fundamentare, se înaintează Consiliului Local.
Potrivit art.9 alin.3 din aceleași norme, bugetul unităților școlare se întocmește în faza de elaborare a bugetului local și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale.
În consecință, unitățile școlare sunt instituțiile ce stabilesc drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ele întocmind și state de plată în acest sens.
Mai mult, atribuțiile inspectoratelor școlare județene sunt limitativ enumerate de art.142 din Legea 84/1995.
Pentru aceste motive instanța a constatat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face exclusiv din bugetele consiliilor locale, la propunerea unității de învățământ și în baza legii și nu de către Inspectoratul Școlar Județean care nu are atribuții în stabilirea drepturilor salariale.
Pentru aceste motive instanța a constatat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face exclusiv din bugetele consiliilor locale, la propunerea unității de învățământ și în baza legii, și nu de către Inspectoratul Școlar Județean iar Consiliul Local D Tr S nu are atribuții în stabilirea drepturilor salariale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, întemeiat pe dispoz. art. 299 - 316 Cod pr.civilă, arătând în esență că instanța de fond în ședința din 23 februarie 2009 observând că suplimentul la raportul de expertiză nu a fost efectuat și depus de către expert a apreciat că nu se mai impune revenirea cu adresă la expert, însă ulterior după încheierea dezbaterilor, prin Serviciul registratură a fost depus acest supliment care, deși nu a fost pus în discuția părților a fost avut în vedere de instanța de judecată.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 pr. civ. Curtea a reținut următoarele:
Din practicaua sentinței recurate reiese că la dosar nu a fost depus suplimentul la raportul de expertiză contabilă și s-a apreciat că nu se mai impune revenirea cu adresă la expert, întrucât au fost detaliate relațiile solicitate de instanță prin raportul de expertiză.
După încheierea dezbaterilor, prin serviciul registratură a fost depus la dosar acest supliment la raportul de expertiză, dar această nouă probă nu a mai fost pusă în discuția părților.
Hotărârea instanței de fond se întemeiază pe acest supliment la raportul de expertiză, reclamantului acordându-i-se drepturile salariale conform acestuia.
Se reține că a fost încălcat dreptul la apărare al reclamantului și față de dispozițiile art.129 al. 5.pr.civ. care arată că judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, Curtea în baza art.312 al 5.pr.civ. va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.294 din 23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M și CONSILIUL LOCAL DR TR S - PRIN PRIMAR,
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.07.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Doina Vișan, Marian Lungu
