Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5019/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5019
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 295/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, COLEGIUL NAȚIONAL ECONOMIC " ", INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL DR TR S -PRIN PRIMAR, având ca obiect "calcul drepturi salariale".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurentul reclamant, avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, susține oral motivele invocate în cererea de recurs, în raport de care, pune concluzii de admitere a acestuia, modificarea sentinței atacate, omologarea raportului de expertiză în varianta 2 și pe fond, pe admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Tribunalul Mehedinți prin sentința civilă nr. 295 de la 23 februarie 2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Școala de Arte și Meserii, Colegiul Național Economic " " Dr.Tr.S, Inspectoratul Școlar Județean M și Consiliul Local Dr. Tr. S- Prin Primar.
A obligat pârâta Școala de Arte și Meserii să plătească reclamantului diferențe salariale pentru perioada august 2005-august 2007, în sumă de 279 lei brută și actualizată în raport de inflație și 1.000 lei cheltuieli de judecată.
A respins acțiunea față de Colegiul Economic "Th. ", M și Consiliul Local Dr.Tr.
A obligat pârâta Școala de Arte și Meserii să consemneze modificările în carnetul de muncă al reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamantul a îndeplinit funcția de maistru instructor în cadrul pârâtei Școala de Arte și Meserii Dr. Tr. S, în perioada 01.03.2005- august 2007, având gradul didactic I, iar în perioada 2007 - decembrie 2008 funcționat în cadrul pârâtului Colegiul Național " ".
Potrivit art. 139 din L 128/1997 "Persoanele angajate în învățământ, provenite din alte sectoare de activitate, care fac dovada că au profesat în specialitatea înscrisă pe diploma de studii și care ocupă un post didactic în această specialitate, beneficiază de vechimea în muncă, ca vechime recunoscută în învățământ, în vederea stabilirii drepturilor salariale". Din copia carnetului de muncă ( filele 19-34 la dosar) reiese că reclamantul în perioadele 15.09.1985 - 01.11.1987 și 01.10.1990 - prezent a profesat ca maistru instructor, activitatea prestată anterior, ca și în perioada 1987-1991,nemaiavând legătură cu profesia de maistru instructor.
S-a constatat astfel că vechimea în învățământ a reclamantului se calculează de la data de15.09.1985 - 01.11.1987 și 01.10.1990 - prezent.
Potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: funcția și norma didactică îndeplinită; nivelul studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice; gradul didactic; titlul științific; vechimea recunoscută în învățământ; calitatea activității instructiv-educative; locul și condițiile specifice în care se desfășoară activitatea.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Conform raportului de expertiză întocmit de expert, care a recalculat drepturile salariale ale reclamantului în funcție de vechimea acesteia în învățământ, pentru perioada august 2005 - august 2008, în funcție de pornind de la salariul funcției didactice, la care au fost aplicate în scară sporurile pentru învățământul în masă, respectiv, sporul de vechime, indemnizația de dirigenție. S-au adăugat și diferențe recalculate la plata cu ora pentru învățământul masă și special, premiul lunar și al 13-lea salariu, a rezultat o diferență brută actualizată cu indicele de inflație, în cuantum de 279 lei.
Art.50 alin.1 și 2 invocat de reclamant, care prevede că,personalul didactic beneficiază pe lângă tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de 3 tranșe suplimentare ce se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani vechime în învățământ, pentru fiecare tranșă suplimentară de vechime acordându-se o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", nu are aplicabilitate în cazul acesteia întrucât până la momentul introducerii acțiunii vechimea acesteia în învățământ era de 22-25 ani.
Din același raport de expertiză reiese că pârâtul Colegiul Național " " a calculat corect drepturile salariale ale reclamantului, acesta nefiind prejudiciat.
Față de cele arătate mai sus, și în raport de expertiza contabilă care nu a precizat modul eronat de calcul al unități de învățământ, instanța a constatat că reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 279 lei reprezentând diferențe drepturi salariale brute, actualizate cu indicele de inflație.
Cu privire la petitul privind plata contravalorii indemnizației de concediu de odihnă neefectuat pe perioada 2005-2008, instanța l-a constatat neîntemeiat deoarece reclamantul nu a făcut dovada că acesta nu a fost efectuat în totalitate, respectiv 62 de zile lucrătoare, așa cum prevede Legea nr. 128/1997 și contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, și că nu a primit indemnizația corespunzătoare.
De asemenea, instanța a constatat neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță pentru perioada 2001-2007, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin.1 lit. g plata primei de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
S-a mai reținut că salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art.48-50 din Legea nr.128/1997.
Prin art.50 alin.12 se prevăd următoarele:(12) "Personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă."
Față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din Contractul Colectiv de Muncă cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin.2 al. art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Prin urmare legea nu stabilește în mod concret, expres și limitativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din Contractul Colectiv de Muncă nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi al personalului didactic din învățământul preuniversitar.
O a doua condiție cerută de altfel de același text din Contractul Colectiv de Muncă a impus existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din venituri proprii, ori, tocmai acest lucru nu a fost dovedit, respectiv existența veniturilor proprii care pot lua destinația primelor de concediu în condițiile contractului colectiv de muncă.
S-a constatat, ca pârâtul J M și Consiliul Local Dr. Tr. nu au calitate procesuala în aceasta cauza și în consecință a respins acțiunea fața de aceștia, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.8 (1) din Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, unitățile școlare, ce au personalitate juridică de altfel, au obligația de a întocmi bugetul propriu, buget ce, însoțit de note de fundamentare, se înaintează Consiliului Local.
Potrivit art.9 alin.3 din aceleași norme, bugetul unităților școlare se întocmește în faza de elaborare a bugetului local și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale.
În consecință, unitățile școlare sunt instituțiile ce stabilesc drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ele întocmind și state de plată în acest sens, și nicidecum Inspectoratul Școlar.
Mai mult, atribuțiile inspectoratelor școlare județene sunt limitativ enumerate de art.142 din Legea 84/1995.
Pentru aceste motive instanța a constatat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face exclusiv din bugetele consiliilor locale, la propunerea unității de învățământ și în baza legii și nu de către Inspectoratul Școlar Județean care nu are atribuții în stabilirea drepturilor salariale.
De asemenea Consiliul Local D Tr S nu are atribuții în stabilirea drepturilor salariale.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal și motivat recurs reclamantul în conformitate cu prevederile art. 299, 301.pr.civ. arătând în esență că, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, dat fiind faptul că în cuprinsul acesteia se reține că din raportul de expertiză contabilă a rezultat o diferență brută actualizată cu indicele de inflație în cuantum de 279 lei.
Din simpla lecturare a raportului de expertiză contabilă, se poate observa că în cuprinsul acesteia au fost determinate diferențe privind drepturi salariale neplătite pentru fiecare angajator.
Instanța de fond ar fi trebuit să omologheze raportul de expertiză și să oblige pârâtele la plata sumei de 9.264 lei în varianta fără primă de vacanță și la plata sumei de 18.768 lei în varianta cuprinzând prima de vacanță.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind. 1. pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește drepturile salariale solicitate de la pârâtul Colegiul Național, se constată că acesta a calculat corect drepturile salariale ale recurentului, drepturi ce i-au fost achitate acestuia, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de către expert, astfel că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea față de acest pârât.
Referitor la pârâta Școala de Arte și Meserii s-a apreciat întemeiat de către prima instanță că aceasta trebuie să fie obligată către reclamant la plata sumei de 279 lei față de dispozițiile art. 48 din Legea nr.128/1997, care arată că, salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar se face cu respectarea principiului potrivit căruia învățământul constituie o prioritate națională, ținând seama de responsabilitatea și complexitatea muncii, de pregătirea și experiența profesională, de rolul și importanța activității prestate, și față de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care reiese că drepturile salariale ale reclamantului au fost calculate, pornindu-se de la salariul funcției didactice, la care au fost aplicate în scară sporurile pentru învățământul în masă, respectiv, sporul de vechime, indemnizație de dirigenție, la care s-au adăugat și diferențe recalculate la plata cu ora pentru învățământul în masă și special, premiul lunar și al 13-lea salariul.
Capătul de cerere referitor la primele de vacanță a fost respins în mod corect de prima instanță, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997, ersonalul p. didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Contractele colective de muncă unice la nivel național din perioada invocată de reclamanți au prevăzut posibilitatea ca partenerii sociali care negociază contracte colective de muncă să includă în acestea dreptul salariaților la o primă de vacanță, însă numai în funcție de posibilitățile economico-financiare ale unității.
Prevederile din contractele colective de muncă la nivel de învățământ - art. 37 lit. g stabilesc că părțile contractante au convenit ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii".
La negocierea acestei clauze, partenerii sociali au negociat posibilitatea de a fi acordată în viitor o asemenea primă de vacanță, în condițiile în care dreptul va face obiectul unei reglementări legale.
Nu a fost reglementat pe cale convențională un drept pur și simplu în favoarea salariaților, ci un drept condiționat de existența unor venituri proprii, care pot lua destinația primelor de concediu, aspect care nu a fost dovedit.
Instanța de fond a respins corect capătul de cerere privind plata contravalorii indemnizației de concediu de odihnă neefectuat pe perioada 2005-2008, câtă vreme potrivit art.103 lit.a din Legea 128/1997 stabilește că numai dacă a fost întrerupt concediul de odihnă se plătește munca prestată în această perioadă. La dosar nu există nicio dovadă că i-a fost întrerupt concediul de odihnă și a fost convocat să se prezinte la serviciu de către unitatea școlară, astfel încât această activitate să îi fie achitată ca muncă prestată.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 295/23.02.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, COLEGIUL NAȚIONAL ECONOMIC " ", INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, CONSILIUL LOCAL DR TR S -PRIN PRIMAR.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
PREȘEDINTE: Doina Vișan - - | JUDECĂTOR 2: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu - - |
Grefier, - - |
19.10.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Fl.
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
