Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 539/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 539/2008
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- - - președintele Curții de Apel
- - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul SC SA Membru Grup B împotriva sentinței civile nr. 1412/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea pârâtului recurent concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 5 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând:
1.Obligarea pârâtei la plata sumei de 9480 lei, la valoare actualizată, la data plății, sumă ce reprezintă drepturi salariale suplimentare bianuale de Paști și de C,începând cu luna decembrie 2004 și până în iulie 2007.
2.Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Din motivarea acțiunii reclamantul a susținut în esență că a fost angajatul pârâtei. Prevederile art.168(1) din Contractul colectiv de muncă stipulează, în mod expres, că salariații "",cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, beneficiază de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " " SA.
Întrucât pârâta a nesocotit clauzele Contractului colectiv de muncă și implicit prevederile art.30 din Legea nr. 130/1996 modificată și completată, s-a promovat prezenta acțiune.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.37,155 și 156 din legea nr. 53 /2003,art.30 și 31 din Legea nr.130/96 și art.168 din Contractul colectiv de muncă și art.274
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii atât pe cale de excepție cât și pe fond.
În principal, se invocă excepția prescripției în condițiile dispozițiilor art.283 (1) lit. Codul muncii, raportat la drepturile pretinse de reclamanta la data promovării acțiunii.
Pe fondul cauzei, se solicită de asemenea, respingerea acțiunii, întrucât primele solicitate au fost introduse în salariul de bază al reclamantului, atât în anul 2003 cât și în anii următori, respectiv 2004-2007, fiind astfel executată obligația prevăzută de art.168 din Contractul colectiv de muncă cum de altfel s-a pronunțat și Comisia Paritară, prin decizia nr. 5140/2007 adoptată cu prilejul interpretării clauzelor neclare a contractului colectiv de muncă al " " SA.
În fine, pârâta precizează că în situația în care va fi admisă acțiunea, se impune recalcularea sumelor solicitate în raport cu salariul de bază mediu pe ""
Ulterior, reclamantul și-a micșorat câtimea pretențiilor, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 6043ei, actualizată la data plății, precum și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr.1412/2007 Tribunalul Sibiua respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta SC " ", a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâtei SC SA, cu sediul în B, Calea și a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare prevăzute de art.168 (1) din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, respectiv un salariu mediu de bază pentru sărbătorile de Paște pe anii 2005, 2006, 2007 și de C pe anii 2004, 2005, 2006 în sumă de 6043 lei actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei până la data de 02.07.2007.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că aceasta este nefondată.
Față de obiectul cauzei deduse judecății, respectiv plata unor drepturi salariale suplimentare prevăzute în Contractul colectiv de muncă, instanța a constatat că sunt incidente cauzei dispozițiile art.283 (1) lit. Codul muncii și nu dispozițiile art.283 (1) lit.e Codul muncii întrucât ne aflăm în prezența unui conflict individual de muncă ce vizează plata unor drepturi salariale, iar dreptul la acțiune în atare situație, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate astfel cum prevăd dispozițiile art.166 Codul muncii.
Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că pretențiile reclamantului sunt întemeiate.
Art. 168(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007 la nivel de unitate, prevede: "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații "" SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " " SA, cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu, în vederea stabilirii valorii concrete, a modalităților de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor ".
Art. 168 (2) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2003-2007 la nivel de unitate,prevede: " in anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul (1) al prezentului articol, au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând clauzele Contractului colectiv de muncă raportat la probatoriu administrat în cauză, rezultă că pârâta a nesocotit obligațiile prevăzute în Contractul colectiv de muncă pentru perioada anilor 2004-2006 întrucât deși se susține că drepturile salariale suplimentare de C și de Paști au fost incluse în salariul de bază al reclamantului, nu a produs nici o probă în acest sens, astfel cum prevăd dispozițiile art.163 Codul muncii, iar prevederile art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 2003 și până în anul 2007, au rămas neschimbate.
Mai mult de atât, prin adresa depusă de pârâtă, se face dovada salariului mediu de bază pe " " care s-a modificat în lunile martie și noiembrie a fiecărui an.
În atare situație, dacă drepturile salariale suplimentare bianuale ar fi fost incluse în salariul de bază pentru anii 2004-2007 ar fi trebuit ca fiecare angajat să beneficieze de o majorare constantă a salariului de bază, ceea ce nu s-a întâmplat.
În temeiul art.274,pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 150 lei cheltuieli de judecată,reprezentând onorar avocat.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se invocă dispozițiile art. 304 pct.9 și art. 312 din codul d e procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei recurenta susține că instanța de fond a reținut o stare de fapt greșită și a interpretat eronat dispozițiile legale incidente. În acest sens se arată în esență că instanța de fond ar fi trebuit să rețină că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate deoarece drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariu în anul 2003 și menținut în continuare în anii ulteriori astfel că plata lor a fost efectuată.
În susținerea acestei poziții recurenta aduce următoarele argumente:
Sub un prim aspect recurenta susține că instanța de fond a reținut greșit că art. 168 alin 2 din contractul colectiv de muncă pe anii 2003 - 2007 nu s-a modificat, când în realitate a fost introdus un nou alineat în care se prevede că " în anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat". În interpretarea recurentului această formulare permite să se concluzioneze că și pentru anii ulteriori anului 2003 plata primelor de Paști și de C s-a făcut în aceeași manieră ca și în anul 2003, respectiv prin includerea lor în salariul de bază și achitarea în rate lunare. Se mai arată că fiecare majorarea salarială ulterioară anului 2003 avut în vedere salariul de bază în întregul lui.
În al doilea rând, recurenta arată că instanța de fond a reținut eronat că salariații nu au beneficiat de o majorare constantă a salariului de bază pentru anii 2004 - 2006, cum ar fi trebuit să se întâmple dacă suplimentările bianuale ar fi fost incluse în salariul de bază. În realitate se arată din anul 2003 și până în prezent salariile reclamanților nu au scăzut ci fie au rămas la același nivel fie au fost majorate.
Recurenta mai arată că menținerea în contractele colective de muncă a dispozițiilor referitoare la dreptul la primă de Paști și de C în art. 168 alin 1 nu este în contradicție cu alin 2 din același articol. Dimpotrivă menținerea alin. 1 reprezenta o condiție necesară pentru nediminuarea salariului reclamanților.
Pârâta critică și modul de soluționare de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că, în speță erau aplicabile dispozițiile art.283 alin. 1 litera e din Codul muncii, întrucât izvorul pretențiilor reclamantului se găsește într-un contract colectiv de muncă.
Reclamantul nu a formulat întâmpinare în recurs.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și din oficiu în limitele prevăzute de art. 306 alin 2 din codul d e procedură civilă Curtea reține următoarele:
] Recursul este nefondat.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune Curtea reține că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
la salariul de bază reprezintă un accesoriu al salariului. El se regăsește în legislație și în contractele colective de muncă sub diverse forme, cum ar fi acordate din fondul de premiere, alte sporuri convenite colectiv și/sau individual cu angajatorii, premiul anual. nu au, de regulă, un regim prestabilit, fiind obligatorii numai dacă au fost stabilite ca atare prin contractele individuale sau colective de muncă.
Totodată la art. 166 Codul muncii se prevede că dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Aceste dispoziții nu fac distincție după cum drepturile salariale sunt prevăzute în contracte colective sau individuale de muncă. Prin urmare, indiferent de modul lor de consacrare, în considerarea naturii lor salariale, orice pretenție care îmbracă acest caracter, este supusă termenului de prescripție de trei ani reglementat atât de norma menționată cât și de prevederile art. 283 alin. 1 litera c Codul muncii.
În consecință, se constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, în considerarea naturii salariale a pretențiilor formulate de către reclamant.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în contractul colectiv de muncă pe anul 2003 s-a prevăzut la art. 168 alin. 1 că salariații SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Aplicarea acestor dispoziții la nivelul anului 2003 nu este contestată de nici una dintre părțile semnatare ale CCM.
În discuție este numai plata acestor drepturi pentru anii 2004-2006.
Apărarea pârâtei recurente se centrează pe ideea includerii drepturilor suplimentare în salariu după metoda cumulării primelor de Paști și de C și împărțirea sumei la 12, suma rezultată urmând a se regăsi în fiecare lună în salariul angajaților pentru anii 2004 - 2006.
Cu privire la această susținere, Curtea reține că prevederile CCM sunt obligatorii pentru toate părțile potrivit art. 30 din Legea nr. 130/1996.
În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaților - art. 168, alin. 1, pentru ca la alin. 2 să se menționeze căîn anul 2003 suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziția neputând fi extinsă și la ceilalți ani în lipsa unei prevederi exprese.
Chiar dacă s-ar reține că acordate în anul 2003 și incluse în salariu nu au mai fost retrase, aceasta nu ar avea în mod neechivoc semnificația faptului că și pentru viitor părțile au convenit ca acestea să aibă același cuantum ca și în anul 2003 și să se plătească în aceeași manieră. Dimpotrivă menținerea salariului în același cuantum ca și în anul 2003 când, în acesta au fost incluse de Paști și de C are semnificația unei majorări a salariului de bază pentru anii ulteriori, în condițiile în care și pentru acești ani a fost stipulat în continuare în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, la art.168 dreptul salariaților de a beneficia de prime de Paști și de C, obligația negocierilor în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordare a condițiilor și criteriilor de stabilire a beneficiarilor. Stipularea acestor prevederi în cuprinsul contractelor colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006 este lipsită de rațiune dacă s-ar considera că intenția părților ar fi fost aceea de a reține că și pentru acești ani se plătesc primele în discuție în modalitatea prevăzută expres în anul 2003. Dacă aceasta ar fi fost intenția reală a părților nimic nu le-ar fi putut împiedica cu ocazia negocierii contractului de muncă să o exprime astfel.
De altfel, chiar din susținerile recurentului rezultă că unitatea a înțeles ca pentru anii ulteriori anului 2003 să privească salariul de bază a angajaților ca fiind salariul în care s-au inclus în anul 2003 drepturile bianuale, prin aplicarea tuturor majorărilor salariale prin raportare la acest salariu. Ori este de principiu că majorările salariale se aplică salariului de bază.
În consecință, se constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluția pronunțată fiind temeinică și legală, dând expresie necesității respectării obligațiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.
Pentru considerentele menționate, recursul declarat de către pârâta SC SA B fiind neîntemeiat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, cu consecința menținerii sentinței atacate ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul SC SA Membru Grup B împotriva sentinței civile nr. 1412/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Adriana Petrașcu Elena Truță
GREFIER,
Red.
Tehnored. 13 Mai 2008
Jud. fond.,
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Manuela Stoica, Adriana Petrașcu Elena Truță
