Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 518/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 518/R/2008
Ședința publică din data de 4 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Marta Carmen
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă GRUP împotriva sentinței civile nr. 2497 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente - avocat și reprezentantul reclamantului intimat - avocat, lipsind reclamantul.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul intimatului depune la dosar împuternicirea avocațială, chitanța privind onorariul onorariul avocațial și întâmpinare, comunicând un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentei. Arată că nu are de formulat cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Reprezentantul recurentei arată de asemenea că nu are cereri de formulat în probațiune întrucât a depus în cauza luată la ordine, cu nr. dosar -, în probațiune, copia unui raport de expertiză contabilă cu privire la posibilitatea evidențierii primelor de Paște și C în salariul de bază al intimatului.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, arătând în esență că pentru anii 2003 și 2004 Contractul Colectiv de Muncă nu prevede obligația societății de a majora anual salariul de bază în raport cu indicele de inflație, această prevedere fiind adoptată în anul 2005. Pentru anii 2003 și 2004 în fondul de salarii au fost incluse suplimentările salariale, respectiv primele de Paște și C solicitate de reclamant, prime care au fost menținute ulterior în salariul de bază iar introducerea acestora din nou în anii 2004, 2005 și 2006 în salariul de bază ar fi însemnat ca societatea să le plătească de mai multe ori în fiecare an. Susține și excepția formulată cu privire la prescripția acțiunii, potrivit art. 283 al.1 din Codul Muncii conform cărora termenul în care putea fi formulată contestația este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial, sens în care depune la dosar o notă de cheltuieli și copia contractului de asistență juridică.
Reprezentantul reclamantului pune concluzii de respingere a recursului, susținând apărările formulate prin întâmpinare și arătând că societatea se află în eroare atunci când susține că drepturile salariale în discuție au fost introduse în salariul de bază al reclamantului. Instanța de fond în mod corect a interpretat dispozițiile Contractelor colective de Muncă pe anii 2004-2007, în sensul că în nici unul dintre aceste contracte nu se regăsește vreo dispoziție legală potrivit căreia drepturile salariale menționate să fie incluse în salariul de bază al anagajaților în această perioadă. Pârâta nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste drepturi salariaților. Cu privire la excepția prescripției acțiunii invocate de pârâtă, termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, conform art. 283 pct. 3 din Codul Muncii, avându-se în vedere că obiectul conflictului constă în plata unor drepturi salariale neacordate. Termenul de 3 ani este de asemenea prevăzut și în Contractele Colective de Muncă pe anii 2004-2007. Solicită cheltuieli de judecată în sumă de 100 lei, conform delegației și chitanței depuse la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr. 2497/17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălajs -a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei - SA B și în consecință aceasta a fost obligată să plătească suma de 8186,21 lei reprezentând prima de Paști și de C cuvenite pentru perioada 2004-2006, actualizată în raport de indicele de inflație la data plății efective.
S-a respins ca nefondată excepția vizând prescripția dreptului la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că;
Reclamantul a fost angajatul societății comerciale pârâte, pe durată nedeterminată, conform contractului individual de muncă intervenit între părți.
Acțiunea formulată de reclamant pentru drepturi aferente anilor 2004-2006 nu este prescrisă, excepția invocată de pârâtă nefiind întemeiată, având în vedere dispozițiile art.166 muncii, conform cărora dreptul la acțiune derivând din drepturi salariale se prescrie în termen de 3 ani.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că, potrivit art.7 alin.2 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, acesta este legea părților, dacă este încheiat cu respectarea normelor legale, executarea fiind obligatorie.
Potrivit art.42 alin.1 lit.c din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007- 2010 nr.2895/29 dec.2006, adaosurile la salariul de bază sunt adaosurile cuvenite la nivelul unităților și instituțiilor.
Potrivit art.168 din la nivel de - SA, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SNP SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe SNP SA.
S-a reținut în temeiul dispozițiilor de mai sus că, pârâta avea obligația de a plăti reclamantului suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, acțiunea fiind întemeiată.
Susținerile pârâtei în sensul că primele salariale au fost incluse în salariul de bază au fost infirmate prin expertiza contabilă efectuată în cauză, din care rezultă că majorările salariale de care a beneficiat reclamantul în anii 2004-2006 au acoperit parțial inflația și nu reprezintă primele de sărbători la care acesta este îndreptățit conform contractului colectiv de muncă.
Din expertiza efectuată în cauză rezultă că reclamantul este îndreptățit la suma de 7480 lei, majorată cu inflația, astfel că suma la care a fost obligată pârâta este cea de 8186,21 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SNP SA B, solicitând modificarea ei în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii.
În motivele aflate la 2-5 s-a arătat în esență că, în anul 2003 primele de Paști și de C au fost achitate salariaților, prin includerea în salariul de bază, iar în anii ulteriori, sumele ce reprezintă primele de mai sus au fost împărțite la 12, și au fost de asemenea introduse în salariul de bază al fiecărui angajat, determinând astfel, majorarea salariului. Prin urmare, greșit prima instanță a reținut că suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază numai în anul 2003, nu și în anii 2004-2007, deși suma inițial atribuită (în anul 2003) nu a mai fost redusă niciodată. Astfel fiind dacă introducerea unor noi sume în salariul de bază în anii următori (2004-2007) s-ar fi dispus, ar fi însemnat ca angajații să beneficieze de mai multe ori de suplimentările salariale, inclusiv de cele primite anterior.
Faptul că în contractele colective de muncă pentru anii 2004-2007 nu s-a abrogat alin.1 al art.168, duce la concluzia că angajații au avut dreptul și în anii următori la suma cuprinsă în salariul de bază pentru anul 2003, în caz contrar, acel salariu ar fi scăzut, prin eliminarea sumei ce reprezintă suplimentarea dispusă.
S-a mai arătat că, suma stabilită de prima instanță este și eronată, câtă vreme s-a avut în vedere salariul mediu brut pe, deși conform art.168 alin.1 din CCM suplimentările se calculeazăîn raport de salariul de bază mediupe SNP SA, în consecință, în subsidiar se impune recalcularea sumelor solicitate în raport de acest salariu.
S-a arătat de asemenea că, acțiunea reclamantelor este prescrisă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 din muncii, care arată că, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, indiferent de natura obiectului cauzei.
Recursul nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune se constată că excepția formulată de societatea comercială pârâtă este neîntemeiată.
Așa cum a reținut și prima instanță, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.166 din Codul Muncii, conform cărora, acțiunile vizând drepturi salariale sunt supuse termenului de prescripție de 3 ani. Având în vedere data la care s-a formulat acțiunea (sept.2007) rezultă că pretențiile începând cu anul 2004 cu titlu de drepturi de natură salarială au fost formulate în termen.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că motivele de recurs formulate nu sunt întemeiate.
Din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității comerciale rezultă că, partenerii sociali au convenit ca salariații SNP SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C decâte o suplimentarea drepturilor salariale încuantum de un salariu mediu pe SNP SA.
Valoarea concretă, modalitățile de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii urmau a fi stabilite prin negocieri între patronat și (art.168 alin.1).
S-a mai precizat în art.168 alin.2 din că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 se vor introduce în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din cuprinsul articolului 168, așa cum s-a arătat mai sus se desprinde
1.regulaobligației angajatorului de a plăti de două ori pe an (de Paști și de C) câte o sumă de bani egală pentru toți angajații -stabilită la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP- sumă ce se va concretiza prin negociere cu sindicatul și
2.excepțiareferitoare la anul 2003 când suplimentările sunt cuprinse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Întrucât excepțiile sunt de strictă interpretare, susținerea pârâtei în sensul în care, suplimentările pe anii 2004-2006 nu se mai cuvin,ele fiind deja introduseîn salariul fiecărui angajat în anul 2003 nu are nici un temei.
Aceasta întrucât, dacă ar fi așa, dispozițiile alin.1 din art.168 nu ar avea nici o finalitate, ea legiferând o obligație care deja fusese executată încă în anul 2003.
În consecință, cu totul corect prima instanță a reținut că suplimentările de salariu cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C se cuvin angajaților, cu atât mai mult cu cât din cuprinsul textului art.168 alin.1 rezultă că la evenimentele respective se plăteștecâtesuplimentare, făcând excepție doar anul 2003, când plata s-a făcut eșalonat pe întregul an (alin.2).
Sub acest aspect nu are nici o relevanță faptul că în acest mod salariul fiecărui angajat a crescut putându-se reține eventual un consens al partenerilor sociali în acest sens.
În ceea ce privește suma la care a fost obligată pârâta SA critica este de asemenea nefondată, având în vedre expertiza efectuată în cauză din care rezultă atât suma pe care pârâta era datoare aop lăti cât și devalorizarea acesteia pe care aceasta trebuie să o acopere, având în vedere dispozițiile art.161 alin.4 muncii conform cărora angajatul este îndreptățit la plata salariului la termen cât și la daune interese pentru neplata sau întârzierea nejustificată a plății salariului.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SA GRUP împotriva sentinței civile nr. 2497 din 17.12.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex./09.04.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Marta Carmen
