Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 5237/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5237
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Manuela Preda
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE; PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și chemat în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 650 din data 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți, având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul prevăzut de lege, faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând că numai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat a trecut la deliberări.
CURTEA
Tribunalul Mehedinți, prin sentința civilă nr. 650 din data 06 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr-, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, cu domiciliul ales în Dr.Tr.S,-, județul M în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÎNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, cu sediul în C, str. - -, județul D, PARCHETUL DE PE LÎNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI, cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul
Au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantei, prima de vacanță pentru anii 2005 și 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data punerii în executare a hotărârii.
Au fost obligați pârâții să-i plătească reclamantului prima de concediu aferentă anului 2006, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data punerii în executare a hotărârii.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, B, formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
A fost obligat Ministerul Finanțelor Publice să vireze pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Art.411din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorităților judecătorești, republicată cu modificările și completările ulterioare a prevăzut dreptul magistraților de a li se acorda o primă cu ocazia plecării în concediu.
bugetare pe perioada 2001 - 2006 nu au permis acordarea acestor prime, prevederile bugetare susmenționate fiind suspendate prin legi bugetare anuale.
Această situație a determinat valorificarea acestui drept prin intermediul instanței judecătorești.
Pentru a preîntâmpina cheltuielile bugetare suplimentare, prin OUG 146/2007 s-a reglementat modalitatea de plată a primelor cu ocazia plecării în concediu de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legi bugetare anuale.
Art.1 alin.2 din OUG 146/2007, prevede că intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței, printre alții și personalul auxiliar din Ministerul Justiției, omițându-se a se referi și la categoria magistraților.
Excluderea magistraților din categoria persoanelor care beneficiază de prevederile OUG 146/2007 și referirea numai la categoria personalului auxiliar din sistemul justiției creează o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada din litigiu, așa cum este definită prin art.2 din OG nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pentru a înlătura această discriminare, conform art.27 din OG nr.137/2000, reclamanții sunt îndreptățiți să primească despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit.
Aceste despăgubiri constau în acordarea primelor de vacanță pe perioada solicitată, actualizate cu indicele de inflație, conform art.5 din OUG nr.146/2007.
Față de acestea este neîntemeiată susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că prin Decizia XXIII pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că magistrații sunt îndreptățiți la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001 - 2002, deoarece așa cum s-a arătat mai sus, dreptul prevăzut de art.41 din Legea nr.50/1996 cu modificările și completările ulterioare a fost doar suspendat și nu abrogat, suspendare care nu echivalează cu pierderea dreptului conferit de lege.
Mai mult decât atât, prin OUG nr.27/2006 dreptul la acordarea primelor de concediu a fost prevăzut în continuare pentru magistrați.
Față de cele arătate, instanța urmează să admită acțiunea formulată de reclamanta, în sensul obligării pârâților la plata către aceasta a primelor de concediu de odihnă pe anii 2005 și 2006, actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății și să admită în parte acțiunea formulată de reclamantul, în sensul obligării pârâților la plata către acesta a primei de concediu aferentă anului 2006, actualizate cu rata inflației până la data efectuării plății.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, instanța o constată întemeiată urmând aoa dmite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, precum și de proiectele de rectificare a acestor bugete astfel că, instanța urmează să oblige acest minister să vireze pârâtului Ministerului Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs în termenul legal pârâtele MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și chemat în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA au criticat sentința susținând că fost dată cu încălcarea normelor de competență. Invocând dispozițiile art. 36 din OG nr. 27/2006, recurenții arată că pentru soluționarea în primă instanță, competența aparținea Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ și fiscal. Prima de vacanță solicitată de reclamanți ține de modul de stabilire a drepturilor salariale.
Mai susțin recurenții că soluția a fost dată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești
Reclamanții au practic aplicarea unor acte normative care nu reglementează situația acestora. Prin admiterea cererii, au fost nesocotite deciziile nr. 818-821 și 1325 din 2008 ale Curții Constituționale, Tribunalul intrând prin soluția pronunțată în sfera legislativului.
Soluția este nelegală, neexistând o situație de discriminare.
A fost interpretata greșit actul juridic dedus judecății, iar reclamanții nu au făcut dovada existenței unei situații conflictuale, a parcurgerii unei proceduri prealabile și nici nu au dovedit că au solicitat plata acestor drepturi prin formularea de cereri către ordonatorul de credite.
Nici plata drepturilor actualizate cu rata inflației nu are susținere legală. În acest sens, recurenții invocă dispozițiile art. 14 alin. 2 din Legea nr. 500/2002. Mai susțin că potrivit art. 1085 din Codul civil, debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute sau care au putut fi prevăzute la încheierea contractului. Nu s-a dovedit sub nicio formă existența unei fapte creatoare de prejudicii față de care reclamanții să fie îndreptățiți la plata sumei reactualizate.
În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispozițiile art. 299, art. 304 și art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
În recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, se susține că motivarea sentinței privind Ministerul Finanțelor Publice este străină de natura pricinii. Susține că litigiul privind plata unor drepturi salariale poartă între salariat și angajator, iar Ministerul Finanțelor nu are această calitate.
Mai susține că nu intra în competența acestui minister să asigure sau să vireze sumele de bani stabilite prin sentință, astfel că cererea de chemare în garanție a fost greșit admisă. Mai invocă recurentul că, prin OUG nr. 37/2008 art. 25, s-a prevăzut că ordonatorii principali de credite sunt abilitați să introducă în structura bugetelor proprii subdiviziuni bugetare de la care urmează să fie puse în plată sentințele judecătorești.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursurile ca fiind fondate și urmează să le admită, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, reclamanții, având calitatea de procurori, susțin că art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007 constituie în favoarea lor dreptul de a obține plata primelor de vacanță pentru perioada anilor 2005-2006.
Precizând domeniul de aplicare al OUG nr. 146/2007, rt. 1 prevede:
" (1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează modalitatea de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă, în baza prevederilor din actele normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
(2) Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform alin. (1): funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare".
Prin urmare, OUG nr. 146/2007 nu stabilește noi obligații cu privire la plata primelor de vacanță, ci doar modul în care urmează a se efectua plata acestor prime reglementate prin acte normative în favoarea anumitor categorii de personal, acte normative a căror aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001 - 2006.
Aceasta este ipoteza de la care trebuie pornit în interpretarea dispozițiilor OUG nr. 146/2007 și care este clar evidențiată în preambulul Ordonanței, astfel:
" bugetare din perioada 2001 - 2006, impuse anual de organismele financiare internaționale, nu au permis acordarea primelor de concediu de odihnă, prevederile din actele normative prin care au fost aprobate fiind suspendate prin legi bugetare anuale succesive și acte normative anuale de salarizare.
Prin majoritatea hotărârilor instanțelor de judecată ordonatorii de credite au fost obligați să acorde primele de concediu de odihnă pentru perioada cât acestea au fost suspendate. În acest sens s-a pronunțat inclusiv ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite prin Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005, Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 și Decizia nr. LXXVII din 5 noiembrie 2007.
Neacordarea primelor de concediu de odihnă pentru perioada aferentă anilor în care au fost suspendate ar conduce la obligarea ordonatorilor de credite de a achita, în temeiul unor hotărâri ale instanțelor, atât sumele aferente, actualizate, cât și cheltuielile de judecată, ceea ce ar conduce la sporirea efortului bugetar".
Textul alineatului 2 al art. 1 nu poate fi interpretat ca o normă juridică distinctă, pe de o parte pentru că însuși acest text trimite la dispozițiile alin. 1, iar pe de altă parte el constituie o enumerare a categoriilor de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile Ordonanței.
Rezultă deci că textul alin. 2 nu poate extinde dispozițiile Ordonanței și la categoriile de personal care nu au beneficiat de reglementări legale a căror aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2003 - 2006 (perioadă supusă analizei instanței judecătorești prin prezenta cerere de chemare în judecată).
Acesta este cazul procurorilor, al căror drept la prima de vacanță, reglementat prin Legea nr. 50/1996 a fost abrogat începând cu data de 01.01.2003, data intrării în vigoare a OUG nr. 177/2002.
Abia în anul 2007, prin art. 24ind. 1 al OUG nr. 27/2006 (text introdus de nr. 45/2007 ), a fost reglementat din nou dreptul judecătorilor și procurorilor la primă de vacanță.
În intervalul 2003-2006 inclusiv nu a existat vreo reglementare legală care să stabilească dreptul magistraților la primă de vacanță.
De altfel, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție-Secțiile Unite, prin DECIZIA Nr. XXIII din 12 decembrie 2005 precizat în mod expres:
"La data de 1 ianuarie 2003, când a intrat în vigoare ordonanța de urgență menționată, erau abrogate implicit și dispozițiile 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, referitoare la dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate, în baza acestei legi, la o primă pentru perioada concediului de odihnă. -
Succesiunea în timp a actelor normative la care s-a făcut referire impune deci să se rețină că dreptul la primă pentru concediul de odihnă al magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1990, instituit prin art. 411alin. 1, fost introdus în această lege prin art. I pct. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 și și-a produs efectele începând de la 1 ianuarie 2001, iar în urma abrogării art. 411alin. 1 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002, intrată în vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acel drept a încetat să mai existe".
Este evident astfel că prin OUG nr. 146/2007 nu s-a instituit dreptul magistraților de a beneficia de prime de vacanță pentru perioada 2003-2006.
Instanța de fond, nesocotind mențiunile exprese din decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXIII din 12 decembrie 2005 reținut greșit că dreptul prevăzut de art. 41 ind. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost doar suspendat și nu abrogat.
Este nefondat și raționamentul instanței de fond în sensul că reglementarea dreptului la primă de vacanță în favoarea judecătorilor începând cu anul 2007, reglementare instituită în art. 24 indice 1 din OUG nr. 27/2006 face aplicabile dispozițiile OUG nr. 146/2007. Prin această interpretare a tezei ultime a alin. 2 din OUG nr. 146/2007, se extinde domeniul de aplicare a Ordonanței, dincolo de scopul pentru care s-a instituit aceasta și propun o aplicare retroactivă a Legii nr. 45/2007 și pentru perioada anterioară datei la care a intrat în vigoare.
În ce privește excepția de necompetență invocată de recurentul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, reclamanții solicitând plata unor drepturi de natură salarială. Se constată că ipotezele de la care a pornit recurentul în susținerea excepției sunt greșite. Reclamanții necontestând modul de stabilire a salariului și neinvocând existența unei situați de discriminare.
Pentru motivele expuse, Curtea apreciază ca fiind fondate motivele de nelegalitate invocate de recurenți și, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportate La art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE; PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA și chemat în garanție DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 650 din data 06 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL MEHEDINȚI și intimații reclamanți, având ca obiect calcul drepturi salariale.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - -- |
Grefier, |
Red. Jud. --
09.11.2009
Tehnored. 2 ex.// 12 Octombrie 2009
Red. Jud. Fond / /
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Lucian Bunea, Manuela Preda
