Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 525/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 525/
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarate de pârâta, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1597/23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamanta intimată lipsă, av., pentru pârâta recurentă av. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul pârâtei a fost înregistrat la data de 25.03.2008, sentința atacată fiindu-i comunicată la data de 13.03.2008 (deci peste termenul de 10 zile de la comunicare), este scutit de plata taxei de timbru, după care;
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar: concluzii scrise, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, copiile: deciziei civile nr.581/19.06.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, sentinței civile nr.2149/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, sentinței civile nr.1021/M din 1.11.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov, sentinței civile nr.1456 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani, sentinței civile nr.2479 din 17.12.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, sentinței civile nr.1055/LM/2007, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, sentinței civile nr.1469/13.12.2007, pronunțată de Tribunalul Arad, sentinței civile nr.1653/05.10.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța și sentinței civile nr.1076 din 15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Covasna, cu titlu de practică judiciară, aceste copii fiind decizii pronunțate în cauze similare.
Reprezentantul pârâtei recurente, depune la rândul său certificatul din care rezultă soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr-, cu titlu de practică judiciară, fiind vorba de o cauză similară cu prezenta.
Instanța, în baza prevederilor art.80 din Legea nr.168/1999, din oficiu invocă excepția tardivității recursului pârâtei, hotărârea a fost comunicată la data de 13 martie 2008, iar recursul a fost înregistrat la data de 25 martie 2008, peste termenul de 10 zile de la comunicare, ultima zi pentru înregistrarea recursului fiind 24 martie 2008.
Reprezentantul pârâtei recurente depune la dosar copia filei de comunicare, la care a anexat copia hotărârii, acte din care în opinia sa, rezultă faptul că la registratura pârâtei, hotărârea a fost înregistrată cu data de 14 martie 2008, conform ștampilei de pe fila de comunicare, dată când hotărârea a și fost înregistrată în registrul general al societății, ca atare susține că recursul este în termen, termenul de recurs curgând cu începere de la data de 14 martie 2008.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea ca tardiv a recursului pârâtei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare, asupra excepției invocate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1597/23 noiembrie 2007, Tribunalul Mureșa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum și excepția prematurității introducerii acțiunii, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta - în contradictoriu cu și, drept consecință:
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a diferențelor de drepturi salariale reprezentând: un salariu de bază mediu pe pe anul 2004; două salarii de bază medii pe pe anul 2005; două salarii de bază medii pe pe anul 2006; un salariu de bază mediu pe pe anul 2007;
- a dispus că la sumele mai sus menționate se va adăuga actualizarea în funcție de rata inflației calculată de la data scadenței lunare a fiecărei diferențe salariale în parte și până la data introducerii acțiunii;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate, următoarele:
Este neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece conform prevederilor art. 165-166 din Codul muncii, acțiunea în plata diferențelor de natură salarială se poate introduce în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Este neîntemeiată și excepția prematurității introducerii acțiunii, întrucât nu există nicio prevedere legală care să instituie vreo procedură prealabilă sesizării instanței, potrivit art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere, în esență, considerentele relevate în continuare:
În perioada aflată în litigiu, la nivelul unității a existat un contract colectiv de muncă, acesta fiind actul juridic cu valoare normativă ( potrivit art. 1 alin. 1 raportat la art. 11 alin. 1 lit. b din Legea nr.130/1996) care reglementează salarizarea, cu modificările sale anuale, rezultate ca urmare a negocierilor anuale obligatorii în materie de salarizare ( potrivit art. 3 alin. 1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996 ).
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul de unitate (alineat care nu a suferit modificări în perioada 2003 - 2007): "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În perioada anilor 2003 - 2004, art. 168 alin. 2 din același contract a avut următorul cuprins: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
În perioada anilor 2005 - 2006, în urma modificării, art. 168 alin. 2 primit următorul conținut: "În anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Pe de altă parte, în baza negocierilor anuale obligatorii (prevăzute de art.3 alin.1, alin. 2 și alin. 4 din Legea nr.130/1996), în perioada 2004 - 2007 fost modificat și articolul 128 alin.5 și alin.6 din Contractul colectiv la nivel de unitate, acordându-se majorări salariale în fiecare an, prin mărirea salariului de bază minim pe unitate la care se aplică coeficienții de salarizare, ceea ce a atras majorări ( creșteri ) ale salariilor de bază într-un procent general (în medie) cuprins între 10 - 13%, diferențiat pe ani.
În interpretarea salariatului, suplimentările salariale de Paști și C pot fi considerate ca introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai exclusiv pentru anul 2003, iar pentru perioada ulterioară, acestea trebuie acordate în mod separat de salariul de bază, în mod distinct de majorările salariale incluse în salariul de bază, în fiecare an, potrivit art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.
Dimpotrivă, în interpretarea unității angajatoare pârâte, suplimentările salariale în discuție trebuie considerate ca și incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ca efect al creșterilor salariale ale salariului de bază acordate, în fiecare an, în baza art.128 alin.5 și alin.6 din contractul colectiv.
Ca atare, având în vedere și că, în dreptul muncii, contractul colectiv de muncă are valoare de act normativ, instanța a constatat că, în speță, conflictul judiciar se reduce la interpretarea divergentă a unor dispoziții normative, deci la tranșarea unei probleme de drept pe calea unei interpretări judiciare obligatorii pentru părți.
soluționată o problemă de drept, în cauză este inadmisibilă administrarea unei expertize, potrivit art. 201 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că interpretarea legală este cea potrivit căreia art.168 alin.1 și alin.2 din Contractul colectiv reprezintă un izvor normativ pentru plata, în mod distinct, a suplimentărilor salariale litigioase, pentru motivele prezentate în continuare.
În primul rând, din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 168 alin. 2 din contract, rezultă că s-au utilizat prepozițiile "pentru" și "în", care potrivit Explicativ al Române, sunt prepoziții care exprimă un raport temporal concretizat exclusiv la complementul circumstanțial de timp pe care acesta îl introduce (în cazul nostru, exclusiv la "anul 2003", iar nu alte perioade de timp). Într-adevăr, prepozițiile "pentru" și "în" nu se confundă și nu sunt în nici un caz sinonime cu prepoziția "din", numai aceasta din urmă fiind singura care exprimă un raport temporal care indică punctul de plecare în timp (debutul unei perioade de timp). Ori, în speță, nu s-a folosit prepoziția "din", ci dimpotrivă prepozițiile "pentru" și "în", care au un înțeles restrictiv, doar limitat la anul 2003, singurul au în care suplimentările au fost incluse salariul de bază.
În al doilea rând, din interpretarea sistematică a prevederilor contractului colectiv, rezultă că sunt obligatorii regulile de interpretare prevăzute de art. 7 alin. 1 și alin. 2, respectiv art. 9 din contractul colectiv. Astfel, drepturile la majorările salariale (incluse în salariul de bază conform art. 128 alin. 5 și alin. 6 din contract) nu pot reprezenta cauza juridică a reducerii drepturilor la suplimentările de Paști și de C recunoscute anterior prin art. 168 alin. 1 și 2 din contract. De asemenea, în caz de divergență de interpretare, clauza se interpretează în favoarea salariatului, adică în sensul că acesta beneficiază în mod distinct și de suplimentările salariale de Paști și de C, după anul 2003.
Tot din interpretarea sistematică a prevederilor contractului colectiv, rezultă că menținerea neschimbată a prevederilor art. 168 alin. 1 din contract (care dau dreptul la suplimentări viitoare, imperative, exprimate de verbul "vor beneficia", permanentizate prin neabrogare), susțin o dată în plus, existența dreptului distinct la suplimentările salariale. Faptul că pârâta nu a demarat negocierile obligatorii anuale pentru acordarea acestor drepturi distincte ( conform articolului mai sus menționat, raportat la art. 3 alin. 5 din Legea nr. 130/1996 ), nu are nicio relevanță, deoarece pârâta nu își poate invoca în apărare propria culpă.
În fine, tribunalul a remarcat faptul că interpretarea dată de comisia paritară, prin nota nr. 5140/31.08.2007, nu este opozabilă salariaților, deoarece nu a fost emisă cu respectarea solemnităților solicitate de dispozițiile imperative ale art. 31 raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996.
Contractul colectiv de muncă fiind un act juridic solemn, și actele interpretative trebuie să se concretizeze în acte adiționale înregistrate la organele competente, sub sancțiunea inopozabilității.
În legătură cu cuantumul suplimentărilor solicitate prin acțiune, instanța a reținut că acestea nu pot fi decât cele stabilite determinabil, prin raportare la "salariul de bază mediu" pe unitate, așa cum stipulează art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, iar nu prin raportare la "salariul mediu brut", așa cum greșit s-a procedat prin motivarea acțiunii. Valoarea anuală a "salariului de bază mediu" este una foarte ușor determinabilă, prin programele informatice de calculare a salariilor de care dispune pârâta, ca medie aritmetică a salariilor de bază pe unitate (adică a salariilor de bază stabilite pentru angajații unității prin contractul colectiv, pentru anul în cursul căruia se datorau suplimentările de Paști și de C).
Pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâta la cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea integrală a acesteia, cu consecința respingerii acțiunii.
Prin memoriul de recurs s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, susținându-se, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe considerentul greșitei rețineri de către instanța de fond a incidenței prevederilor art. 283 lit. c) din Codul muncii, în realitate drepturile pretinse prin acțiune fiind afectate de termenul de 6 luni, prevăzut de art. 283 lit. e).
În argumentarea acestei susțineri, pârâta a invocat prevederile Contractului colectiv de muncă, arătând că ajutoarele de Paști și de C își găsesc izvorul obligației în capitolul VI, intitulat "Protecția socială a salariaților și alte drepturi", iar nu în capitolul V - "Salarizarea". Prin urmare, nefiind drepturi salariale, pretențiile care formează obiectul judecății se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, iar nu în termen de 3 ani, cum s-a reținut de către prima instanță.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâta a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, deoarece începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea drepturilor suplimentare de Paști și de C în salariul de bază, fapt ce rezultă din prevederile art. 168 alin. 2 din contractul colectiv de muncă și actele adiționale ulterioare, care nu ar mai fi justificat menținerea aceluiași conținut al textului dacă acesta ar fi avut o aplicabilitate temporară, respectiv doar pentru anul 2003.
Pârâta a mai arătat că, potrivit art. 9 din contractul colectiv de muncă, interpretarea clauzelor acestuia se face prin consens, astfel că, prin Deciziile nr. 3793/18 iunie 2007 și 5140/31 august 2007, comisia paritară constituită conform prevederilor art. 10, confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările prevăzute în art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al fiecărui salariat și că, începând cu aceeași dată, părțile au înțeles că art.168 alin.1 a rămas fără obiect.
În fine, hotărârea primei instanțe a fost criticată și pentru faptul că aceasta nu a lămurit dacă sumele acordate sunt nete sau brute, în primul caz societatea pârâtă urmând să achite aceste sume și tot ea să suporte și impozitele datorate de salariat, iar în cel de-al doilea caz - să rețină impozitul și doar ceea ce rămâne să achite salariatului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, susținând legalitatea hotărârii atacate.
Învestită cu soluționarea recursului, Curtea a invocat la primul termen de judecată, excepția tardivității, care, constatându-se a fi întemeiată, va fi admisă în baza următoarelor considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul legal, cu excepția cazului în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată pârâtei la data de 13 martie 2008, prin preluarea acesteia de către serviciul registratură, astfel cum rezultă din dovada de predare-primire aflată la fila 89 din dosarul primei instanțe.
Or, recursul a fost declarat la data de 25 martie 2008, prin urmare, cu depășirea termenului de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999.
Pentru considerentele expuse, recursul pârâtei va fi respins ca tardiv, aceasta neformulând o cerere de repunere în termenul de recurs, prin invocarea vreunei împrejurări mai presus de voința sa, care ar fi împiedicat-o să exercite calea de atac în termenul legal.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. ( onorariu avocațial ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1597 din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
09.05.2008
Jud.fond. Dr.;
Asist.jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
