Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 539/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 539/R-CM
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SA,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.598/CM din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenta-pârâtă SC SA Pitești, în baza împuternicirii avocațiale fără nr.din 16.02.2009 emisă de Baroul Prahova - Cabinet individual și avocat -a pentru intimații-reclamanți, - G, G, G și, în baza împuternicirii avocațiale nr.28/19.03.2009 emisă de Baroul Dolj - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se complinește cauza de nulitate absolută prin semnarea recursului de către apărătorul recurentei-pârâte, în ședință publică.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare, o copie fiind comunicată și apărătorului recurentei-pârâte.
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă și modificarea hotărârii atacată în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele susținute oral în ședință publică și menționate în scris în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 29.02.2008, reclamanții, - G, G, G și au chemat în judecată pe pârâta " ", pentru a fi obligată să le plătească drepturile salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004 - 2007, actualizarea acestor drepturi în raport cu indicele de inflație și dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat pe unitate pe anii 2004, 2005, urmau ca de Paște și C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " ", însă aceste drepturi salariale nu le-au fost acordate începând cu anul 2004, cu motivarea că în cuprinsul pe anii 2006, 2007, al.2 al art.158, respectiv art.157, prevedea că pentru anul 2003 suplimentările salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat. Coroborând dispozițiile art.158 din pentru anii 2004, 2005, cu prevederile art.158 din pe anii 2006, 2007, se poate reține că părțile semnatare ale au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute la alin.1 al art.158 (157) din și în cursul anilor 2004-2007. Pentru neacordarea la timp a acestor prime, pârâta datorează sumele actualizate în raport de indicele de inflație și dobânda legală.
Ulterior, la data de 18.06.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând acordarea primelor pe perioada 2005 - 2007 și actualizarea acestora doar în raport de indicele de inflație.
La data de 16.04.2008, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția prescrierii dreptului la acțiune, având în vedere că în cauză sunt incidente dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât și după anul 2003 aceste prime de Paști și de C au continuat să fie introduse în salariul de bază.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare a fost respinsă la data de 18.06.2008.
Prin sentința civilă nr.598/CM din 20 iunie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis acțiunea astfel cum a fost precizată și a obligat pe pârâta " " Pitești să plătească reclamanților drepturile salariale suplimentare neacordate, în cuantum net, reprezentând primele de Paște și de C pe perioada 2005 - 2007, în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții sunt sau au fost salariați ai societății pârâte.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în cuprinsul art.158 alin.1 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe " "
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul pe anii 2004 - 2007 au menținut dispozițiile art.158 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art.158 din Contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004 - 2007, suplimentările salariale prevăzute de alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Potrivit art.969 Cod civil, voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art.158 din acest contract și în cursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul alin.2 al art.158 s-a constatat că s-a specificat că "în anul 2003" și nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003 și nu începând cu anul 2003, pentru viitor. Și verbul folosit, "au fost introduse" în locul verbului "vor fi introduse", denotă aceeași manifestare de voință a părților că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003 și nu și în anii următori.
După cum rt.158 alin.2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin.1.
Mai mult, pârâta nu a produs nici o dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004 - 2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art.287 Codul muncii.
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, întrucât pârâta a depus la dosar cuantumul salariilor medii brute pe perioada 2003-2007.
Cuantumul concret al drepturilor ar urma să se facă prin aplicarea la aceste sume brute a cotei de impozitare corespunzătoare și a efectuării reținerilor cuvenite bugetelor speciale consolidate ale statului (, șomaj).
Coroborând dispozițiile art.158 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art.236 alin.4 Codul muncii și cu cele ale art.969 Cod civil, tribunalul a admis acțiunea precizată formulată de reclamanți privind acordarea de către pârâtă drepturilor salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de Paște și pe perioada 2005 - 2007, în cuantum net, proporțional cu timpul lucrat de fiecare dintre reclamanți.
În temeiul art.161 alin.4 Codul munciia fost admisă și solicitarea reclamanților privind actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței civile nr.598/CM/20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, pârâta " " Pitești, care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub următoarele aspecte:
- apreciind că drepturile solicitate au natura de drepturi salariale, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune;
S-a considerat că instanța de fond a greșit de două ori, prima dată când a constatat că suplimentările de Paști și C reprezintă drepturi salariale și a doua oară când a încălcat principiul conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem. Recurenta precizează că suplimentările solicitate de intimați nu sunt drepturi salariale.
În condițiile în care drepturile bănești în discuție au fost negociate prin contract colectiv de muncă, nu prin contract individual de muncă, ele nu pot fi asimilate sporurilor la salariu.
Drepturile salariale constituie contravaloarea muncii prestate, sunt menționate în contractul individual de muncă și se acordă periodic.
Prin urmare, se solicită a se constata că obiectul judecății îl constituie neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, acestuia fiindu-i aplicabil termenul de prescripție reglementat de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e) din Codul muncii. Astfel, drepturile solicitate în cauză, raportat la data introducerii acțiunii, sunt prescrise.
- în al doilea motiv de recurs se arată că motivarea sentinței este sumară și neconvingătoare;
Interpretarea gramaticală a dispozițiilor art.158 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este combătută de interpretarea logică a acestora.
Textul alin.2 al art.158 din Contractele colective de muncă, în care se arată că în anul 2003 primele de Paște și de C au fost introduse în salariul fiecărui salariat nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori dacă părțile semnatare nu ar fi urmărit un anumit scop prin menținerea lui în contract.
Alineatul care explică ce s-a întâmplat în anul 2003, menținut și în anii următori, are rostul de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime, adică faptul că și în 2004, 2005, 2006 se va proceda așa cum s-a procedat în 2003.
Această argumentație este întărită și de Actul Adițional din data de 25.10.2007 care arată, sub semnătura patronatului și a celor două sindicate din cadrul societății, care a fost voința internă a părților.
Recurenta a precizat că depune în această fază procesuală o nouă expertiză efectuată de către un expert din cadrul Biroul de expertize de pe lângă Tribunalul Argeș, care într-o cauză absolut identică a concluzionat că salariații și-au primit an de an aceste prime, incluse în salariu.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimații au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința civilă recurată în raport de criticile formulate și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
salariale solicitate prin acțiune se încadrează în partea variabilă a salariului, respectiv în categoria adaosurilor la salariu, reglementată de dispozițiile art.155 Codul muncii.
Precizând și lărgind sfera acestor drepturi salariale, contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005 - 2006, enumeră la art.41 adaosurile la salariul de bază, printre care se află și alte adaosuri, convenite la nivelul unităților.
Aceste adaosuri au ca premisă prestarea muncii pentru că ele se adaugă sau constituie o suplimentare, o mărire a drepturilor salariale obținute de angajat.
salariale de Paște și de C au fost de altfel incluse în salariul de bază al tuturor salariaților pentru anul 2003, ceea ce s-a recunoscut de către angajator.
Odată stabilită natura drepturilor bănești solicitate de drepturi salariale, s-a reținut corect la judecata în primă instanță incidența dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c) Codul muncii, care reglementează termenul de prescripție de 3 ani.
Rezultă că prima critică din recurs este nefondată pentru motivele sus-citate, Curtea reținând că instanța de fond în mod corect a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la fond.
A doua critică din recurs este nefondată, întrucât tribunalul a pronunțat o hotărâre motivată corespunzător în raport de coroborarea probelor administrate în cauză și convingătoare față de concluzia reținută privind fondul litigiului.
În contractele colective de muncă încheiate la nivelul " " pe anii 2004-2006, art.158 are un singur alineat în care se prevede că de Paște și de C salariații acestei societăți comerciale vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe unitate.
Abia în contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007 la nivelul " " se adaugă acestui alineat un al doilea, prin care se stabilește că în anul 2003 suplimentările salariale menționate în primul alineat au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 19.06.2007 la A, negocierea acestor drepturi salariale suplimentare a fost preluată în forma anterioară cu cele două alineate. S-a schimbat numai numărul articolului din 158 în 157.
S-a susținut că în anul 2003 s-a inclus această suplimentare în salariul tuturor angajaților. Așa cum a arătat recurenta-pârâtă în apărare, odată inclusă în salariul de bază, suplimentarea salarială sau prima a încetat să mai aibă o identitate distinctă.
Prin urmare, față de salariul de bază mărit în anul 2003 prin includerea în acesta a suplimentărilor de Paște și C, părțile au negociat o nouă suplimentare a drepturilor salariale menținând respectiva clauză - art.158 alin.1.
Dacă intenția părților ar fi fost ca această obligație de acordare a suplimentărilor salariale să rămână fără obiect după sfârșitul anului 2003, salariul de bază fiind mărit deja, nu ar fi reiterat clauza privitoare la aceste suplimentări.
Este relevantă sub acest aspect și stabilirea acestor suplimentări salariale în funcție de salariul de bază mediu pe unitate, care diferă de la an la an.
O interpretare prin consens a acestor clauze contractuale - art.168 alin.1 și 2 - de altfel suficient de clare - este inutilă.
Mai mult, o astfel de interpretare nu poate determina o modificare a contractului colectiv de muncă ulterior încetării perioadei de aplicabilitate, căci ar fi încălcate prevederile art.30 și 31 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată.
Ca urmare, devin incidente regulile de interpretare de drept comun, având prioritate intenția comună a părților contractante.
Or, tocmai reiterarea clauzei privind acordarea suplimentărilor salariale de Paște și de C, în condițiile în care salariul de bază era mărit din anul anterior prin operația analizată mai sus, denotă intenția părților de a adăuga la un salariu de bază mărit suplimentări sau prime cu ocazia sărbătorilor respective.
Pe de altă parte, în cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, nemodificate, interpretarea ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul muncii coroborat cu art.236 alin.(4) Codul muncii.
Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea criticată cazurile de nelegalitate și netemeinicie invocate, care se încadrează în prevederile art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " " împotriva sentinței civile nr. 598/CM din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
În baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă " " Pitești va fi obligată să plătească intimaților-reclamanți, - G, G, G și suma de 6.200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în faza de recurs, conform chitanței depusă la dosar (fila 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta " ", cu sediul în Pitești,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.598/CM din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați-reclamanți fiind, G, G, G și.
Obligă pe recurenta-pârâtă " " Pitești să plătească intimaților-reclamanți, - G, G, G și, suma de 6.200 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/07.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
