Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5137/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5137
Ședința publică din data de 30 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tr.S, împotriva sentinței civile nr.674/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Colegiul Tehnic "" Tr.S și Consiliul Județean M, având ca obiect, calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința 674/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Colegiul Tehnic T S, Consiliul Local T S și Consiliul Județean
S-a respins acțiunea față de pârâta Consiliul Județean
S-a dispus obligarea pârâtelor să plătească reclamantei suma de 2975, 64 lei reprezentând drepturi salariale nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii.
S-a respins petitul privind acordarea primelor de concediu.
A fost obligată pârâta Colegiul Tehnic să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
S-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta are calitatea de profesor I la Colegiul Tehnic, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 22 ani la data de 01.09.2008 conform adeverința nr. 68/12.01.2009.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare, susține instanța de fond, pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, însă este cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în judecată în calitate de pârât.
Referitor la chemarea în judecată a Consiliului Județean M instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea față de această pârâtă întrucât aceasta, pe de o parte, nu se află în raporturi directe cu reclamanta și nici cu unitățile de învățământ, iar pe de altă parte, nu are competență în direcționarea fondurilor necesare, către unitățile de învățământ, pentru plata drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reținut că potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art. 49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr. 128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art. 155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, rezultă că, inițial, un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază, format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul), pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de profesor I la pârâta Colegiul Tehnic, în perioada 2001-2004 beneficiat de calculul diferențelor salariale pe care unitatea școlară le-a efectuat, acestea fiind acordate în conformitate cu OUG 17/2006 și Ordinul nr. 3351/2006, începând cu luna martie 2006.
Expertiza contabilă menționează că nu s-au constatat erori în ceea ce privește modul de calcul al diferențelor salariale acesta fiind făcut în conformitate cu legislația în vigoare, respectiv OUG 17/2006 și Ordinul nr. 3351/2006. Astfel, pentru perioada dedusă judecății, conform raportului de expertiză și a precizării la raportul de expertiză, reclamantei îi revine 2975,64 lei, suma netă și actualizată în raport de inflație până la data de 31.03.2009.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor, educatorilor, institutorilor.
Art. 45 alin. 1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului, contestatoarea nu beneficiază de aceste drepturi, neîndeplinind condițiile prevăzute de lege, aceasta are gradul didactic I, dar are o vechime în învățământ de 22 ani, începând cu data de 01.03.2008.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
Cu privire la petitul referitor la concediul de odihnă pentru anii 2006 și 2007, instanța l- constatat neîntemeiat deoarece unitatea școlară a acordat și a calculat corect indemnizația la care a avut dreptul reclamanta pe perioada respectivă.
Referitor la petitul privind acordarea primei de concediu pentru anii 2006, 2007, 2008, instanța l- constatat neîntemeiat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g, plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată, ar fi trebuit să fie prevăzută de lege.
Dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens fiind elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea diferențelor rezultate în urma aplicării coeficienților de multiplicare la o bază de calcul rezultată din aplicarea coeficientului minim de ierarhizare, prevăzut de, instanța l-a respins, întrucât salariul de bază al cadrelor didactice este reglementat prin CCM la nivel de ramură de învățământ prin care se prevede că salariu de bază este reglementat prin ordin de ministru, art. 34 alin.1, iar cadrul normativ care reglementează salarizarea din acest domeniu este Legea nr. 128/1997 în care este prevăzută ca formă de organizare a muncii norma didactică; aplicarea coeficientului minim de ierarhizare 2 prevăzut de, pentru personalul cu studii superioare, este stabilit pentru un program de muncă de 170 de ore.
Față de cele arătate mai sus, în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamanta a fost prejudiciată cu suma de 2975,64 lei în perioada 2006 și până în prezent, în sarcina Colegiului Tehnic, reprezentând drepturi salariale nete, actualizate, astfel că, în speță, sunt incidente prevederile art.269 alin.1 Codul Muncii, motiv pentru care pârâtele, Colegiul Tehnic și Consiliul Local D Tr. S au fost obligate să-i achite reclamantei suma de mai sus cu care aceasta a fost prejudiciată.
Pentru a se repara integral prejudiciul cauzat reclamantei, suma de 2975,64 lei, a fost actualizată la data punerii în executare a hotărârii.
De asemenea a fost obligată pârâta Colegiul Tehnic "" să facă mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei, întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decretul 92/1976, Decretul 738/1969 și. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului de muncă. Carnetul de muncă rămâne, cel puțin până la 31.12.2008, principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Local al Mun. D Tr. S, susținându-se, în esență, următoarele critici:
Instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea cauzei, ignorând dispozițiile art. 167 din Legea nr. 84/1995 raportat la care, în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Inspectorarul Școlar Județean M și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive față de Consiliul Local al Mun. D Tr.
În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, s-a arătat că recurentul nu poate fi obligat la plata acestora, neavând culpă pentru neacordarea drepturilor salaraiale de către Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local, legislația aplicabilă în cauză este următoarea:
ege nr. 84 / 1995 Legea învățământului,
art. 167*) - (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Având în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, Consiliul Local, primarul, astfel:
Potrivit art. 3 -unitățile din învățământau conturi la Trezoreria Statului și au propria lor activitate financiar contabilă. directorul unității de învățământ are calitatea și exercită atribuțiile de ordonator terțiar de credite.
In conformitate cu art. 8 lit. e, directorul elaborează proiectul de buget al unității de învățământ, care este apoi vizat de consiliul de administrație al unității de învățământ, așa cum prevede art. 7 lit.
Proiectele de buget elaborate de unitatea de învățământ preuniversitar de stat se prezintă autorității administrației publice locale, în faza de fundamentare a proiectului bugetului de stat și a proiectelor bugetelor locale (art. 39 alin.1).
Potrivit atribuțiilor pe care le are stabilite prin 215/2000 art. 68 lit. c, primarul întocmește proiectul bugetului local, care cuprinde, ca și capitol distinct, bugetul unităților de învățământ.
Acesta este supus aprobării consiliului local conform art. 38 alin. 2 din 215/2000, iar după aprobare este înaintat consiliului județean pentru a fi avut în vedere la întocmirea și fundamentarea bugetului la nivel de județ și mai departe la întocmirea bugetului de stat.
După aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean, prin hotărâre repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate (art. 40 alin.1).
Consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și bugetul județului sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ. aprobate se comunică unităților de învățământ și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul aceste unități (art. 40 alin. 2 din norme).
In raport de aceste prevederi legale, obligațiile ce revin fiecărui pârât sunt:
Unitatea școlară să calculeze salariile personalului angajat și prin intermediul directorului să întocmească bugetul unității de învățământ, să îl fundamenteze și să îl prezinte administrației publice locale.
Primarul să întocmească proiectul bugetului local, având în vedere și bugetele înaintate de către unitățile școlare.
Consiliul local să aprobe bugetul local în vederea înaintării spre alocare a sumelor datorate cu titlu de salarii de la bugetul de stat și, după primirea sumelor de la bugetul de stat, comunicarea către unitățile de învățământ și trezoreriile în a căror rază teritorială își au sediul unitățile respective.
Prin urmare, susținerea recurentului în sensul că unitatea școlară este finanțată de Inspectoratul Școlar Județean M este nefondată.
În aceste condiții, date fiind dispozițiile art. 274 cod. pr. civ. recurentul - pârât fiind parte care cade în pretenții, este justificată obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 cod. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Tr.S, împotriva sentinței civile nr.674/10.04.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații pârâți Colegiul Tehnic "" Tr.S și Consiliul Județean M, având ca obiect, calcul drepturi salariale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. / 2 ex./ 12 oct. 2009
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Ligia Epure, Marin Panduru
