Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 546/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 546/R-CM
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florica Răuță
JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Veronica Șerbănoiu
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței nr.422/CM din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât Municipiul Curtea de Aad epus la dosar, prin serviciul registratură, concluzii scrise.
Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2008, Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de Aaf ormulat acțiune pentru reclamantele, și în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar Agricol " A" și Municipiul Curtea de A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că salarizarea personalului din învățământ este reglementată, în principal, de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte normative ce reglementează salarizarea personalului bugetar. În acest sens s-au invocat dispozițiile art.48-50 din actul normativ menționat în raport de care personalul didactic beneficiază de drepturile prevăzute în Legea nr.128/1997, precum și de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Sporul de 15% pentru condiții vătămătoare este reglementat de nr.HG281/1993, cu modificările și completările ulterioare, potrivit art.1 din această hotărâre salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate.
În raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, art.8 lit.a prevede posibilitatea unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
În același sens s-au mai invocat dispozițiile art.43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ.
Pârâtul Municipiul Curtea de Aaf ormulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor pentru a fi obligat la alocarea către municipiu a fondurilor necesare a drepturilor bănești solicitate de reclamanți.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție, ca inadmisibilă, susținând că nu există nici un text de lege care să reglementeze o obligație a sa de garanție față de municipiu raportat la drepturi salariale cuvenite salariaților din învățământul preuniversitar, susținând că unitatea administrativ teritorială în care unitatea de învățământ funcționează este ordonator secundar de credite și este răspunzătoare de gestionarea creditelor aprobate pentru cheltuieli proprii, neintrând în atribuția sa obligația plății, virării, alocării de fonduri bugetului de stat cu privire la drepturile bănești solicitate de reclamanți.
Tribunalul Argeș prin sentința civilă nr.422/CM din 9 mai 2008, admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământ Preuniversitar Curtea de A pentru membrii săi de sindicat și a obligat pe pârâtul Grupul Școlar Agricol " A" să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, cuvenit după cum urmează: pentru perioada 1.09.2006-23.01.2008 în ceea ce o privește pe reclamanta, pentru perioada 1.09.2007-23.01.2008 în ceea ce o privește pe reclamanta și pentru perioada 23.01.2005-23.01.2008 în ceea ce le privește pe reclamantele și, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație.
A fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A să aloce pârâtului de mai sus, fondurile necesare achitării drepturilor salariale menționate.
A fost admisă cererea de chemare în garanție și a fost obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze Municipiului Curtea de A fondurile necesare plăților bănești.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantele desfășoară activitate în funcțiile de profesor informatică, director și director adjunct la Grupul Școlar Agricol " A" și lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru.
Prin buletinul de determinare nr.132 din 9.08.2007, au fost expertizate locurile de muncă de către Autoritatea de Sănătate Publică A și s-a reținut că salariații care lucrează în activitate continuă la calculatoare în fața monitoarelor prezintă o serie de acuze medicale și este supus unui cumul de noxe.
Sporul solicitat de reclamante nu este prevăzut expres de Legea nr.128/1997, ci prin nr.HG281/1993 și prin contractele colective de muncă la nivel de ramură de învățământ, precum și la nivelul Inspectoratul Școlar la Județului
S-a reținut că reclamantele îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru acordarea sporului în exercitarea sarcinilor de serviciu, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.70-72 din Legea nr.168/1999, fiind obligat pârâtul în temeiul art.269 din Codul muncii să plătească reclamantelor drepturile salariale reprezentând sporul solicitat.
Față de prevederile Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006, coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, a fost obligat pârâtul Municipiul Curtea de A, în calitate de ordonator secundar de credite să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
Totodată, a fost admisă și cererea de chemare în garanție fiind obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să vireze pârâtului Municipiul Curtea de A fondurile necesare plății fondurilor bănești arătate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea motivului de recurs s-a arătat că în mod greșit tribunalul a admis cererea de chemare în garanție și nu a reținut temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive, câtă vreme între recurent și Municipiul Curtea de A nu există nici o obligație de garanție și nici un raport juridic, iar faptul că ordonatorul principal de credite nu a calculat și acordat în mod corect drepturile bănești, nu conferă reclamanților sau municipiului nici o garanție legală pentru plata eventualelor sume ce ar trebui să le primească aceștia.
Creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite din Legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite.
Instanța nu a avut în vedere dispozițiile art.167 alin.1 din Legea nr.84/1995, republicată, și nici pe cele ale art.13 din nr.OUG32/2001, potrivit cu care unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii, astfel că unitatea administrativ teritorială în care unitatea de învățământ funcționează este ordonator secundar de credite și este răspunzătoare de gestionarea creditelor aprobate pentru cheltuieli proprii.
Recursul este nefondat.
Critica referitoare la greșita apreciere a calității procesuale pasive a recurentei este neîntemeiată.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.18 și art.20 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, ordonatorii principali de credite sunt miniștrii de resort, iar Guvernul asigură realizarea politicii fiscale bugetare, elaborând proiectele legii bugetare anuale și examinând periodic execuția bugetară.
Trebuie avute în vedere atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor care constau, așa cum se arată în art.19 din lege, în pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general de execuție, luarea măsurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscale bugetare etc. Potrivit acestor atribuții, recurentul dispune măsuri pentru alocarea de la bugetul de stat a fondurilor necesare achitării drepturilor bănești cuvenite angajaților de către ministerul d e resort.
Nu este vorba despre o veritabilă obligație de garanție, ci despre procedura de finanțare a unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Astfel, potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea de bază cuprinzând și cheltuielile de personal se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Pentru considerente de opozabilitate, dată fiind această procedură de finanțare, a fost introdus în judecată, prin cererea de chemare în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006 - legea bugetului de stat pe anul 2007 - repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoare adăugată prevăzută la alin.4 pe comune, orașe, municipii - se face prin decizie a directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene -.
Față de aceste dispoziții legale rezultă că recurentul are atribuții în procedura repartizării sumelor destinate cheltuielilor de personal din învățământul preuniversitar.
În concluzie, față de aceste considerente, se va reține că soluția tribunalului pronunțată asupra cererii de chemare în garanție este legală, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, urmând ca în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A, împotriva sentinței nr.422/CM din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./24.09.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Florica RăuțăJudecători:Florica Răuță, Georgiana Nanu, Veronica Șerbănoiu
