Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 557/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 557/R/2008 | |
Ședința publică din 06 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu | - - |
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel | - - --- |
GREFIER: |
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1119/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe reclamantul având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursurile au fost declarate și motivate în termen legal și au fost comunicate intimatului.
Se invocă din oficiu, ca motiv de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. (1) Cod procedură civilă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor.
În baza actelor de la dosar, instanța constată recursurile în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr.1119 din 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 12.777 lei reprezentând sporul de vechime net, actualizat la data de 05.10.2007 pentru perioada 10.12.2004-12.03.2007 și suma de 2869 lei reprezentând sporul de anticorupție net, actualizat la data de 05.10.2007, pentru perioada 15.06.2004-07.04.2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost încadrat ca personal de specialitate juridică în cadrul Institutului Național de asimilat magistraților, chiar dacă abia prin art.86 al.l din Legea nr. 303/2004 s-a prevăzut în mod expres asimilarea personalului de specialitate juridică din cadrul Institutului Național de cu magistrații, această asimilare a avut loc și anterior, reclamantul fiind salarizat în baza OUG nr. 177/2002 iar ulterior al OUG 27/2006.
Fiind asimilat magistraților, s-a reținut că acestuia fi profită dispozițiile Deciziei XXXVI din 07.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată pe recursul în interesul legii, în sensul că magistrații beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă în cuantumul prevăzut de lege, precum și dispozițiile Deciziei VI din 15 ianuarie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că în aplicarea nediscriminatorie a legii, sporul de 30%, ulterior de 40% din indemnizația de încadrare brută lunară se cuvine tuturor magistraților.
Prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză s-a stabilit că pentru perioada 10.12.2004-12.03.2007, reclamantului i se cuvine suma de 12.777 lei reprezentând vechimea în muncă iar pentru perioada 15.06.2004-07.04.2006 i se cuvine suma de 2869 lei reprezentând sporul anticorupție, sumele astfel stabilite reprezentând valoarea actualizată la data de 05.10.2007.
Pentru considerentele de fapt și de drept reținute s-a admis acțiunea, conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin recursul formulat de Ministerul Justiției se solicită admiterea căii de atac promovate, modificarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată în ce privește acordarea sporului anticorupție pentru intervalul 15.06.2004 - 27.09.2004.
În motivare se arată că otărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod Procedură Civilă în ceea ce privește acordarea sporului anticorupție aferent perioadei 15.06.2004 - 27.09.2004 întrucât asimilarea personalului de specialitate juridică din cadrul Institutului Național de magistraților în ceea ce privește drepturile și îndatoririle acestora, inclusiv beneficiul drepturilor de natură salarială, s-a realizat doar prin dispozițiile art. 86 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților act normativ ale cărui prevederi au intrat în vigoare la data de 27.09.2004.
S-a mai precizat că deși art. 38 din nr.OUG 177/2002 stabilea că: "Drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare", până la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004 nici o dispoziție legală nu a prevăzut că personalul de specialitate juridică din cadrul Institutului Național de este asimilat magistraților În ceea ce privește drepturile și obligațiile.
Rezultă deci că drepturile salariale ale acestei categorii de personal rezultau, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004, din dispozițiile art. 12 din nr.OUG177/2002 privind salarizarea și alte drepturi privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, în vigoare în perioada, care stabilea că "Personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției și Institutul Național al Magistraturii asimilat magistraților conform Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, personalul de specialitate juridică din Centrul de Pregătire și a și a Personal de Specialitate, consilierii juridici din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, specialiștii de înaltă calificare din cadrul Parchetului Național Anticorupție, precum și personalul de specialitate al Institutului Național de se salarizează în raport cu vechimea în magistratură sau, după caz, în specialitate, potrivit prevederilor cap. B al anexei nr. 1."
Prin recursul formulat de Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția Generala a Finanțelor Publice M, admiterea recursului, modificarea sentinței, solicitând respingerea acțiunii formulată de ca neîntemeiată.
În memoriul de recurs s-a invocat în temeiul art. 3, 7 alin. (l) și 12 din Decretul nr. 167/1958 art. 283 alin 1. lit. c din Legea nr.53/2003 excepția prescripției dreptului la acțiune pentru drepturile mai vechi de 3 ani de la data introducerii acțiunii pentru anii 2001, 2002 și 2003.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat că prin modificările aduse Legii nr. 50/1996 sporul de vechime în munca acordat magistraților a fost abrogat prin nr.OG 83/2000. Astfel, sporul de vechime a fost înlocuit cu o indemnizație lunară, pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor, precum și cu vechime a în magistratură, ca formă unică de remunerare a acestora.
De altfel, salarizarea magistraților a fost prevăzută începând din ianuarie 2003 în OUG nr.177/2002, unde s-au menținut reglementările introduse prin nr.OG83/2000, precum și faptul că în raport de vechime a în funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent la Înalta Curte de Casație și Justiție toți judecătorii și procurorii beneficiază de o majorare calculată în procente la indemnizația de încadrare brută lunară, potrivit legilor succesive de salarizare a acestor categorii profesionale.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 250/28.08.2006 a Consiliului Național pentru combaterea Discriminării s-a constatat că dispozițiile art. 33 alin. (3) din nr.OG83/2000 nu sunt discriminatorii potrivit nr.OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.
Relativ la sporul anticorupție s-a invocat că drepturile solicitate de reclamanți au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea judecătorilor precum și a celorlalte persoane la care nr.OUG43/2002 face referire, judecători care compun complete specializate în judecarea infracțiunilor de corupție.
Nu există nici o dispoziție legală expresă, în sensul că persoanele încadrate în funcția de judecător sau procuror beneficiază de vreun spor lunar din indemnizația de Încadrare, salarizarea magistraților fiind reglementată prin actele normative speciale.
De asemenea Decizia nr. 447/15.09.2005 a Curții Constituționale a precizat faptul că printre măsurile de protecție socială de care beneficiază salariații, art. 41 alin. (2) din Constituție prevede instituirea unui salariu minim brut pe țară.
În afară de această obligație constituțională, este dreptul legiuitorului să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază. Numai legiuitorul poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de sporurile sau adaosurile prevăzute să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile formulate în cauză, Curtea de Apel reține următoarele:
Contrar statuărilor primei instanțe, se apreciază că asimilarea personalului de specialitate juridică din cadrul Institutului Național de magistraților în ceea privește drepturile și obligațiile acestora s-a realizat numai prin dispozițiile art. 86 alin. (1) din Legea 303/2004 (forma inițială) privind statutul magistraților.
Prin art. 38 din OUG 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților se prevedea că "drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență pentru magistrați se acordă și personalului de specialitate juridică asimilat magistraților, potrivit prevederilor Legii 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare". Însă această lege nu a prevăzut că personalul de specialitate juridică din cadrul Institutului Național de este asimilat magistraților.
De asemenea, din interpretarea art. 12 din OUG 177/2002 rezultă că salarizarea personalul de specialitate juridică din cadrul Institutului Național de se realizează în raport cu vechimea în specialitate potrivit prevederilor capitolului B al anexei 1.
Având în vedere aceste considerente, Curtea de Apel apreciază că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile legale menționate anterior, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de Ministerul Justiției și modifica sentința în sensul că se va înlătura obligația acestuia de a-i plăti intimatului sporul de anticorupție pentru perioada 15.06.2004- 27.09.2004 (data intrării în vigoare a Legii 304/2003, conform art. 107 alin. 1 din acest act normativ).
Referitor la recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor, se reține că acesta nu este angajatorul intimatului- reclamant, iar conform art. 19 alin. (1) lit. a) din Legea 500/2002 privind finanțele publice recurentul are obligația de a "coordona acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție".
Drept urmare, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor are doar obligația de a asigura fondurile necesare plății drepturilor salariale ale intimatului și nu de a plăti direct aceste sume întrucât nu are calitatea de angajator.
În consecință, reținând că prima instanță a obligat direct Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale solicitate de reclamant, Curtea constată că, față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, recurentul-pârât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoana care trebuia să fie obligată în raportul juridic dedus judecății, respectiv Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru aceste considerente, și reținând că este inutilă analiza celorlalte motive de recurs invocate întrucât se referă la fondul cauzei, iar acțiunea în ceea ce îl privește pe recurent a fost soluționată prin admiterea unei excepții peremptorii, Curtea urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă să se admită recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor și să se respingă acțiunea formulată împotriva acestui recurent ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr.1119 din 22.10. 2007 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația Ministerului Justiției de a-i plăti intimatului sporul de anticorupție pentru perioada 15.06.2004- 27.09.2004 și respinge acțiunea formulată împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./
3 ex./27.03.2008
Jud.fond. /
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
CĂTRE
MINISTERUL JUSTIȚIEI,
B,-, sector 5
Răspunzând adresei dumneavoastră nr- trimisă prin fax la data de 12 mai 2008 și înregistrată la Curtea de APEL CLUJ în data de 14 mai 2008, vă comunicăm alăturat copia deciziei civile nr.557/R/06 martie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-.
Grefier
Verificat de
Grefier șef de secție civilă
C-N, la 15 mai 2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
