Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 489/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 489/2008
Ședința publică de la 05 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanții, (), )., (, (, ( și împotriva sentinței civile nr. 95/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că în cauză s-a ivit un incident procedural legat de compunerea completului de judecată alcătuit din judecătorii, și. Întrucât judecătorul s-a abținut de la soluționarea cauzei, întrucât în calitate de reprezentat al Curții de APEL ALBA IULIAa formulat apărări în cauză. Incidentul procedural va fi soluționat de judecătorul imediat din planificarea de permanență pe materii -. Completul astfel constituit din judecătorii, și a păstrat cauza spre soluționare.
Se constată că s-a depus la dosar din partea intimaților Ministerul Justiției B și Curtea de APEL ALBA IULIA întâmpinării.
Recurenții prin motivele de recurs au solicitat soluționarea cauzei în lipsă.
Instanța față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de soluționare și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului SIBIU sub dosar nr- reclamanții, (), )., (, (, ( și au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL ALBA IULIA, Tribunalul Sibiu și Consiliul Național pentru combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. obligarea în solidar pârâților la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10 % din salariul brut pe perioada de 3 ani, actualizată, în raport cu rata inflației de la data nașterii dreptului și până la data plății efective a acestora;
2. obligarea în solidar a pârâților să includă în bugetul de stat, respectiv la prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței civile, a acestor sume datorate de cei trei pârâți pentru perioada sus menționată iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare în acest sens în calitate de elaborator al proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară.
3. cu cheltuieli de judecată, reținând culpa procesuală a pârâților în necalcularea, neprevederea bugetară și plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții îndeplinesc funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului SIBIU.
Art.6 alin. 2 din Codul muncii, consacră pentru toți salariații principiul ca pentru muncă și pregătire profesională egală să fie retribuiți în mod egal, principiu ce se regăsește și în dispozițiile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
De asemenea, nr.OG137/2000 aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea 27/2004, în art. 1 alin. 2 statuează principiul egalității între cetățeni prin excluderea privilegiilor și discriminării, asigurând egalitate în garantarea și exercitarea unor drepturi inclusiv dreptul la un salariu egal pentru muncă egală.
Constituția României prevede la art. 20 că "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetăților vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte."
Prin urmare, personalul auxiliar de specialitate din componența Tribunalului SIBIU, în afara celor de executări penale și executări civile, sunt tratați inegal din punct de vedere al salarizării, discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional, motiv pentru care, se impune admiterea acțiunii nefiind de acceptat discriminarea în cadrul aceleași profesii.
În drept: art.6 alin.2 din Codul muncii, OG nr.137/2000 aprobată prin Legea 48/2002, modificată prin Legea nr.27/2004 (art.1 alin.2), art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 20 și 53 din Constituția României.
S-a depusă practică judiciară în materie.
Pârâta, Curtea de APEL ALBA IULIAa depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de către reclamanți, având în vedere prevederile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996. Se arată că, în vederea acordării indemnizației de 10 % din salariul brut prevăzută de acest articol, persoana care are atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat, completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat. Personalul auxiliar care nu participă la activitățile menționate de articolul arătat nu poate beneficia de procentul în discuție. Nu există nici o stare de discriminare între grefieri, deoarece așa cum a statuat Curtea Constituțională, principiul egalității nu se opune ca lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. De asemenea, se arată că dispozițiile art.19 din Legea nr.50/1996 nu contravin art. 6 alin. 2 din Codul muncii, deoarece nu se poate reține o muncă egală.(47,48).
Pârâtul CNCD a depus la dosar punctul său de vedere prin care arată că trebuie avut în vedere faptul că deosebirea, excluderea, restricția sau preferința trebuie să aibă la bază unul dintre criteriile prev. de art.2 alin.1 din OG.137/2000, dar trebuie să se refere la persoane aflate în situații comparabile tratate în mod diferit datorită apartenenței lor la unele dintre categoriile prevăzute în acest articol de lege. S-a depus în acest sens, hotărârea nr.185/22.07.2005 a CNCD arătându-se că această hotărâre face referire la o situației comparabilă cu cauza de față.(38,39).
Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanți, deoarece procentul de 10 % se acordă numai pentru muncă suplimentară depusă în vederea exercitării activităților expres prevăzute și numai în raport de timpul efectiv prestat pentru îndeplinirea acestora.( 34-37).
Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP a Jud. Sibiu se solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanții, invocându-se lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, față de lipsa raporturilor juridice între reclamanții și această parte fiind vorba de un litigiu de muncă și față de dispoz. Legii nr.500/2002 potrivit cărora rolul acestui minister este de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite.
Prin sentința civilă nr. 95/22.01.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul cu numărul de mai sus, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanții au calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului SIBIU și că din conținutul art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 rezultă că nu este suficient pentru a se beneficia de indemnizația de 10 % din salariu să fie menționată în fișa postului ca și atribuție de serviciu una din activitățile menționate, ci este necesar ca personalul auxiliar să exercite în concret o astfel de activitate, indemnizația calculându-se în raport de timpul efectiv lucrat. Or, indemnizația este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activitățile specifice ședinței de judecată mai au printre atribuții și activități menționate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reține o discriminare întrucât se primește un salariu mai mare tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții solicitând admiterea recursului, iar în urma rejudecării cauzei modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate, ca temeinică și legală.
În expunerea de motive recurenții, invocând prevederile art. 304 punct 9.pr.civilă, arătată că, hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, aplicânduli-se un tratament ilegal din punct de vedere salarial, fiind discriminați fără un criteriu obiectiv și rațional.
Prin întâmpinarea depusă în această fază procesuală de intimatul Ministerul Justiției B se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, motivându-se în esență, că exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale care instituie aceste drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, astfel încât instanța de fond în mod corect a reținut că nu se poate reține existența unei discriminări.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3041cod pr. civilă, în limitele statuate de art.306 alin.1 pr.civilă, constată că:
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 19 pct. 3 din Legea nr. 50/1996 grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară.
De asemenea, conform art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10 % din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități.
Din conținutul acestor norme legale rezultă că, de indemnizația sus arătată beneficiază numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Prin Regulamentul de ordine interioară al instanțelor și prin fișa postului, personalul este repartizat pe secții și compartimente, atribuțiile fiind repartizate prin ordinul de serviciu, persoane care au atribuții dintre cele sus menționate, completând un referat care se confirmă de superiorul ierarhic, în baza lui completându-se pontajul lunar și efectuându-se plata. Ori, reclamanții nu se regăsesc în nici una dintre aceste situații.
Nu poate fi reținută susținerea reclamanților, reiterată în criticile de recurs, în sensul că între grefierii care participă la activitățile prevăzute de actele normative sus arătate și cei care nu participă la acestea ar exista o stare de discriminare, Curtea Constituțională statuând prin deciziile pronunțate că principiul egalității nu se opune ca legea să stabilească reguli diferite pentru personalul care se află în situații diferite.
Dispozițiile legale enumerate nu contravin art. 6 alin.2 din Legea nr. 53/2003 care consacră pentru toți salariații principiul potrivit căruia pentru muncă egală și pregătire profesională egală să fie retribuție egală, câtă vreme reclamantele nu pot susține că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc atribuțiile în discuție.
În același sens este și jurisprudența Curții Europeană a Drepturilor Omului, care a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, doar atunci când autoritățile statale "introduc distincții între situați analoage și comparabile", fără ca ele să se bazeze pe " o justificare rezonabilă și obiectivă" (Hotărârea, pronunțată în cauza Fredin contra Suediei, la 18.02.1991, parag. 60, Hotărârea, pronunțată în cauza Hoffmann contra Austriei, 23.06.1993, parag. 31, Hotărârea, pronunțată în cauza Spadea și Scalabrino contra Italiei, la 28.09.1995).
Deci, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferențial.
Mai mult chiar dacă cele două situații sunt comparabile, este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, astfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni care rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
În speță, acordarea sporului de 10 % urmărește un scop legitim, constând în acordarea lui persoanelor cu atribuții de serviciu complexe, cu responsabilități și volum de muncă superioare celor ale reclamantelor și față de cuantumul acestuia, respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Indemnizația este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activitățile specifice ședinței de judecată mai au printre atribuții și activități menționate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reține o discriminare întrucât se primește un salariu mai mare tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară.
Într-adevăr, pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu la activitățile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizație, aceștia din urmă ar fi discriminați în raport de cei care ar primi același salariu însă pentru o muncă cu mai puține atribuții.
Sub acest aspect este corectă reținerea instanței de fond în sensul că indemnizația concretizează într-un procent din salariu brut în raport de timpul efectiv lucrat, se acordă numai personalului care desfășoară activități ce implică un grad sporit de dificultate și responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuție este diferită de celelalte activități îndeplinite în mod obișnuit de personalul auxiliar.
Față de cele ce preced, Curtea, constatând că soluția primei instanței face o interpretare și aplicare corectă a legii, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii expres și limitativ prevăzute de art.304 punct 1-10.pr.civ.;
În conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civ, cu aplicarea art.82 din legea nr.169/1999 va respinge ca nefondat recursul cu care a fost investită de către reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, (), )., (, (, ( și împotriva sentinței civile nr. 95/22.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. 08 Mai 2008
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Victor Crețoiu
