Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5021/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5021
Ședința din Camera de Consiliu de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Marin Panduru
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 22 2009, privind judecarea recursului de declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, împotriva sentinței civile nr. 496/13.03.2008, în contradictoriu cu intimații pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 15 DR.TR.S, GRĂDINIȚA NR 4 DR.TR.S, CONSILIUL JUDEȚEAN M și intimata reclamantă, având ca obiect "calcul drepturi salariale".
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 23 2009.
În urma deliberării,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 496 de la 13 martie 2008 admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților Școala cu clasele I-VIII nr.15 Dr. Tr. S, Grădinița nr.4 Dr. Tr. S, Consiliul Local T S și Consiliul Județean.
A respins acțiunea față de pârâtele Grădinița nr.4 și Consiliul Județean
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 7.243 lei reprezentând drepturi bănești nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data plății efective.
A respins capetele de acțiune privind primele de concediu și contravaloare zile de concediu neefectuate.
A obligat pârâta Școala cu clasele I-VIII nr.15 să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de cadru didactic la Grădinița nr. 4 din cadrul pârâtei Școala cu clasele I-VIII nr.15, în funcția de institutor I, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 29 ani.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la chemarea în judecată a Consiliului Județean M instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
În ceea ce privește pârâta Grădinița nr. 4, instanța a respins acțiunea față de aceasta întrucât deși, reclamanta își desfășoară activitatea în cadrul acesteia, contractul său de muncă este semnat de Școala cu clasele I-VIII nr.15.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de institutor I la pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 15-Grădinița nr.4, în perioada 2001-2004 beneficiat de calculul diferențelor salariale pe care unitatea școlară le-a efectuat, acestea fiind acordate în conformitate cu OUG 17/2006 și Ordinul nr. 3351/2006, începând cu luna martie 2006.
Expertiza contabilă menționează că nu s-au constatat erori în ceea ce privește modul de calcul al diferențelor salariale acesta fiind făcut în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv OUG 17/2006 și Ordinul nr. 3351/2006. Astfel, pentru perioada dedusă judecății, conform raportului de expertiză și a precizării la raportul de expertiză, reclamantei îi revine 7.243 lei, suma netă și actualizată în raport de inflație.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta în calitate de institutor I, pentru orele suplimentare prestate beneficiază de plata cu ora, beneficiind de prevederile art. 45 alin.1 din Legea 128/1997, respectiv are o vechime în învățământ de 25 de ani.
Astfel, salariul de bază stabilit nefiind corect calculat, au fost diminuate și drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază și a celui de al 13-lea salariu.
Cu privire la petitul referitor la concediul de odihnă pentru anii 2006 și 2007 instanța la constatat neîntemeiat deoarece reclamantei i-a fost achitată suma de 3336 lei reprezentând indemnizația cuvenită pentru concediul de odihnă aferentă anului 2007, respectiv 56 de zile lucrătoare, iar pentru anul 2008 i-a fost achitată suma de 4497 lei reprezentând CO pentru 54 zile lucrătoare.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2005, 2006, 2007, instanța l-a constatat neîntemeiat, respingându-l, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci, legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare, prevăzut de, instanța l-a respins, întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art.34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
Față de cele arătate mai sus, în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamanta, în perioada 2005 - 2008 fost prejudiciată cu suma de 7.243 lei în sarcina Școlii cu clasele I-VIII nr. 15, reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, astfel că în speță sunt incidente prevederile art.269 alin.1 Codul Muncii, motiv pentru care pârâții, Școala cu clasele I-VIII nr. 15 și Consiliul Local D Tr. S au fost obligați să-i achite reclamantei suma de mai sus cu care aceasta a fost prejudiciată; pentru a se repara integral prejudiciul cauzat reclamantei, suma de 7.243 lei va fi actualizată la data plății efective.
De asemenea, a fost obligată pârâta Școala cu clasele I-VIII nr. 15 să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, întrucât se întemeiază pe prevederile art.11 alin.2 din Decretul 92/1976, Decretul 738/1969 și. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă. Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 31.12.2008, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
In raport de cele arătate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea promovată de reclamantă.
Văzând și prevederile art.274 Cod procedură civilă, a obligat pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 15 și Consiliul Local D Tr. S, la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloare expertiză contabilă și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimatul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR TR S, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat, în principal, că instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84 /1995, potrivit cărora finanțarea unităților de învățământ de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene, iar repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ se face prin hotărâre a consiliului județean, din fondurile de la bugetul de stat.
A mai arătat recurentul că potrivit art. 58 din CCM la nivel de ramură, contractul individual de muncă se încheie între reprezentat prin directorul unității școlare, și salariat, consiliul local neavând nici o atribuție sau obligație în ceea ce privește salarizarea cadrelor didactice, astfel că nu are calitate procesuală pasivă.
Analizând recursul formulat se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
În mod eronat instanța de fond a reținut că potrivit art. 167 din legea nr. 84/1995, consiliul local este acela care aprobă alocarea de fonduri și repartizarea acestora către unitățile de învățământ, și că astfel ar avea calitate de pârât.
Potrivit art 167 alin 2 din acea lege, finanțarea cheltuielilor de funcționare, întreținere și reparare a unităților din învățământul preuniversitar, precum și a bazei didactico-materiale, cu excepția celor cuprinse la alin. (4) și (5), este asigurată prioritar de către consiliile locale din bugetele locale, precum și din resursele proprii ale respectivelor unități. cheltuielilor alocate din bugetele locale se face de către consiliile locale, în baza documentației prezentate de unitățile școlare.
Potrivit alin4 al aceluiași articol, Ministerul Educației Naționale asigură de la bugetul de stat fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și din instituțiile de învățământ preuniversitar, pentru deplasări, precum și pentru cheltuieli de dotări cu obiecte de inventar și cărți.
Reiese deci, că fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic se asigură de către, și nu de către consiliul local, iar bugetul pe care îl aprobă acest consiliu vizează așa cum se poate observa din textul alin 2 al articolului respectiv, cheltuielile de funcționare întreținere și reparare a unităților de învățământ.
În aceste condiții consiliul local nu are obligații în ceea ce privește salarizarea cadrelor didactice și deci, și a reclamantei, și ca urmare în mod greșit instanța de fond a considerat că are calitatea procesuală în cauză.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât Consiliul Local al Municipiului Dr. Tr. S, se va admite recursul și se va modifica în parte sentința în sensul că va fi respinsă acțiunea față de acesta.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DR.TR.S, împotriva sentinței civile nr. 496 de la 13.03.2008, în contradictoriu cu intimații - pârâți ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 15 DR.TR.S, GRĂDINIȚA NR 4 DR.TR.S, CONSILIUL JUDEȚEAN M și intimata - reclamantă.
Modifică în parte sentința, în sensul că, respinge acțiunea față de Consiliul Local Dr.Tr.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30.09.2009
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Marin Panduru, Ioana Moțățăianu
