Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 541/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 541/R-CM
Ședința publică din 20 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache judecător
JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâții ORAȘUL PRIN PRIMAR,-, județul A și MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, B,--30, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1443/CM din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit: recurenții-pârâți, intimații-reclamanți, -a, și intimații-pârâți Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași, Grădinița cu Program Prelungit nr.12, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-au depus întâmpinări din partea Sindicatului Învățământ Preuniversitar Muntenia și Ministerul Finanțelor Publice.
Curtea constată cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra excepției privind tardivitatea recursului declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și și asupra fondului recursului declarat de Orașul prin Primar și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06.03.2008, reclamantele, și -a, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", au chemat în judecată pe pârâții Orașul - prin Primar, Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași, Grădinița cu Program Prelungit Nr.12, Inspectoratul Școlar al Județului A, Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Consiliul Județean A, solicitând: obligarea pârâților Grădinița cu Program Prelungit Nr.12, Inspectoratul Județean A și Ministerul Educației, Cercetării și T să asigure reducerea normei didactice de predare cu 2 ore suplimentar;- toți pârâții să plătească drepturile salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore suplimentar față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 12.08.2003, cu actualizarea sumelor în funcție de creșterea indicelui de inflație, până la data efectuării plății; să se dispună efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că sunt încadrate în funcție didactică la Grădinița cu Program Prelungit Nr.12.
Potrivit art.45 din Legea nr.128/1997, privind Statutul personalului didactic "personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului."
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul primar se stabilește pe clasă sau clase simultane și nu pe ore, fără a se distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, art.45 alin.1 instituie beneficiul reducerii normei didactice cu două ore săptămânal fără diminuarea salariului impunând două condiții: o vechime în învățământ de peste 25 de ani și gradul didactic
Reclamantele au susținut că deși îndeplinesc condițiile legale pentru reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, pentru perioada indicată în acțiune, nu li s-a asigurat reducerea normei didactice și nu li s-au plătit drepturile salariale reprezentând munca prestată în plus cu două ore săptămânal.
Au mai susținut reclamantele că drepturile solicitate pentru perioada 2001-2003 nu sunt prescrise, întrucât, potrivit art.16 din Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, aceasta se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge.
Actul întrerupător de prescripție este Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ la 28 noiembrie 2005, prin care s-a convenit ca pentru perioada octombrie 2001-octombrie 2004, față de calcularea greșită a salariilor personalului didactic, să se stabilească o reglementare unitară care să înlăture discriminările ce ar apărea între salariații aflați în aceeași situație.
Acest acord s-a reflectat în nr.OUG17/2006 cu privire la plata diferențelor salariale din octombrie 2001-octombrie 2004, pentru personalul didactic din învățământul de stat.
A fost invocată în acest sens practica Curții de APEL PITEȘTI, ca instanță de recurs, prin care au fost recunoscute drepturile membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatului Învățământ V solicitate în cursul anului 2007 pentru perioada octombrie 2001-la zi.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.42 alin.1, art.43 alin.1, art.44, art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997, art.16 și art.17 din Decretul 167/1958, Acordul încheiat între Guvernul României și Federațiile Sindicale din Învățământ din 28.11.2005, OUG nr.17/2006.
La data de 08.05.2008, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în susținerea căreia a arătat că nu este angajatorul reclamantelor și nu are obligația de a plătii acestora drepturile salariale solicitate în acțiune.
Între Ministerul Educației, Cercetării și T și cadrele didactice nu există nici un fel de raporturi juridice de muncă, cu atât mai mult nu există nici obligații din partea acestuia cu privire la calcularea și plata salariilor.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Legea nr.53/2003 o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică, conform art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997 coroborat cu art.7 alin.8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Tot în susținerea acestei excepții s-a arătat că acest minister nu este nici ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat, motiv pentru care nu poate plăti diferențele salariale nici unui cadru didactic.
Art.16 din Normele metodologice privind finanțarea învățământului preuniversitar de stat aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.2192/2004 prevede: "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
Cu privire la plata drepturilor salariale începând cu anul 2001, același pârât a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, în raport de disp.art.166 Codul muncii.
În ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție de 3 ani prin recunoașterea drepturilor salariale de către debitor, s-a arătat că Acordul invocat de reclamante, aprobat prin nr.OUG17/2006, reglementează plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor Legii nr.128/1997, referitoare la stabilirea salariului de bază al cadrelor didactice.
Nici acest Acord și nici nr.OUG17/2006 nu au ca obiect reducerea normei didactice cu două ore, potrivit art.45 alin.1 din Legea nr.128/1997 și nici plata drepturilor aferente în cazul efectuării acestor ore.
Pe fondul cauzei s-a susținut că pe perioada de 2 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, reclamantele nu au depus contestație cu privire la modul de stabilire al salariului, potrivit art.27 din nr.HG281/1993 și nu au solicitat până în prezent plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, astfel că solicitarea formulată pentru trecut este neîntemeiată, reclamantele fiind decăzute din acest drept.
În raport de aceste considerente s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 14.05.2008, pârâtul Orașul a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada oct.2001 - 12.08.2003.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive a arătat că Orașul nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice, în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune s-a arătat că potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune este stins prin prescripție, nefiind exercitat în termenul stabilit de lege.
S-a mai arătat că nu a operat o întrerupere a termenului de prescripție, întrucât prin nr.OUG17/2006 nu s-a făcut o recunoaștere a drepturilor solicitate prin prezenta acțiune, ci doar cu privire la diferențele salariale rezultate ca urmare a aplicării corecte a unor sporuri la salariul de bază al cadrelor didactice.
Pe fond, s-a învederat că nu Orașul stabilește norma didactică, nici nu pontează cadrele didactice și nici nu efectuează plățile salariilor cadrelor didactice, acest atribut revenind școlilor unde reclamantele își desfășoară activitatea.
Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 511/2004 privind bugetul de stat pe anul 2005, sumele destinate finanțării cheltuielilor de învățământ preuniversitar sunt repartizate din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată de către Consiliul Județean cu avizul Inspectoratului Școlar Județean.
Odată cu întâmpinarea formulată, pârâtul Orașul a depus la dosarul cauzei și o cerere de chemare în garanție a Județului A și a Ministerului Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați chemații în garanție să vireze fondurile necesare achitării drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore față de norma didactică pe perioada octombrie 2001 - 12.08.2003.
În ceea ce privește Județul A și Direcția -ă a Finanțelor Publice A, pârâtul Orașul a învederat faptul că există obligația de garanție față de Orașul, deoarece potrivit art. 6 alin 4 lit. a din Legea nr. 338/2007, "sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 6 lit. b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat".
Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de garanție față de Orașul, deoarece sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, gestionat de acest chemat în garanție.
Prin întâmpinarea formulată la data de 27.05.2008, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere art.25 din Decretul nr.31/1954 și art.3 alin.1 pct.48 din HG nr.386/2007, privind organizarea și funcționarea
În raport de aceste dispoziții legale, pârâtul a susținut că este eronată opinia reclamantelor referitoare la introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, făcându-se o gravă eroare atunci când se consideră că acest minister poate fi confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
În realitate, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului general consolidat, pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002.
S-a învederat că reclamantele din prezenta cauză sunt angajații Ministerului Educației, Cercetării și T, raportul juridic de serviciu fiind creat între reclamante și această instituție, iar o componentă a acestui raport de serviciu este și achitarea drepturilor salariale, a primelor, sporurilor și indemnizațiilor la care angajații sunt îndreptățiți.
Prin aceeași întâmpinare fost invocată și excepția prescripției dreptului la acțiune, în motivarea căreia s-a arătat că în raport de data introducerii acțiunii și de disp.art.3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune estre prescris pentru perioada 2001 - 2003.
În raport de aceste considerente s-a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea ca nefondată a acțiunii.
Aceeași excepție a lipsei calității procesuale pasive, a fost invocată prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 27.05.2008, și de pârâtul Consiliul Județean
În acest sens, s-a arătat că potrivit Legii nr.215/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean A nu are în atribuții finanțarea unităților de învățământ subordonate Inspectoratului Școlar sau altor școli care nu au raporturi juridice de subordonare, ci doar atribuții în domeniul educației pentru serviciile publice din subordine.
Consiliul Județean are doar rol consultativ în ceea ce privește cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului A, cu motivația că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată se face prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene după consultarea acestei instituții, în conformitate cu dispozițiile din Legea bugetului de stat pe anul 2008.
În raport de aceste considerente, se solicită admiterea excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1443/CM din 10 decembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice
A fost respinsă excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâții Ministerul Educației Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Orașul - prin Primar, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Orașul și Ministerul Educației, Cercetării și
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamante și obligați pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.12 și Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași să plătească acestora diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal pentru perioada octombrie 2001 - 12 august 2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Orașul - prin Primar a fost obligat să vireze pârâților Grădinița cu Program Prelungit nr.12 și Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
A fost obligată pârâta Grădinița cu Program Prelungit nr.12 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamatelor.
A fost respins capătul de cerere privind reducerea normei didactice.
De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și Județului A, precum și cererea formulată împotriva pârâților Inspectoratul Școlar Județean A, Consiliul Județean A și Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice
Pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.12 și Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași au fost obligați la plata sumei de 1071 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A au fost apreciate ca întemeiate pentru următoarele considerente:
Întrucât Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator al reclamantelor și nu este nici ordonator de credite, având atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art. 12 din Legea nr. 84/1995 coroborat cu art. 44 din Legea nr. 198/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, ordonator principal de credite pentru unitățile de învățământ este Ministrul Educației, Cercetării și T, astfel că Ministrul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat să vireze fonduri gestionate de un alt ordonator de credite, așa cum prevăd disp. art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002.
Potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.215/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare, Consiliul Județean nu are calitate procesuală pasivă întrucât "În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean"
În art.20 alin.1 din același act normativ se menționează "Comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale."
În raport de aceste dispoziții, unitatea administrativ teritorială care ar fi putut sta în judecată este Județul A prin Președintele Consiliului Județean.
Însă, potrivit Legii nr.388/2007, legea bugetului de stat pe anul 2008, nici această unitate administrativ teritorială nu are calitate procesuală pasivă, deoarece Județul A nu mai are calitatea de ordonator de credite, repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată făcându-se prin decizie a directorului general al finanțelor publice județene, după consultarea Consiliului Județean.
Deci, Consiliul Județean are numai un rol consultativ în ceea ce privește alocarea bugetului privind cheltuielile de personal pentru educație din bugetul de stat alocat Județului
Prin urmare, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Județean A și în consecință a fost respinsă cererea de chemare în judecată față de acești pârâți.
Pentru aceleași considerente a fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Orașul, împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor și Județului
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării și T s-a reținut a fi neîntemeiată și respinsă ca atare, având în vedere că primul capăt din acțiune are ca obiect asigurarea reducerii normei didactice diminuată cu 2 ore pe săptămână pentru personalul didactic de predare și instruire practică.
În acest sens, instanța a constatat că norma didactică se regăsește în planul de învățământ a cărui întocmire intră în atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și T potrivit art.12 din Legea nr.84/1995 coroborat cu art.44 din Legea nr.198/1997 privind statutul personalului didactic.
Întrucât municipiul, orașul sau comuna, după caz, sunt ordonatori secundari de credite, urmează ca hotărârea să fie opozabilă și acestor persoane, motiv pentru care pârâtul Orașul are calitate procesuală pasivă.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune, invocată de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Orașul, a fost respinsă având în vedere disp.art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958, privind întreruperea prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, așa cum rezultă din Acordul încheiat la 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamantele au calitatea de personal didactic, intrând sub incidența Legii nr.128/1997 privind statutul personalului didactic.
Norma didactică de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și elevilor se stabilește potrivit art.43 alin.1 lit.a și b din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Față de prevederile art.43 alin.1 lit.a și b din lege, norma didactică a preșcolarilor și elevilor se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore ca în cazul profesorilor din învățământul preuniversitar.
Dispozițiile următoare acestui text de lege, prin care se reglementează conținutul normei didactice se referă și la învățământul preșcolar și școlar.
În acest sens, prin art.44 pct.1, 2,3 și 4 din lege se stabilește, fără deosebire de tipul de învățământ, conținutul normei didactice, fie se detaliază acest conținut pentru învățământul preșcolar și școlar.
Cu toate că norma didactică a personalului didactic din învățământul preșcolar și școlar se stabilește pe grupă sau grupe combinate, și nu pe ore, legiuitorul a prevăzut la art.45 pct.1, fără a distinge între tipul de învățământ sau funcția didactică de predare și de instruire practică, că personalul didactic de predare și de instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și cu gradul didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Punctele 2 și 3 ale acestui articol de lege constituie cazuri speciale sau excepții de la norma generală prevăzută la punctul 1.
Că prevederile art.45 pct.1 din Legea nr.128/1997 se aplică tuturor categoriilor de personal didactic rezultă și din topografia textelor de lege amintite.
Faptul că personalul didactic care îndeplinește condițiile de vechime în învățământ și de grad didactic I, cum este și cazul reclamantelor, beneficiază de reducerea normei didactice cu două ore săptămânal, nu înseamnă reducerea activității de predare - învățare, de instruire practică și de evaluare cu două ore săptămânal, data fiind stabilirea normei didactice pe grupă sau pe grupe combinate, ce presupune efectuarea plății drepturilor salariale pentru cele două ore săptămânale, care depășesc norma didactică redusă la care au dreptul, prin plata cu ora, conform art.51 pct.8 coroborat cu art.49 pct.1 și art.43 alin.l lit.a din lege.
Față de aceste considerente și în raport de art.70-72 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, instanța a admis în parte acțiunea, iar în temeiul art.269 Codul munciia obligat pe pârâții Grădinița cu Program Prelungit nr.12 și Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași să plătească reclamantelor diferențele de drepturi salariale reprezentând plata cu ora pentru două ore efectuate suplimentar săptămânal pentru perioada octombrie 2001 - 12 august 2003, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective, potrivit art.161 pct.4 Codul muncii.
Având în vedere prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, în calitate de ordonator secundar de credite, a fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților Grădinița cu Program Prelungit nr. 12 și Centrul Bugetar Liceal Industrial Colibași fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin cererea de chemare in judecată.
În raport de disp.art.40 alin.2 lit.g din Codul munciia fost obligată pârâta Grădinița cu Program Prelungit nr.12 să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamatelor.
Capătul de cerere privind reducerea normei didactice a fost respins, având în vedere stabilirea ei prin planul de învățământ la nivel național întocmit de, precum și imposibilitatea reducerii efective a acesteia. De altfel, doar are atribuții în sensul de a stabili strategia de învățământ și planul pe care trebuie să îl urmeze unitățile de învățământ.
Având în vedere că printre atribuțiile Inspectoratului Școlar prevăzute de art.142 din Legea nr.84/1995 nu se află și cele privind plata drepturilor solicitate prin acțiune și nici reducerea normei didactice și faptul că nu este ordonator de credite, instanța a respins acțiunea față de Inspectoratul Școlar Județean
Împotriva sentinței civile nr.1443/CM/10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă au declarat recurs pârâții Ministerul Educației, Cercetării și și Orașul - prin Primar.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- în mod greșit prima instanță a respins excepția calității sale procesuale pasive;
În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a arătat că nu are calitate de angajator față de reclamante, deoarece nu poate încheia contracte individuale de muncă și nu poate plăti salarii, o astfel de calitate având-o numai directorul unității de învățământ, conform art.10 și 14 din Codul muncii, art.11 alin.5 din Legea nr.128/1997, art.7 și 8 din Legea nr.84/1995 și art.22 din regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar.
Mai arată recurentul că nu este ordonator de credite pentru unitățile din învățământul preuniversitar de stat și că în temeiul art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea acestor instituții se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
- în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a avea în vedere că potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data drepturilor respective ce erau datorate.
Termenul de prescripție este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale.
S-a precizat că în speță nu s-a făcut dovada existenței vreunor motive de întrerupere a termenului de prescripție, situație în care acțiunea reclamantelor trebuia să fie respinsă.
- în mod greșit instanța de fond a reținut incidența Acordului încheiat de Guvern cu principalele Federații sindicale din învățământ, precum și a nr.OUG17/2006, deoarece acestea nu au ca obiect plata drepturilor aferente efectuării unor ore suplimentare, peste norma didactică.
Recurentul a menționat că dreptul pretins de reclamante este distinct de cel reglementat de nr.OUG17/2006 și nr.3351/2006 și că în nici unul din aceste acte normative nu există o recunoaștere din partea ministerului în ceea ce privește plata celor două ore efectuate suplimentar față de norma didactică.
Nici în Acordul încheiat la data de 27.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și Federațiile sindicale reprezentative din învățământ, în calitate de parteneri sociali și nici în cele două acte normative, respectiv nr.OUG17/2006 și Ordinul nr.3351/2006, nu se face referire în nici un fel la drepturile salariale reprezentând depășirea normei didactice.
A considera altfel, ar însemna ca instanța de judecată să prelungească sau chiar să schimbe voința reală a partenerilor sociali, dându-i o altă înțelegere decât cea la care cele două părți s-au oprit, fapt interzis de prevederile Legii nr.130/1996 și cele ale art.969 Cod civil.
Față de aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii în totalitate.
În drept, au fost invocate prevederile art.304 și art.3041Cod procedură civilă, Legea nr.128/1997, Legea nr.84/1995, nr.OUG17/2005 și nr.3351/2006.
Recurentul a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Pârâtul Orașul - prin Primar a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de acest pârât, având în vedere că acesta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu este angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii;
- în mod nelegal prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus cu 2 ore față de norma didactică pentru perioada octombrie 2001 - 12 august 2003 și ținând cont că în speță nu există o întrerupere a termenului de prescripție, deoarece Acordul încheiat între Guvernul României și președinții federațiilor sindicale nu reprezintă o recunoaștere a dreptului pretins de reclamante;
- în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de acest pârât;
- în mod netemeinic și nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesual pasive invocată de Județul A și de Ministerul Economiei și Finanțelor, cu motivarea că aceste instituții nu sunt angajatorii cadrelor didactice și nu sunt ordonatori de credite.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul admiterii lipsei calității procesual pasive a Orașului și a prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2003 și a cererii de chemare în garanție formulată de această instituție.
În drept acest pârât și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.299 și art.3041Cod procedură civilă.
Intimatul-reclamant Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia" a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Orașul - prin Primar, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâtul Orașul - prin Primar.
La termenul de judecată din 20 martie 2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților procesuale excepția tardivității recursului declarat de Ministerul Educației, Cercetării și.
Analizând această excepție cu prioritate, Curtea constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art.137 din Codul d e procedură civilă prevăd că "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
În speță, sentința civilă nr.1443/CM din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a fost comunicată recurentului la data 15.01.2009, așa cum rezultă din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la dosar (fila 149), pe care există semnătura și ștampila de primire a acestuia.
Recursul a fost declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și la data de 29.01.2009, iar ultima zi de înregistrare era 26.01.2009.
Cum de la data comunicării hotărârii și până la data formulării recursului au trecut mai mult de 10 zile, pentru considerentele sus-citate se constată că acesta este tardiv și urmează a fi respins ca atare, conform art.312 din Codul d e procedură civilă.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate de pârâtul Orașul - prin Primar și din ansamblul lucrărilor de la dosar Curtea constată următoarele:
Prima critică este nefondată, deoarece pârâtul Orașul - prin Primar are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, întrucât este ordonator secundar de credite și hotărârea trebuie să-i fie opozabilă.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece în speță nu operează excepția prescrierii dreptului material la acțiune și în raport de Acordul încheiat la data de 28.11.2005 între Comisia de negociere a Guvernului României și președinții federațiilor sindicale reprezentative din învățământ operează instituția întreruperii prescripției extinctive prin recunoașterea dreptului pretins, instituție prevăzută de art.16 și 17 din Decretul nr.167/1958.
A patra critică din recurs nu poate fi analizată de C, deoarece se referă la calitatea procesuală a doi pârâți care nu se află în contradictoriu cu pârâtul Orașul - prin Primar, acest motiv putând fi invocat doar de reclamante.
Al treilea motiv de recurs este fondat, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție prin care pârâtul Orașul - prin Primar solicită obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi bănești.
Astfel, art.167 alin.2 și 3 din Legea nr.84/1995, invocat de recurent, prevede că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară. Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale și se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Potrivit aceluiași text de lege, ugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
Or, art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, statuează că, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001, pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I, la propunerea Ministerului Educației și Cercetării, Ministerului Administrației Publice și Ministerului Finanțelor Publice, Guvernul urmând să aprobe norme metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
Coroborând cele de mai sus cu art.18 și art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, rezultă că ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscal-bugetare, elaborând proiectele legilor bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
În acest sens, atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, enumerate de art.19 din lege, constau în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobările contului general de execuție, în luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare.
Cu toate acestea pregătirea proiectelor amintite și măsurile de aplicare a politicii fiscal-bugetare au ca punct de pornire proiectele ordonatorilor principali de credite și se înscriu în limitele stabilite prin legile bugetare anuale sau prin legile de rectificare.
Pentru aceste motive, în limitele competențelor ce îi revin chematului în garanție în conformitate și cu art. 14 din Legea nr.486/2006 a bugetului de stat pe anul 2007, precum și a legilor bugetului de stat pe anii 2001-2003, recursul formulat de pârâtul Orașul - prin Primar va fi admis în temeiul art.312 Cod procedură civilă și, pe cale de consecință, va fi admisă și cererea de chemare în garanție față de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Finanțelor Publice A care va fi obligat la repartizarea sumelor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamantelor.
Se va menține în rest sentința civilă nr.1443/CM din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul ORAȘUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județ A, împotriva sentinței civile nr.1443/CM din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamantele, și, reprezentate de Sindicatul Învățământ Preuniversitar "Muntenia", cu sediul în P,--6, județ A și pârâții MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1, CENTRUL BUGETAR LICEAL INDUSTRIAL COLIBAȘI, GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR.12, cu sediul în,-, județ A, INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI A, cu sediul în P,--6, județ A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județ A și CONSILIUL JUDEȚEAN A, cu sediul în P, nr.1, județ
Modifică în parte sentința civilă nr.1443/CM/10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă în sensul că, admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de Orașul - prin Primar.
Menține în rest sentința civilă nr.1443/CM/10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, împotriva sentinței civile nr.1443/CM din 10 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/14.04.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei, Daniel Radu
