Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 474/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 474
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice- prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 42/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul - prin DGFP N; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurentul Ministerul d e Finanțe - prin DGFP N, depune la dosar un extras de pe portalul din care rezultă că prin încheierea nr.2757/06.05.2008 a fost admisă cererea de strămutare, judecarea cauzei fiind strămutată la Tribunalul Argeș, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 42/C/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul -,
- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și, în consecință:
- au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț să recunoască și să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă pentru perioada 1.10.2000 - 1.03.2003 și sporul de 30% din indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 11.04.2002 - 1.03.2003, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data executării efective;
- au fost obligați aceeași pârâți să plătească reclamanților diferența dintre drepturile salariale cuvenite în baza sporurilor salariale astfel stabilite, cu titlu de primă de vacanță și premiu anual și cele efectiv încasate, pentru perioada 1.10.2000-30.11.2006, sume actualizate cu indicele de inflație de la data executării efective;
- au fost respinse excepțiile autorității lucrului judecat și prescrierii dreptului la acțiune invocate de Ministerul Justiției,
- a fost obligat Ministerului Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare plății drepturilor salariale astfel stabilite.
- a fost obligat Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare prezentei hotărâri în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au calitatea de judecători la Tribunalul Neamț. Prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006 pronunțată de Tribunalul Bacău, rămasă irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor formulate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, acestora le-a fost admisă acțiunea privind plata drepturilor bănești reprezentând sporul de vechime în muncă și sporul de 30% - 40% pentru soluționarea infracțiunilor de corupție, începând cu 01.03.2003, la zi și pentru viitor, ce le-au fost achitate în luna decembrie 2006, în cuantum actualizat, până la data de 30.11.2006.
acordării acestora a fost confirmată ulterior de instanța supremă care, prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 și nr. XXXVI din 07.05.2007, pronunțate în soluționarea unor recursuri în interesul legii, a reținut pe de o parte că în aplicarea nediscriminatorie a prevederilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002, drepturile salariale corespunzătoare sporurilor de 30 - 40% se cuvin tuturor magistraților, iar pe de altă parte că, deși nr.OG 83/2000 nu a mai prevăzut sporul de vechime în muncă pentru magistrați, în lipsa unei abrogări exprese sau implicite, beneficiul acestuia nu a fost înlăturat.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat că, pentru eliminarea oricărei discriminări între diferitele categorii de magistrați, este necesar ca aceia care nu au beneficiat de sporul specific de 30%, să aibă dreptul la întregirea veniturilor salariale și cu acest spor, obligația autorității care nu l-a acordat fiind întemeiată pe ideea de răspundere pentru tratament discriminatoriu.
De asemenea, a mai apreciat că interpretarea sistematică a art. 31 din Legea nr. 50/1996 (devenit art. 33 după ieșirea lui din vigoare), impunea menținerea aplicabilității dispozițiilor ce au acordat dreptul de vechime în muncă și pentru magistrați, și nu doar pentru personalul auxiliar de specialitate, în considerarea principiului egalității în drepturi și a eliminării oricărei forme de discriminare. Aceasta întrucât ar fi de neconceput ca magistrații să nu beneficieze de sporul pentru vechime în muncă, cât timp personalului auxiliar din unitățile unde ei își desfășoară activitatea i s-a menținut acest spor, iar toate celelalte categorii de salariați au vocație la un asemenea drept.
Prin acțiunea de față reclamanții au solicitat, ca un prim capăt de cerere, acordarea acelorași sporuri recunoscute prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006, însă pentru perioadele anterioare datei de 01.03.2003, respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 (sporul de vechime în muncă) și 11.04.2002 - 01.03.2003 (sporul de 30%), invocând drept temei legal discriminarea lor, recunoscută în cele două decizii ale instanței supreme, ale căror dispoziții sunt obligatorii pentru instanțe potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În acest sens dispozițiile nr.OG 137/2000 prevăd că persoana care se consideră discriminată poate solicita acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, în termen de 3 ani de la data săvârșirii faptei sau de la data când a luat cunoștință de aceasta.
Ori, existența discriminării ca faptă, în măsură să îi îndreptățească pe reclamanți a beneficia de prevederile nr.OG 137/2000, a fost stabilită prin Deciziile nr. VI din 15.01.2007 și nr. XXXVI din 07.05.2007, de la pronunțarea cărora începe să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune. Din acest motiv admisibilitatea capătului de cerere privind acordarea sporurilor de vechime în muncă și de 30% decurge, pentru perioadele arătate, din obligativitatea dispozițiilor reținute în cele două hotărâri de îndrumare care se impun întocmai ca și legea.
În baza acelorași considerente, excepția privind prescripția drepturilor menționate, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, va fi respinsă ca nefondată întrucât prin deciziile de mai sus s-a stabilit că prevederile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, raportate la art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000"se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrațiau beneficiat, până la intrarea în vigoare a Legii 45/2007, de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege", dar și că - pentru aplicarea nediscriminatorie a dispozițiilor art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, precum și ale art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 -"drepturile salariale prevăzute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistraților".
Nici excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Ministerul Justiției pentru perioada 01.01.2003 - 01.03.2003 privind plata drepturilor bănești aferente sporurilor de vechime în muncă și de 30% nu poate fi reținută, urmând a fi respinsă ca nefondată întrucât, pe de o parte, prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006 Tribunalul Bacău nu a analizat pe fond pretenția dedusă judecății, iar pe de altă parte nu este întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză cerută de art. 1201. civ. Aceasta deoarece, așa cum în mod corect au arătat reclamanții, solicitările de față sunt întemeiate pe prevederile speciale ale nr.OG 137/2000 privind discriminarea, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, spre deosebire de litigiul anterior, care s-a fundamentat pe dispozițiile dreptului comun.
Printr-un alt capăt de cerere reclamanții au solicitat obligarea pârâților Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU și Ministerul Justiției să le achite diferențele salariale rezultate din calcularea drepturilor ce li se cuvin cu titlu de prime de vacanță și premiul anual reprezentând cel de-al 13-lea salariu, și cele plătite efectiv în perioadele menționate - respectiv 01.10.2000 - 01.03.2003 pentru sporul de vechime în muncă și 11.04.2002 - 01.03.2003 pentru sporul de 30%. Au justificat această pretenție pe faptul că, în urma admiterii primului capăt de cerere, dar și a pronunțării sentinței civile nr. 1591/D/10.11.2006 de către Tribunalul Bacău, cuantumul indemnizației lor de bază lunară se majorează prin includerea celor două sporuri.
Instanța a apreciat că și acest capăt de cerere este întemeiat deoarece drepturile salariale achitate reclamanților în perioadele de mai sus nu au inclus și cele două sporuri, recunoscute acestora prin hotărârea de față și prin sentința civilă nr. 1591/D/10.11.2006 a Tribunalului Bacău.
Temeinicia acestei pretenții reiese din prevederile nr.OG 83/2000 (art. 1 pct. 8), nr.OUG 177/2002 (art. 4) și ale nr.OUG 27/2006 (art. 4 alin. 3), ce sunt în esență identice, și care dispun că sporurile reglementate de aceste texte legale se includ în indemnizația de încadrare brută lunară și"se ia în calcul la stabilirea oricăror alte drepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale".
Reiese, cu caracter de principiu, că sporurile acordate în baza acestor texte legale se includ în indemnizația de încadrare brută lunară și, pe cale de consecință, și prima de concediu de odihnă precum și premiul anual reprezentând al 13-lea salariu trebuiau, pentru perioadele indicate, să fie calculate cu respectarea acestui principiu. Un argument în acest sens îl constituie prevederile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 45/2006 potrivit cărora magistrații au dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu aferentă acestei perioade, și la o primă de concediu " egală cu indemnizația de încadrare brută lunară din luna anterioară plecării în concediu."
Ori, întrucât prima de concediu de odihnă și premiul anual reprezentând al 13-lea salariu suntdrepturi ce se determină pe baza veniturilor salariale, este normal ca indemnizația de încadrare brută lunară avută ca punct de referință la calcularea lor să includă și sporurile menționate mai sus, alături de sporul de fidelitate. Pentru perioadele menționate indemnizația de încadrare brută lunară a inclus doar cel din urmă spor, întrucât celelalte două au fost recunoscute reclamanților ulterior, prin hotărâri judecătorești, neexistând la acea vreme o reglementare legală.
Pentru aceste considerente susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că indemnizația de încadrare brută lunară a magistraților includea numai sporul de fidelitate, nu și pe cele arătate mai sus, care ar reprezenta doar adaosuri de natură salarială, nu a putut fi primită deoarece, când legiuitorul a reglementat acest drept prin art. 1 pct. 8 din nr.OG 83/2000, l-a definit folosind tot noțiunea de "adaos", pentru ca în nr.OUG 27/2006 să folosească noțiunea de "majorare". Ori, nu terminologia folosită în timp în actele normative, prezintă importanță, ci finalitatea urmărită de legiuitor, respectiv ca aceste sporuri să fie avute în vedere la calcularea tuturor celorlalte drepturi salariale.
Totodată, instanța a reținut că în mod greșit acest pârât și-a fundamentat apărările și pe dispozițiile nr.OUG 24/2004 aprobată prin Legea nr. 601/2004, întrucât pretențiile reclamanților nu au vizat și sporul de 40%, reglementat de aceste acte normative.
Având în vedere cele reținute, instanța a apreciat că prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000 raportat la art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a instituit o discriminare directă a reclamanților, în calitatea lor de magistrați judecători, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, iar prevederile art. 11 alin. 1 din nr.OUG 177/2002 și art. 28 alin. 4 din nr.OUG 43/2002 instituie o altă formă de discriminare directă prin diferențierile nerezonabile care se fac în cadrul categoriilor ce compun corpul de magistrați.
Reiese că deși scopurile urmărite prin prevederile legale de mai sus, respectiv îmbunătățirea sistemului de retribuire a magistraților, reglementarea prin acte normative separate a drepturilor salariale cuvenite acestora și altor categorii de personal din cadrul autorității judecătorești, precum și reducerea neîntârziată a fenomenului de corupție, sunt legitime, metoda de atingere nu este una adecvată, din moment ce reclamanții au fost privați de dreptul de a beneficia de sporul de vechime în muncă și de sporul de 30%. În considerentele Deciziei nr. 20/02.02.2000 a Curții Constituționale s-a reținut jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Marks contra Belgiei (1979) că"în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, reprezintă o încălcare a acestor prevederi, orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoge, fără o justificare obiectivă și rezonabilă".
Având în vedere cel reținute mai sus, apărările pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor anumite categorii de persoane ar excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000, au fost înlăturate întrucât Curtea Constituțională a dispus, prin Deciziile nr. 1/08.02.1994 și nr. 135/05.11.1996, că"un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice,"și că"principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite."
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
mpotriva hotărârii date de instanța de fond au declarat recurs Ministerul Justiției și Direcția Generală a Finanțelor Publice N pentru Ministerul Economiei și Finanțelor, în termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
La data de 12.05.2008 au avut loc dezbaterile asupra fondului recursurilor, pronunțarea amânându-se pentru 14.05.2008.
Intimații reclamanți au comunicat instanței, la 13.05.2008 că Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei prin încheierea din 6.05.2008 la Curtea de Apel Pitești; verificările telefonice efectuate au relevat o altă situație, respectiv strămutarea la Tribunalul Argeș ( fl. 80 ).
Pentru înlăturarea dubiilor și față de faptul că încheierea de strămutare era anterioară rămânerii cauzei în pronunțare, s-a dispus repunerea sa pe rol pentru a se solicita relații
Cu adresa nr- din 21.05.2008 a confirmat strămutarea cauzei de la Tribunalul Neamț la Tribunalul Argeș.
Prezenta instanță - investită cu soluționarea celor două recursuri - constatând că:
- strămutarea a fost pronunțată după ce Tribunalul Neamța pronunțat civ. 42/18.01.2008, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 40 alin.5 teza aII-a pr.civ.;
- urmare a strămutării s-au menținut actele îndeplinite înainte de strămutare, deci, implicit și soluția pronunțată;
- dispoziția este obligatorie și impune strămutarea cauzei, nu a recursului, la Tribunalul Argeș;
- măsura dispusă dezinvestește Tribunalul Neamț și nu Curtea de APEL BACĂU,
Deci că este o situație atipică, a apreciat a fi în interesul părților ( pentru a preîntâmpina prelungirea cursului procesual prin trimiterea recursurilor unei instanțe necompetente a le analiza ) a soluționa recursurile, în sensul admiterii,
desființării sentinței recurate pentru trimiterea cauzei la Tribunalul Argeș în vederea rejudecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile civile promovate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr. 42/18.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă nr. 42/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Argeș.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 02.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red./ 04.06.2008
tehnored.BC/ 2 ex/ 06.06.2008
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
